Departamentul de Meteorologie si Hidrologie

1.     ISTORIC

Solicitarea Societăţii Române Regale de Geografie privind înfiinţarea primei catedre de Geografie la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti, susţinută de ilustrul gânditor şi critic literar Titu Maiorescu, este aprobată de Ministerul Instrucţiunii Publice în aprilie 1899, iar prin adresa cu nr. 5101 din 19 mai 1900, acesta îl numeşte pe Simion Mehedinţi (1869-1962) ca suplinitor la noua catedră.

În 1920, ca urmare a dezvoltării şi diversificării ştiinţelor geografice, Catedra de Geografie Generală s-a scindat în două: Catedra de Geografie, Antropogeografie şi Etnografie, condusă în continuare de prof. Simion Mehedinţi, sprijinit de I. Conea şi Gh. Zaharescu, şi Catedra de Geografie Fizică,  la conducerea căreia a fost adus George Vâlsan (1885-1935), un alt mare precursor al geografiei româneşti moderne, sprijinit de conf. V. Mihăilescu şi asist. N. Popp.

Legea din 4 noiembrie 1938 aduce modificări importante în structura organizatorică a Universităţii din Bucureşti, prin includerea celor două catedre de geografie în cadrul Facultăţii de Ştiinţe şi schimbarea denumirilor lor în Catedra de Geografie Fizică şi a României (sub conducerea lui V. Mihăilescu) şi, respectiv, Catedra de Geografie Generală şi Umană (sub conducerea lui C. Brătescu).

În 1990, prin constituirea Facultăţii de Geografie, cu statut autonom, structura organizatorică se diversifică, modernizează şi extinde pe următoarele direcţii de instruire şi de cercetare în domeniul geografiei: Geomorfologie-Pedologie; Meteorologie-Hidrologie; Geografie Umană şi Economică; Geografie Regională.  Catedra de Meteorologie-Hidrologie a avut în 1990 un număr de 12 posturi didactice, dezvoltându-se neîncetat până în 1997, când acesta s-a ridicat la 37. În anul 2010, aceasta se transformă în Departamentul de Meteorologie şi Hidrologie, numărând 34 de posturi didactice; în structura sa organizatorică fiind incluse şi centrele şi staţiunile de cercetare ştiinţifică de profil, din cadrul Facultăţii de Geografie.

 

2.     PREMISE

Atmosfera şi hidrosfera oferă o gamă foarte variată de resurse, dintre care unele sunt încă insuficient exploatate, din cauza cunoaşterii lor limitate sau inexistenţei unor tehnologii adecvate.

Medii fluide, cu o dinamică accentuată şi permanentă, atmosfera şi hidrosfera prezintă şi riscuri, care conduc frecvent la diminuarea resurselor. Se înţelege desigur, că prevenirea şi combaterea fenomenelor de risc care provoacă pierderi, pot contribui la scăderea acestora şi implicit la creşterea ofertei de resurse. Cu alte cuvinte evitarea sau diminuarea pierderilor de resurse poate fi privită ca o resursă.

La nivelul actual al dezvoltării societăţii omeneşti este de neimaginat o comunitate fie ea oricât de neînsemnată, care să nu fie interesată de cunoaşterea acestora.

În România, ca şi în alte ţări, nu există universităţi în structura cărora să funcţioneze facultăţi sau departamente (profile sau specializări) care să pregătească meteorologi. Şi nici hidrologi, dacă admitem că hidrotehnicienii sunt altceva. Căci ei, hidrotehnicienii, sunt realmente altceva.

Facultăţi de meteorologie cu state îndelungate de funcţionare (peste 50 de ani chiar) există în Franţa, Rusia etc., utilitatea lor fiind mai presus de orice îndoială.

