În cadrul celei de-a treia gale a Premiilor Senatului, care s-a desfășurat în decembrie 2019, doamna Cristina Schmidt a câștigat distincția pentru profesorul asociat al anului 2019, la categoria Științe Sociale. Cadru didactic asociat la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității din București, doamna Cristina Schmidt s-a specializat, între altele, în psihoterapie – metoda analizei tranzacționale și în terapia persoanelor dependente de droguri, dar și în training organizațional și în coaching.
În cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației din cadrul UB, doamna Schmidt a ținut laboratorul de coaching în educație. Despre experiența proprie, dar și despre interacțiunea cu studenții ne va povesti în continuare chiar Cristina Schmidt.
Reporter: Ați câștigat, în cadrul celei de-a treia ediții a Premiilor Senatului Universității din București, distincția pentru profesorul asociat al anului 2019, la categoria Științe Sociale. Ce a însemnat pentru dumneavoastră obținerea acestui premiu?
Cristina Schmidt: Este o onoare. Nu am știut că există aceste premii. A fost o surpriză foarte frumoasă. Munca pe care am depus-o nu a fost pentru premiu și nici pentru că aveam în vedere vreo recunoaștere. Mi-am făcut doar datoria cu implicare și pasiune. Aș vrea să mai adaug și faptul că, mai mult decât premiile și premierea, contează că Universitatea din București acordă atenție performanței într-un mod atât de onorant.
R: În opinia dvs., inițiativele precum Premiile Senatului Universității din București încurajează mediul academic spre inovare și spre obținerea de noi performanțe?
C.S.: Această formă de recunoaștere a muncii și a rezultatelor demonstrează că în Universitatea din București contează totul: studenții și nevoile lor de dezvoltare, cadrele didactice și implicarea lor în promovarea domeniului predat. Mai mult, premiile și întreg procesul care stă la baza acestui eveniment creează o dinamică de creștere multidirecțională.
R: De-a lungul timpului ați fost psiholog clinician, psihoterapeut, trainer și profesor. Sunt aceste profesii complementare?
C.S.: Fiecare profesie a “hrănit” și influențat pe fiecare dintre celelalte, conducând la o creștere permanentă. Informația și experiența clinică acumulate în mai mulți ani în care am lucrat în Spitalul de Psihiatrie Gh. Marinescu (din București), Spitalul Victor Gomoiu și Victor Babeș, alături de formările de specialitate necesare m-au ajutat să mă dezvolt mai departe ca psihoterapeut. Alături de practica privată, în care activez de mai bine de 20 de ani, m-am format și am activat ca trainer organizațional și coach, dezvoltând propria mea afacere în domeniu. În 2011 am obținut premiul III la Training Awards Romania (din peste 150 de nominalizări). Cele doua arii, psihoterapie și domeniul organizațional – separate ca domenii, pentru mine formează acum un întreg, în care părțile componente se alimentează reciproc prin informație, experiență și abilități.
Activitatea mea ca profesor asociat a debutat în 2016, absolut întâmplător, fără să fi fost un obiectiv în sine. Uitându-mă înapoi, înțeleg că acest moment a devenit o șansă, o ocazie de a transmite mai departe tot ceea ce am acumulat, integrat, dezvoltat ca profesionist.
R: Există, pe parcursul activității dumneavoastră un moment pe care îl considerați ca având o relevanță deosebită pentru evoluția dumneavoastră profesională?
C.S.: Unul relevant a fost experiența mea în SUA. Am avut o bursă în 2001 în domeniul tratamentului persoanelor dependente de droguri, iar aceasta a reprezentat cea mai dură confruntare cu realitatea din viața mea de până atunci. Într-un plan secund, am resimțit și impactul legat de experiența profesională, influențându-mă ca profesionist, și nu numai.
