Câștigător al premiului pentru „Cea mai bună disertație de master în domeniul Științelor Vieții și Pământului”, Florin-Daniel Bîlbîe este, în prezent, doctorand al Școlii Doctorale de Informatică. La examenul de admitere din octombrie 2017, Florin-Daniel Bîlbîe a fost clasat pe primul loc din cei 10 candidați înscriși la concurs.
Lucrarea câștigătoare a fost realizată sub coordonarea prof. univ. dr. Andrei Păun și tratează tema „Universalitatea Sistemelor P Neurale de Spiking cu comunicare la cerere folosind un singur tip de Spike.” Teza este bazată pe importantele rezultate științifice obținute de către student în activitatea sa academică de până acum. Unul dintre aceste rezultate a fost publicat într-o lucrare prezentată în cadrul evenimentului “Conference on Membrane Computing (CMC18)”, unde a obținut distincția Best Paper Award.
Despre provocările din spatele redactării disertației, precum și despre ambițiile și planurile unui viitor bioinformatician, ne va povesti chiar Florin-Daniel Bîlbîe.
Reporter: Dacă am înțeles corect, cercetarea dumneavoastră aparține unei direcții din domeniul ,,bioinformaticii”. Ce trebuie să facă un cercetător pentru a dobândi ,,echilibrul” necesar unei abordări ,,inter-disciplinare”?
Florin – Daniel Bîlbîe: Într-adevăr, lucrarea de disertație este în sfera bioinformaticii. Pentru abordarea subiectelor inter-disciplinare nu cred că este nevoie de un „echilibru”. Consider că este necesară pasiunea pentru disciplinele implicate sau „înclinația intelectuală” către acele discipline. Ar fi extraordinar dacă ambele sunt prezente, dar cel puțin una dintre ele este absolut necesară – pasiunea te motivează să depui eforturi suplimentare pentru a fi la nivelul celor care au înclinație înnăscută spre un anumit domeniu (sau cum am spus mai sus, „înclinație intelectuală”).
R.: Înțeleg că, în prezent, sunteți asistent universitar. Cum a fost această schimbare, dinspre ,,bancă”, înspre ,,catedră”? Este mai ușor sau, dimpotrivă, mai greu să construiți, ca tânăr cadru didactic, relația profesor – student?
F.-D. B.: Teoretic nu sunt asistent universitar – mă refer la angajarea cu carte de muncă. Orele pe care le-am ținut mi-au fost asignate prin efectuarea de practică facultativă (pe durata masterului) și acum datorită contractului de studii pentru doctorat. Schimbarea a fost destul de ușoară, ajutat fiind și de materia pe care am predat-o. Relația profesor – student e mai ușor de construit când ai doar câțiva ani în plus, ca vârstă, peste studenți. Ei se pot raporta mai ușor la tine și sunt mai deschiși la anumite subiecte.
R.: Dacă tot am atins acest subiect, ar fi interesant de realizat o paralelă între „viața” de dinainte și de după studenție.
F.-D. B.: N-aș putea spune că s-au schimbat multe. Cea mai importantă schimbare este modalitatea de gestionare a timpului. Acum e mult mai sensibil/ grav dacă aproximez greșit durata unor activități. Ca student îmi permiteam „luxul” de a folosi ineficient timpul.
R.: Ce v-a motivat să concurați la Premiile Senatului Universității din București? Ce a însemnat pentru dumneavoastră obținerea acestui premiu?
F.-D. B.: Dorința de competiție. Sunt o persoană competitivă. Îmi place să îmi testez calitățile împotriva altor persoane, să văd care nu sunt punctele mele forte și unde mai trebuie să lucrez pentru a deveni mai bun.
R.: Pentru a înțelege mai bine esența lucrării „Universalitatea Sistemelor P Neurale de Spiking cu comunicare la cerere folosind un singur tip de Spike”, povestiți-ne, pe scurt, ce sunt aceste „Sisteme P Neurale de Spiking” și care este modul în care „comunică la cerere, „folosind un singur tip de Spike”. Ce v-a determinat să vă alegeți această temă?