Faptul că pregătirea specifică în domeniile meteorologiei şi hidrologiei este o condiţie de bază pentru îndeplinirea la nivel superior a sarcinilor operative şi de cercetare, rezultă şi din faptul că însăşi Organizaţia Meteorologică Mondială  (OMM) include Programul de Educaţie şi Perfecţionare (The Education and Training Programme-ETRP) printre programele sale majore şi permanente, acordându-i o atenţie deosebită. Prin mijlocirea acestui Program, Organizaţia Meteorologică Mondială urmăreşte să stimuleze dezvoltarea şi consolidarea Serviciilor Meteorologice şi Hidrologice Naţionale (NMHSs), să direcţioneze pregătirea meteorologică şi hidrologică din toate ţările membre astfel încât specialiştii respectivi să răspundă în cel mai înalt grad exigenţelor profesionale, să elimine eventualele incompatibilităţi de pregătire care obstrucţionează uneori comunicarea şi colaborarea internaţională în domeniu, într-un cuvânt-să optimizeze activitatea meteorologică şi hidrologică din întreaga lume.

Toate aceste măsuri de sporire şi compatibilizare a pregătirii şi perfecţionării profesionale încearcă să răspundă tendinţelor actuale de dezvoltare impuse de schimbările socio-economice pe care le presupune globalizarea în progresul tehnologic rapid (cu precădere tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor). În acest scop Organizaţia Meteorologică Mondială preconizează adoptarea următoarelor linii de conduită în privinţa pregătirii şi perfecţionării personalului din meteorologie şi hidrologie.

a) Intensificarea de-a lungul întregii cariere a pregătirii şi perfecţionării pentru menţinerea şi sporirea competenţei într-o lume cu progrese ştiinţifice şi tehnologice rapide şi provocări socio-economice complexe.

b) Redirecţionarea din ce în ce mai accentuată a instruirii profesionale dinspre pregătirea atestată formal către competenţa profesională dovedită.

Pentru a răspunde exigenţelor actuale şi de perspectivă formulate de Organizaţia Meteorologică Mondială în ediţia a IV-a a „Guidelines for the education and training of personnel in meteorology and operational hydrology” este necesară în mod evident, crearea unei structuri de învăţământ universitar care să asigure pregătirea de meteorologi şi hidrologi apţi să dovedească încă de la începutul carierei în domeniu, un nivel ridicat de competenţă profesională.

Şi întrucât această structură a fost organizată în cadrul Facultăţii de Geografie a Universităţii din Bucureşti, prin programele sale specializate de studiu, Departamentul de  Meteorologie şi Hidrologie militează activ, pe de o parte, pentru sprijinirea efectivă a procesului de pregătire a viitorilor specialişti, iar pe de altă parte, pentru exprimarea capacităţii de cercetare a specialiştilor deja formaţi, constituirea prestigiului ştiinţific al structurii respective şi consolidarea credibilităţii ei, astfel încât să se impună cunoaşterii şi recunoaşterii generale.

 

3.     MISIUNEA

Misiunea Departamentului de  Meteorologie şi Hidrologie este aceea de a forma şi dezvolta programe universitare de studiu pentru formarea de specialişti înalt calificaţi în domeniul meteorologiei şi hidrologiei, apţi să contribuie la creşterea efectivă a cunoaşterii ştiinţifice şi la gestionarea optimă a riscurilor  atmosferice, meteorologice, climatice şi hidrologice atât în România, cât şi oriunde în Uniunea Europeană sau în restul lumii. 

a. În intenţia organizatorilor, misiunea sau menirea unei atari structuri organizatorice de învăţământ superior este, în primul rând, aceea de a conferi profesiunilor de meteorolog şi hidrolog statutul care li se cuvine, încă din perioada de pregătire universitară. Dar statutul care li se cuvine este acela de profesie de sine stătătoare şi nu derivată. Această situaţie se datorează împrejurării că nu există nici o facultate sau departament, în niciuna dintre universităţile ţării, care să pregătească meteorologi şi hidrologi, cu studii superioare adecvate, adică studii bazate pe planuri de învăţământ orientate exclusiv sau prioritar către însuşirea tuturor cunoştinţelor necesare, din domeniile meteorologiei şi hidrologiei.