Acum, când mă uit la întregul tablou, consider că evenimentele interioare au fost cele care m-au condus spre dezvoltare. Momentele de curiozitate profundă, momentele de tristețe și frustrare datorate vreunui eșec, cele de bucurie a recunoașterii muncii, toate sunt parte a istoriei devenirii mele ca om și apoi ca profesionist. La toate acestea adaug generozitatea universului, care s-a arătat prin oamenii pe care i-am întâlnit.
R: În 2014, ați fondat, alături de patru colegi, prima școală românească de formare în coaching. Care este importanța acestui proiect și care sunt cele mai semnificative rezultate pe care le-ați obținut până în prezent?
C.S.: Această școală a luat ființă după ce s-a aprobat standardul ocupațional de Specialist în activitatea de coaching, elaborat de Asociația Română pentru coaching, și introducerea acestei specializări în Codul Ocupațiilor din România. Am rămas acolo numai doi ani după fondarea ei. Restul proiectelor în care eram angajată în acea perioada presupuneau timp și energie, pe care aveam nevoie să le aloc într-un mod cât mai înțelept. Cred că acum fondarea școlii are importanță mai mult pentru egoul meu, pentru că lucrul acesta rămâne înscris undeva în povestea coaching-ului din țara noastră, și pentru că am făcut un lucru important pentru coaching-ul din Romania, cu resurse din Romania. Rezultatele care contează acum pentru mine, și pe care pot să le măsor, sunt reprezentate de numărul absolvenților (în cele două cicluri în care am predat) și gradul lor de satisfacție în urma absolvirii cursului.
R: La Universitatea din București, mai precis în cadrul Facultății de Psihologie și Științe Sociale, predați seminarul Laboratorului de coaching în educație. Cum este interacțiunea dvs. cu studenții?
Inspirațională, pasională, veselă, profundă, plină de conținut, bogată, provocatoare. Sunt recunoscătoare fiecărui student în parte pentru prezență, implicare, pentru întrebările adresate, pentru privirea atentă și pentru toate lucrurile care m-au încurajat să pot continua fiecare prezentare și explicație. Ceea ce a îmbogățit toate acestea a fost parteneriatul cu colega mea, conf. univ. dr. Cosmina Mironov, în cadrul laboratorului, o colaborare care s-a născut dintr-o chimie, mai ales, la nivel personal. De asemenea, la toate acestea se adaugă atitudinea pro-dezvoltare și abordarea vizionară a celor din facultate. Îmi este greu sa pun în câteva cuvinte relația cu dna prof. univ. dr. Anca Nedelcu ori cu prof. univ. dr. Lucian Ciolan (decanul Facultății la acel moment).
R: Care este, în opinia dumneavoastră, cel mai bun mod de a menține atenția studenților pentru partea academică, fie că vorbim de cursuri sau de cercetare?
C.S.: Implicarea lor în proiecte, teme de lucru în care sa aibă ocazia de a aplica și experimenta fiecare lucru predat.
R: Ce sfat aveți pentru viitoarele generații de tineri care vor să îmbrățișeze o cariera în domeniul psihologiei și al științelor educației?
C.S.: Fiți curioși! Iubiți! Iubiți oamenii! Iubiți profesorii și cărțile! Implicați-vă! Fiți responsabili! Citiți! Studiați!
Postări asemănătoare:
„De când m-am hotărât să urmez studiile de licență la FMI, am știut că este un domeniu în care vreau să rămân” – interviu cu lect. univ. dr. Ana-Cristina Țurlea
„Nu mă consider profesor, ci un mentor pentru studenți, un fel de coleg mai mare care încearcă să-i inspire” – interviu cu lect. univ. dr. ing. Alexandru Andrășanu, „Profesorul UB al anului 2020”
„Pasiunea a fost cea care m-a ghidat în tot parcursul meu, încă din primul moment în care am pășit în Facultatea de Biologie și până în prezent” – interviu cu Mădălina Andreea Badea
„Studenția în cadrul Universității din București a fost una dintre cele mai frumoase perioade de până acum” – interviu cu Mădălin Ciobotaru