F.-D. B.: Înainte de toate, lucrarea este în domeniul calcului cu membrane – aici scopul e să folosim procesele chimice ale unei celule sau ale unui grup de celule pentru a face calcule. În cazul lucrării mele se folosesc grupuri de neuronii. Biologic, neuronii transmit impulsuri nervoase (sub formă de „șocuri” electrice sau „spikes”) prin intermediul sinapselor (legături între neuroni). Asta fac și sistemele P neurale de spiking (pe scurt sistem SN P). Ele sunt formate dintr-un grup de neuroni care comunică prin spikes. Mai mult, neuronii dintr-un sistem SN P pot memora câte astfel de spikes sunt până la un anumit moment. Acești neuroni au o serie de reguli care îi pot determina să facă spiking (să trimită un impuls nervos către alți neuroni). O regulă este activată într-un anumit conținut al neuronului (număr de spikes) și odată aplicată se „consumă” câțiva spikes din neuron și se emite un spike către toți neuronii legați la care acesta are o sinapsă. Comunicarea la cerere modifică puțin mecanismul de spiking: neuronul nu mai face spiking ca urmare a unei reguli aplicate de el, ci în urma unei „cereri” de la un neuron vecin. Acest model teoretic de comunicare prin cereri a fost demonstrat că este un model de calcul universal (echivalent cu o mașină Turing), dar folosind două tipuri de spike-uri, fapt care nu este motivat din punct de vedere biologic (spike-urile folosite de neuroni nu sunt de mai multe tipuri). Eu am reușit să demonstrez că proprietatea de universalitate este păstrată chiar dacă folosim un singur tip de spike.
R.: Există vreun moment pe care îl considerați a fi „decisiv” pentru evoluția dumneavoastră profesională?
F.-D. B.: Aș putea considera ca fiind decisiv momentul în care am luat decizia de a mă înscrie la Facultatea de Matematică și Informatică.
R.: Credeți că abundența ,,corporațiilor” care caută să angajeze ,,programatori” a condus la o creștere sau, dimpotrivă, la o scădere a numărului de ,,experți”/ ,,profesioniști” care se orientează înspre acest domeniu?
F.-D. B.: Nu cred că sunt 100% corelate cele două numere, dar influențează puțin. Momentan, la noi partea de cercetare și parcursul academic nu sunt foarte bine răsplătite din punct de vedere financiar, iar pasiunea, oricât de mare e ea, nu pune o pâine pe masă. Așadar am putea spune că salariile mai mari oferite de mediul privat ar putea atrage persoane care ar putea face și cercetare. Dar în același timp cred că se pot îmbina cele două. Eu fac asta. Sunt angajat într-o corporație și în același timp fac și cercetare, iar cele două nu au legătură. Am colegi care lucrează în echipe care fac doar cercetare. Ce-i drept, nu au acea afiliere către un mediu academic, dar fac cercetare. Ce nu înțelege multă lume e că majoritatea corporațiilor sunt interesate de cercetarea în domeniul lor de activitate. Cercetarea înseamnă inovare, iar inovarea face ca produsele să se vândă bine.
R.: Pentru că decurge, cumva direct, din întrebarea anterioară, m-ar interesa să știu și ce părere aveți despre ,,exportul de materie cenușie” dinspre România către ,,Occident”?
F.-D. B.: Sunt de părere că fiecare este liber să lucreze și să trăiască în orice țară crede el că e mai bună. Dar nu sunt de acord ca formarea profesională să fie făcută în România, pe banii statului, ca mai apoi personalul calificat să nu producă nimic în țară. Ideea e că finanțarea pentru dezvoltarea și pregătirea forței de muncă se face pentru a dezvolta economia țării, iar acest „exod” nu face decât să transforme o investiție într-o risipă de bani. A fost la un anumit moment un sugestie de proiect de lege care să oblige absolvenții de locuri bugetate să practice meseria pentru o anumită perioadă de timp în țară, după care pot pleca liniștiți, dar această abordare este un pic cam totalitară. Totuși, obligarea la plata studiilor pentru cei care nu vor să rămână este o soluție mai abordabilă. Ori faci studiile pe un loc plătit din bani personali, ori faci pe loc bugetat și contribui la economia țării cu ceva.