Un astfel de statut de sine stătător este nu doar cuvenit, ci imperios necesar, pe de o parte pentru că ansamblul problemelor pe care le ridică fiecare dintre cele două geosfere este foarte complex, iar pe de altă parte pentru că ele, geosferele respective reprezintă deopotrivă resurse şi riscuri de o covârşitoare importanţă pentru comunitatea umană. Volumul de cunoştinţe acumulate este atât de mare, iar nevoia de informaţii exacte atât de stringentă (referirea la cererea imensă de prognoze meteorologice şi hidrologice este grăitoare în acest sens) încât continuarea formării meteorologilor şi hidrologilor prin reconversie asumată din start, nu pare a fi soluţia cea mai eficientă.

 b. Misiunea Departamentului de  Meteorologie şi Hidrologie este, totodată, este aceea de a se construi pe sine nu doar ca pe o structură organizatorică oarecare, ci ca pe o veritabilă „şcoală” de meteorologie şi hidrologie aptă, în scurt timp, să răspundă tuturor exigenţelor de pregătire a meteorologilor şi hidrologilor, pe plan naţional şi internaţional. Aceasta înseamnă încadrarea în standardele de exigenţă ale Organizaţiei Meteorologice Mondiale, care nu exclud, în nici un fel, accentele impuse de specificul activităţilor meteorologice şi hidrologice din fiecare ţară în parte.

Desigur, cele două aspecte ale misiunii pe care şi-o propune Departamentul de  Meteorologie şi Hidrologie din Facultatea de Geografie a Universităţii din Bucureşti, formează un ansamblu coerent, ele neputându-se disocia fără ca rezultatul final să nu aibă de suferit.

Căci profesiunile de sine stătătoare de meteorolog şi hidrolog nu se pot statua cu adevărat fără o pregătire adecvată a viitorilor specialişti într-o „şcoală” (este cazul specializării în discuţie) cu un plan de învăţământ adecvat, cu un corp profesoral care să includă pe lângă cadre didactice ale Facultăţii de Geografie, şi specialişti de înaltă ţinută profesională din instituţiile de specialitate ce urmează să fie şi principalele beneficiare ale resursei umane înalt şi special calificate pentru activitatea operativă şi de cercetare din meteorologie şi hidrologie (Administraţia Naţională de Meteorologie, Institutul Naţional de Gospodărirea Apelor, Regia naţională „Apele Române etc.) şi cu o dotare materială corespunzătoare (laboratoarele facultăţii, pe de o parte şi staţiile meteorologice şi hidrologice din reţeaua naţională sau laboratoarele şi serviciile ANM, INHGA şi Regiei Naţionale „Apele Române”, pe de altă parte).

 

4.     OBIECTIVE

Obiectivele Departamentului de  Meteorologie şi Hidrologie sunt componente importante ale strategiei de îndeplinire a dublei misiuni pe care şi-o propune departamentul respectiv şi pe care, în fond, trebuie să şi-o propună orice structură de învăţământ superior.

 

a) Formarea de specialişti meteorologi şi hidrologi cu o pregătire astfel proiectată şi realizată încât aceştia să facă faţă cerinţelor operative şi de cercetare din domeniile lor de activitate, imediat după terminarea studiilor.

b) Elaborarea unui program (plan de învăţământ) complex, echilibrat şi modern, care să răspundă cerinţelor de instruire în domeniul Meteorologiei, Hidrologiei şi Oceanografiei, să confere identitate certă specialiştilor formaţi şi să le permită o inserţie efectivă pe piaţa muncii. Acesta va fi un program (plan) deschis în permanenţă înnoirilor, de o manieră care va prezenta totuşi stabilitatea şi certitudinea unei pregătiri temeinice în domeniul respectiv.  

c) Elaborarea unor programe analitice adecvate pregătirii la nivelul cerinţelor actuale pe plan european şi mondial, precum şi îmbunătăţirea lor permanentă odată cu dezvoltarea cunoaşterii ştiinţifice.

d) Asigurarea acoperirii disciplinelor incluse în programul (planul) de învăţământ, cu personal didactic înalt calificat (inclusiv cu specialişti din afara UB), care să-i motiveze în plus pe cursanţi, prin conţinutul prelegerilor şi lucrărilor practice, prin modernitatea şi profunzimea abordărilor, prin metodele de lucru, prin exemplul personal etc.

e) Asigurarea dotării laboratoarelor cu echipamente, aparatură şi instrumente de cercetare, precum şi cu echipamente de calcul moderne, pentru a putea deprinde tehnicile de lucru specifice fiecărui domeniu şi a-şi dezvolta capacităţi profesionale comparabile, la absolvire, cu cele ale absolvenţilor unor specializări similare din lume.

