„Abordarea interdisciplinară este indispensabilă unui specialist în domeniul foneticii”, interviu cu Oana-Elena Niculescu

Cu o solidă bază teoretică şi metodologică, lucrarea „Hiatul intern şi hiatul extern în limba română contemporană. O analiză acustică” a primit distincția pentru cea mai bună teză de doctorat în domeniul Științelor Umaniste.

Lucrarea, redactată de Oana-Elena Niculescu, absolventă a Facultății de Litere a Universității din București, cuprinde rezultatele unor cercetări îndelungate de fonetică experimentală, mare parte desfășurate în laboratoarele LIMSI-CNRS Orsay din Paris, realizate şi interpretate de autoare cu ajutorul unor programe de analiză acustică moderne şi prin constituirea unui corpus de vorbire spontană.

Teza, care a obținut calificativul exclent (summa cum laude), reprezintă o contribuţie excepţională la descrierea foneticii limbii române şi la dezvoltarea domeniului prin conectarea la direcţiile actuale ale cercetării experimentale în plan internaţional.

Despre provocările din spatele redactării unei lucrări de doctorat, precum și despre ambițiile și planurile de viitor ale unui viitor specialist în domeniul foneticii, ne va vorbi chiar Oana-Elena Nicolescu.

Reporter: Ați câștigat, în cadrul celei de-a doua ediții a Premiilor Senatului Universității din București, distincția pentru „Cea mai bună teză de doctorat din domeniul Științelor Umaniste”. Ce a însemnat pentru dumneavoastră obținerea acestui premiu?

Oana-Elena Niculescu: Primirea acestui premiu m-a surprins şi m-a bucurat. A însemnat recunoaşterea unei perioade îndelungate de cercetare şi documentare, de voinţă şi muncă asiduă, toate aceste activităţi fiind realizate cu dorinţa ca disciplina în care m-am specializat, fonetica experimentală, să redevină un domeniu de interes pentru studenţi şi pentru tinerii cercetători.

R: Considerați că abordarea interdisciplinară și corelarea noțiunilor de la cursuri din diverse arii sunt esențiale pentru un viitor specialist în domeniul foneticii?

O.N.: Cu siguranţă. Abordarea interdisciplinară este indispensabilă. Un viitor specialist în domeniul foneticii va trebui să coreleze datele de istorie a limbii cu rezultatele obţinute de la diferite programe de analiză acustică (Praat). De asemenea, este necesar să aibă cunoştinţe statistice şi de programare (limbajul R), iar, la final, să poată reda, într-un mod coerent şi accesibil, dinamica tuturor acestor factori.

R: În teza dvs. de doctorat ați analizat, din punct de vedere acustic, hiatul intern și hiatul extern în limba română contemporană. Pentru a înțelege mai bine esența lucrării dvs., povestiți-ne, pe scurt, ce sunt hiatul intern și hiatul extern și cum sunt acestea analizate, din punct de vedere acustic, în limba română contemporană.

O.N.: Hiatul reprezintă un grup de două vocale adiacente distribuite în silabe distincte. Acest grup vocalic heterosilabic apare atât în interiorul cuvântului, hiatul intern – actualizat în cadrul cuvântului cu structură lexicală internă simplă sau complexă, unitar fonetic și lipsit de pauză internă (/a.u./ în aplauda), cât şi între două cuvinte alăturate, hiatul extern din fonetica sintactică (/a.u./ în la urmă). Complexitatea şi originalitatea analizei acustice a hiatului din limba română contemporană rezultă din prezentarea, în paralel, a actualizărilor interne şi a celor externe în discursul controlat şi spontan, pornind de la segmentări automate şi manuale, care permit identificarea, descrierea şi corelarea informaţiilor acustice relevante (formanţi şi durată). Pe scurt, comportamentul acustic al secvenţelor vocalice este condiţionat de tipul de discurs. În vorbirea controlată se observă un grad mai mare de dispersie a vocalelor corelat cu un domeniu temporal mai amplu, în timp ce în vorbirea spontană vocalele în hiat se centralizează, iar durata se scurtează.

R: Ce v-a motivat să alegeți această temă pentru a vă elabora lucrarea de doctorat?

O.N.: Analiza grupurilor vocalice din limba română a reprezentat o temă de cercetare care m-a interesat încă din primii ani de facultate şi pe care am dezvoltat-o, de fiecare dată, sub îndrumarea doamnei prof. univ. dr. Camelia Stan. M-a fascinat complexitatea relaţiei acustice dintre diftong şi hiat în limba română, aveam numeroase întrebări şi ipoteze de lucru. Până acum, am reuşit doar să intuiesc răspunsul în câteva situaţii.

R: Cercetările dvs. vizează un domeniu nișat. Cât de greu sau, dimpotrivă, cât de ușor vă este să tratați teme din domeniul foneticii?

O.N.: A fost un traseu cu numeroase provocări, dar am încercat să menţin un echilibru prin disciplină şi pasiunea faţă de domeniul în care m-am specializat. Pe parcursul elaborării tezei, un moment dificil a fost depăşirea unui sentiment profund de izolare, cu care cred că se confruntă foarte mulţi doctoranzi. Am avut şansa de a beneficia de numeroase burse şi stagii de mobilitate la diferite laboratoare din Paris, fapt care a contribuit, în mod decisiv, la formarea mea profesională.

R: Studiul dumneavoastră reprezintă o contribuţie excepţională la descrierea foneticii limbii române. Cum a fost primită această cercetare de către publicul de specialitate?

O.N.: Mă simt onorată că am putut prezenta rezultatele cercetărilor mele, în calitate de vorbitor invitat, atât în ţară, cât şi în străinătate. Cu toate acestea, sunt încă la început de drum. Sper doar ca interesul pentru această disciplină să crească în următorii ani în România.

R: Plănuiți să urmați o carieră în învățământ sau vă veți concentra numai pe cercetare?

O.N.: Consider că cele două activităţi sunt interdependente. De la începutul anului lucrez la Institutul de Lingvistică al Academiei Române „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, unde mă ocup cu digitalizarea benzilor de magnetofon din cadrul Arhivei fonogramice a limbii române, încercând, în acelaşi timp, să organizez şi să dotez laboratorul de fonetică. În paralel, predau româna ca limbă străină la Anul pregătitor (Centrul de Studii Româneşti) şi ţin seminarul de fonetică şi fonologie la Facultatea de Litere.

R: În opinia dvs., inițiativele precum Premiile Senatului Universității din București încurajează mediul academic spre inovare și spre obținerea de noi performanțe?

O.N.: Sunt de părere că această iniţiativă este un mod de a stimula excelenţa în mediul academic, atât în activitatea de predare, cât şi în cea de cercetare.

R: În loc de încheiere, vă rugăm să transmiteți un mesaj pentru organizatorii celei de-a doua Gale a Premiilor Senatului Universității din București.

O.N.: Îi felicit pe organizatorii Premiilor Senatului Universității din București pentru această iniţiativă care asigură atât o coeziune a mediului universitar, cât şi o recunoaştere a muncii depuse de cercetători, cadre didactice şi studenţi. Tuturor le doresc mult succes în continuare.