R.: ,,Informatic” vorbind, cum vedeți ceea ce este numită ,,supertehnologizarea” societății? Este o epocă de/în care ar trebui să ne simțim ,,amenințati” ori ,,favorizați”?
F.-D. B.: Cred că aducerea tehnologiei în fiecare domeniu de activitate este un pas înainte. Amenințarea și favorizarea sunt relative la poziția din care privim. În calitate de beneficiar al unui serviciu, tehnologia aplicată corect nu face altceva decât să crească calitatea acelui serviciu. În calitate de muncitor înlocuit de o mașină, prima senzație e să te simți amenințat, pentru că asta implică o reprofilare pe piața muncii, fapt ce implică o schimbare, iar schimbarea e cea care sperie.
R.: M-aș bucura să dărâmăm o prejudecată și să scoatem, puțin, interviul din sfera ,,întrebărilor comune” adresate cuiva care urmează Școala Doctorală de Informatică. Astfel, vă propun să orientăm, puțin, discuția către zona artistică (despre care se spune că ar fi apanajul minților cu formare ,,umanistă”). Spuneți-ne câteva cuvinte despre ce ,,muzici”/ filme/ cărți/ picturi etc. vă plac.
F.-D. B.: Sunt un fan al activităților care implică activarea mai multor simțuri. Prin urmare îmi plac filmele care sunt construite în detaliu și care atacă fiecare personaj din punct de vedere psihologic (Shutter Island, The Godfather sau Shawshank Redemption sunt câteva exemple). Același lucru și despre cărți. Despre muzică, n-aș zice că sunt axat doar pe un singur gen. Gravitez în jurul pieselor dance, house, rap/hip-hop, dar ascult și muzică pop, R&B, muzica din SUA anilor ‘60 și ‘70 (spre exemplu Frank Sinatra, Dean Martin sau Rick Nelson).
R.: Cum credeți că ar mai putea stimula excelența didactică și de cercetare Universitatea din București?
F.-D. B.: Dezvoltarea/modernizarea condițiilor de studiu în facultăți. Mai multe evenimente de genul Premiile Senatului Universități și premieri, nu neapărat în bani, ar putea ajuta de asemenea.
R.: În loc de încheiere, un mesaj pentru organizatorii Premiilor Senatului Universității din București.
F.-D. B.: Spor la organizarea edițiilor viitoare, mai multă promovare pentru eveniment și mai multă claritate în criteriile de evaluare a categoriilor care implică domenii ce nu sunt similare.
Postări asemănătoare:
„Fiecare are o motivație personală, dar ceea ce cred că au în comun studenții este o anumită deschidere, flexibilitate și dorință de a învăța ceva nou, diferit de ceea ce au acumulat până în prezent”, interviu cu lect. univ. dr. Anca Dinu, coordonatorul programului de masterat „Digital Humanities”
„Recunoașterea muncii unui cercetător este foarte importantă, iar cercetarea înseamnă inovație”, interviu cu conf. univ. dr. Gabriel Hâncean, câștigătorul premiului pentru „Cel mai prestigios articol” din domeniul Științelor Sociale
„Pentru fiecare cercetător, domeniul ales și rezultatele sale sunt cele mai importante, prin fiecare rezultat obținut acesta simte că a contribuit cu ceva la înțelegerea domeniului sau a problematicii studiate”- interviu cu prof. univ. dr. Mihaela Păun
„Reușita autentică în orice domeniu de activitate este combinarea pasiunii cu încrederea de sine și cu perseverența” – interviu cu Andrei Mirea