f) Realizarea de către studenţi şi masteranzi a unor activităţi/aplicaţii practice de nivel european, prin participarea acestora la activităţi operative şi de cercetare reale, cu sarcini şi răspunderi concrete, care favorizează o instruire cu adevărat eficientă.

g) Asigurarea desfăşurării neîntrerupte a unor activităţi de cercetare ştiinţifică de înalt nivel (înscrise în planuri anuale de cercetare proprii, finanţate, mai ales pe baze contractuale).

h) Efectuarea unor schimburi inter-universitare (pe plan naţional şi internaţional) destinate facilitării transferului rapid al bunelor practici în activităţile de instruire profesională şi de cercetare ştiinţifică.

i) Obţinerea recunoaşterii generale pe de o parte, printr-un procent mare de absolvenţi angajaţi în activităţile operative şi de cercetare în domeniu din România, UE sau lume, iar pe de altă parte, prin calitatea prestaţiei şi prestigiul profesional al respectivilor angajaţi.

j) Creşterea prestigiului şcolii de cercetare în domeniul Meteorologiei şi Hidrologiei din cadrul Universităţii din Bucureşti, prin organizarea şi a unui program corespunzător de studii universitare de masterat într-o limbă de circulaţie internaţională (limba engleză), astfel încât să ajungă a fi căutată şi de studenţi din alte ţări.

k) Stabilirea unor relaţii de colaborare profesională (pe linie de învăţământ şi de cercetare) cu structuri sau specializări similare din Uniunea Europeană şi din alte ţări ale lumii.

 

5.     DOMENII ŞTIINŢIFICE DESERVITE

METEOROLOGIE* – Ştiinţa care se ocupă cu studiul învelişului atmosferic al Pământului şi al proceselor din cuprinsul său. Activitatea în domeniu implică cercetarea condiţiilor şi fenomenelor meteorologice ; prelevarea, analizarea, evaluarea şi interpretarea datelor meteorlogice pentru prevederea vremii şi determinarea condiţiilor climatice specifice unor diferite regiuni geografice ; dezvoltarea de noi teorii meteorologice sau îmbunătăţirea unora existente; dezvoltarea de noi sau îmbunătăţirea unor metode, tehnici şi instrumente meteorologice. 

CLIMATOLOGIE* - Ştiinţa care se ocupă cu studiul genezei climatelor şi răspândirii acestora pe suprafaţa Pământului; printre principalele ei ramuri numărându-se: climatologia generală sau genetică, climatologia dinamică sau sinoptică, climatologia aeronautică, climatografia, topoclimatologia, microclimatologia, paleoclimatologia, bioclimatologia, agroclimatologia, climatologia medicală, climatologia silvică, climatologia tehnică, etc.

HIDROLOGIE* – Ştiinţa care se ocupă cu studiul apei în cadrul ciclului hidrologic. Activitatea în domeniu implică cercetarea resurselor de apă; prelevarea, măsurarea, analizarea şi interpretarea informaţiilor referitoare la resursele de apă; prognoza resurselor  de apă şi a regimului de scurgere; dezvoltarea de noi sau îmbunătăţirea unor metode, tehnici şi instrumente hidrologice.

OCEANOGRAFIE* – Ştiinţa care se ocupă cu studiul mărilor şi oceanelor Globului terestru. Activitatea în domeniu implică prelevarea, măsurarea, analizarea, evaluarea şi interpretarea fenomenelor naturale şi fizice ale oceanelor şi mărilor, cum ar fi: curenţii, sistemele de circulaţie a apei, valurile, procesele litorale, structura fizică şi chimică a proceselor submarine, configuraţia fundului mării, sedimentele organice şi anorganice, schimburile de căldură cu atmosfera terestră etc.

*Cf. Codului de clasificare a ştiinţelor - UNESCO

6.     PROGRAME UNIVERSITARE DE STUDIU, ORGANIZATE

Programele universitare de studiu organizate de Departamentul de  Meteorologie şi Hidrologie analizează intercondiţionările multiple şi profunde dintre procesele şi fenomenele caracteristice celor două componente ale mediului (şi implicit dintre cele două domenii ştiinţifice) indisolubil legate între ele prin circuitul apei în natură.

Acestea răspund, totodată, cerinţelor formulate de Documentele de la Bologna în legătură cu organizarea, încă de pe prima treaptă a învăţământului superior, a unor specializări judicios structurate şi precis orientate către acele domenii de activitate care au realmente nevoie de specialiştii respectivi.

În plus, ele se raportează la repere ferme ale cunoaşterii, implicate profund în mai toate domeniile de activitate antropică şi consacrate pretutindeni în lume prin profesii denumite şi recunoscute ca atare (Meteorolog, Hidrolog), şi de asemenea, prin domenii ştiinţifice (Climatologie, Meteorologie, Hidrologie etc. cu numeroase subdomenii distincte) stabilite de Organizaţia Meteorologică Mondială (OMM), de UNESCO şi de organismele naţionale abilitate din numeroase ţări europene şi de pe alte continente. Din acest punct de vedere, ele răspund unor cerinţe reale ale pieţei forţei de muncă (atât pe plan naţional şi european, cât şi pe plan mondial) pe de o parte, pentru că atmosfera şi hidrosfera, în calitatea lor de componente vitale ale mediului, înregistrează în prezent schimbări îngrijorătoare (la scară regională şi globală) a căror cunoaştere ştiinţifică, mult mai aprofundată decât până acum, este imperios necesară, iar pe de altă parte, pentru că reţelele naţionale şi mondiale de staţii meteorologice şi hidrologice, instituţiile de cercetare în domeniile Meteorologiei şi Hidrologiei  din ţară şi din întreaga lume, sistemele de monitorizare a poluării aerului şi apelor, programele complexe de cercetare ale OMM, programele iniţiate de ONU şi UNESCO în scopul protecţiei mediului etc., au nevoie de specialişti din ce în ce mai numeroşi şi mai înalt calificaţi, apţi să mânuiască echipamente din ce în ce mai moderne şi să aplice în activitate operativă şi de cercetare, metode din ce în ce mai complexe şi mai sofisticate, adecvate complexităţii proceselor şi fenomenelor atmosferice şi hidrosferice a căror principală constantă este schimbarea. 

            Planurilor de învăţământ ale acestor programe universitare de studiu includ: discipline fundamentale cu caracter formativ general în ciclul studiilor de licenţă (Meteorologie, Climatologie, Hidrologie, Oceanografie, Geografie fizică generală, Geografie economică generală, Geomorfologie, Biogeografie etc.) şi discipline de specialitate  reprezentând subdomenii ale Meteorologiei, Climatologiei, Hidrologiei şi Oceanografiei (Topoclimatologie,  Meteorologie sinoptică, Hidrologia uscatului, Oceanografie, Hidrometrie, Prognoze hidrologice etc.), în conformitate cu cerinţele operative ale OMM, care controlează activitatea întregii reţele mondiale de staţii meteorologice şi hidrologice (vezi Anexa 1).

a.      Studii de licenţă:    

METEOROLOGIE ŞI HIDROLOGIE (zi, durata 3 ani)

b.      Studii de masterat:

CLIMATOLOGIE ŞI HIDROLOGIE (zi, durata 2 ani)

AIR-ENVIRONMENT RISKS AND HEALTH RESPONSE (zi, durata 2 ani)

c.       Studii de doctorat

Domeniul: GEOGRAFIE

(specializările: Meteorologie-Climatologie şi Hidrologie)

Conducători de doctorat:  2 profesori titulari

 

7.     COMPETENŢE / CALIFICĂRI VIZATE PRIN PROGRAMELE DE STUDII

Competenţele formate în cadrul programelor de studii universitare organizate de Departamentul de Meteorologie şi Hidrologie corespund următoarelor calificări prevăzute:

a.  în actualul nomenclator al ocupaţiilor (profesiilor) din Clasificarea Ocupaţiilor din România (COR-2008).

Nr. Crt.

Cod COR

Ocupaţia

1

123706

meteorolog sef

2

122101

hidrometeorolog sef

3

211201

meteorolog

4

211202

meteorolog aeronautic

5

211403

hidrogeolog

6

211404

hidrolog

7

211409

consilier hidrogeolog

8

211410

expert hidrogeolog

9

211411

inspector de specialitate hidrogeolog

10

211412

referent de specialitate hidrogeolog

11

211413

consilier hidrolog

12

211414

expert hidrolog

13

211415

inspector de specialitate hidrolog

14

211416

referent de specialitate hidrolog

15

248201

cercetator în meteorologie

16

248202

asistent de cercetare în meteorologie

17

311107

tehnician meteorolog

18

311111

tehnician hidrolog

19

311112

tehnician hidrogeolog

20

311204

tehnician hidroamelioratii

b. în Clasificarea internaţională standard a ocupaţiilor stabilită de OIM - ISCO (08)*

* Clasificarea Internaţională Standard a Ocupaţiilor 2008 – ISCO 08, stabilită de Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM = ILO engl.), în cadrul Întâlnirii Grupului de Experţi în Clasificările Internaţionale Economice şi Sociale, care a avut loc la New York, în data de 16-18 aprilie 2007.

Nr. Crt.

Cod OIM – ISCO(08)

Ocupaţia

1

2112

Meteorologists

2

2133

Environmental protection professionals

3

2632

Sociologists, anthropologists and related professionals (geographers)

8.     LABORATOARE

LABORATOR DE METEOROLOGIE-CLIMATOLOGIE

 BIOCLIMALAB - Laborator de Cercetări Biometeo-Climatice

 LABORATOR DE HIDROLOGIE

 LABORATOR DE OCEANOGRAFIE ŞI PROTECŢIA MEDIULUI

9.     PERSONAL DIDACTIC

Personal didactic titular

Nr. crt.

Personal Didactic

Titlul ştiinţific

Domeniul de competenţă

1

Prof. dr. Ionac Nicoleta

Doctor

Meteorologie-Climatologie

2

Prof. dr. Zaharia Liliana

Doctor

Hidrologie

3

Conf. dr. Bandoc Georgeta

Doctor

Mediu aerian şi acvatic

4

Lect. Dr. Sîrbu Ioan

Doctor

Hidrologie

5

Lect. Dr. Tişcovschi Adrian

Doctor

Meteorologie-Climatologie

6

Lect. Dr. Diaconu Daniel

Doctor

Hidrologie

7

Lect. Dr. Simion Bianca

Doctor

Oceanografie

8

Lect. Dr. Mănoiu Valentina

Doctor

Mediu aerian şi acvatic

9

Lect. Dr. Stroe-Vespremeanu Alfred

Doctor

Oceanografie

10

Lect. Dr. Strat Daniela

Doctor

Mediu acvatic

11

Lect. Dr. Iordache Ştefan

Doctor

Meteorologie-Climatologie

12

Lect. Dr. Constantinescu Ştefan

Doctor

Oceanografie

13

Asist. Drd. Grigore Elena

Doctorand

Meteorologie-Climatologie

Personal auxiliar

  1. Tehnician Cârstea Silvia

  

10.       CENTRE DE CERCETARE

      CENTRUL DE CERCETĂRI CLIMATOLOGICE ŞI DE MEDIU AERIAN – CCCMA

       CENTRUL DE CERCETARE “GESTIUNEA PEISAJELOR SI A RESURSELOR DE APA” – GPRA

      CENTRUL DE CERCETĂRI COSTIERE PENTRU  PROTECŢIA MEDIULUI - CCCPM    

      STAŢIUNEA DE CERCETĂRI MARINE ŞI FLUVIALE SFÂNTU GHEORGHE (jud. Tulcea)

 

 

 

 

 

 

Contact departament

Adresa: Facultatea de Geografie
Tel: 021-3143508/2155
Tel/Fax: 021-3153074 int 2104
Email:
web: www.geo.unibuc.ro

departament din:
Facultatea de Geografie.

Conducere

 Director: Prof. dr. Nicoleta Ionac

Consiliul Departamentului:

1. Prof. dr. Liliana Zaharia

2. Conf. dr. Georgeta Bandoc

3. Lect. dr. Tişcovschi Adrian




Pagină actualizată la 21 Martie 2013.