Primul preşedinte al Societății Române de Biofizică Pură şi Aplicată, prof. univ. dr. emerit Aurel Popescu a absolvit Facultatea de Fizică a Universității din București în anul 1969. Zece ani mai târziu a obținut doctoratul în cadrul aceleiași instituții. Condus de pasiunea pentru biofizică, prof. univ. dr. emerit Aurel Popescu devine, în anul 1992, decan al Facultății de Fizică. Inițiator al programului de Fizică Medicală desfășurat în cadrul Facultății de Fizică a Universităţii din București, dar și fondator şi director al Centrului de Cercetare în Biofizică Moleculară BIOMOL, Aurel Popescu a fost, de-a lungul carierei sale didactice, profesor-invitat în Franța, SUA și Germania. În prezent, activitatea sa publicistică cuprinde peste 100 de articole și volume.
În cadrul primei Gale a Premiilor Senatului Universității din București, profesorul Aurel Popescu a obținut distincția „Profesorul emerit al anului”. Despre provocările din cariera unui biofizician, dar și despre modul în care se poate realiza performanța, indiferent de domeniu, ne va povesti chiar profesorul Aurel Popescu.
Reporter: Ce v-a motivat să concurați la Premiile Senatului Universității din București?
Aurel Popescu: Spre finalul carierei mele didactice și de cercetare, am dorit să văd cum va fi evaluată întreaga mea activitate de persoane dintr-un alt sistem de referință, unul mult mai obiectiv decât cel al colegilor mei. Pe de altă parte, mi-am asumat și riscul unui eventual eșec, gândind că pentru a câștiga trebuie, în primul rând, să particip. Sunt convins că și alți postulanți ar fi meritat să fie premiați dar, în viață, la un anume moment, zeița Fortuna este aceea care înclină balanța către câștigător.
R.: Ce a însemnat pentru dumneavoastră obținerea distincției de „profesor emerit al anului” în cadrul primei gale a acestor premii?
A.P.: Această înaltă distincție, conferită de către Senatul Universității din București, a constituit o mare onoare și o profundă satisfacție atât pentru mine, cât și pentru familia mea, venind ca o consolare la scurgerea inexorabilă a timpului. Aprecierea de care m-am bucurat a arătat că timpul nu s-a scurs în zadar pentru mine.
R.: Există, în cariera dumneavoastră, un moment pe care îl considerați a fi un impuls pentru evoluția dvs. profesională?
A.P.: Momentul pe care îl consider crucial în activitatea mea a fost acela al transferului, prin concurs, pe post de lector universitar de la Catedra de Biofizică a Facultății de Medicină „Carol Davila” din București, la Catedra de Electricitate și Biofizică a Facultății de Fizică din cadrul Universității din București. Aici am evoluat atât din punct de vedere științific, așa după cum se poate vedea din publicațiile mele științifice și didactice cu citările aferente (https://scholar.google.ro/citations?user=Qtlp4-gAAAAJ&hl=en), cât și managerial, având onoarea să fiu ales decan și șef de catedră și de departament, timp de 11 de ani. Tot aici, am înființat Centrul de Cercetare în Domeniul Biofizicii Moleculare (BIOMOL) și am inițiat și coordonat, în anul 1994, programul de formare, la nivel de licență, a fizicienilor medicali care, până atunci, erau autodidacți proveniți, mai ales, din absolvenții specializărilor de Fizică Atomică și Nucleară ai Facultăților de Fizică.
R.: Având în vedere interesul dumneavoastră pentru biofizică și fizică medicală, am remarcat și faptul că sunteți fondatorul revistei Romanian Journal of Biophysics. Ce ne puteți spune despre aceasta? Ce își propune?
A.P.: Revista își propune popularizarea și diseminarea cercetărilor de biofizică de la noi, dar și din străinătate și încurajarea tinerilor biofizicieni români în a-și publica rezultatele cercetărilor. După evenimentele din 1989, biofizicienii români au decis, ca și în alte domenii, să o ia de la început, înființând, în anul 1990, o nouă societate de Biofizică, intitulată Societatea Română de Biofizică Pură și Aplicată, după modelul celei internaționale. Această societate este una independentă, cu statut propriu, cu revistă proprie, Romanian Journal of Biophysics, și cu site propriu, www. biophysicsnet.ro. De asemenea, societatea este afiliată la International Union of Pure and Applied Biophysics și la European Biophysical Societies Association și are filiale în marile centre universitare din țară (București, Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Târgu Mureș). În calitate de primul Președinte al Societății Române de Biofizică Pură și Aplicată, am fost membru fondator, dar nu singurul, al periodicului științific, Romanian Journal of Biophysics.
R.: De ce ați ales să implementați un program de Fizică Medicală în cadrul Universității din București? Care sunt obiectivele acestuia ?
A.P.: Facultatea de Fizică a Universităţii din Bucureşti a fost, în permanenţă, receptivă la nou, adaptându-şi planurile de învăţământ și programele analitice aferente, la starea actuală a învăţământului universitar şi a cercetării ştiinţifice naţionale şi internaţionale. În acest sens, începând cu anul 1962, Facultatea de Fizică a demarat un Program național unic de formare în domeniul Biofizicii. Pe aceeaşi linie de deschidere spre nou şi spre cerinţele societăţii referitoare la practica medicală contemporană privind diagnosticul, terapia, prognosticul, prevenirea maladiilor, și monitorizarea tratamentului, este demn de remarcat acreditarea unui Program de formare în domeniul Fizicii Medicale care corespunde necesităţii crescânde de a furniza institutelor, centrelor medicale şi spitalelor din România, specialişti calificaţi în radioterapie şi radiodiagnostic, dar nu numai.
Pornind de la cerinţa socială de a dispune de fizicieni medicali, în centre, institute medicale, dar mai ales, în spitale, în 1994, sub coordonarea mea s-a luat inițiativa formării instituționalizate de fiziceni medicali. În consecință, în 1994, s-a depus, la Ministerul Învățământului, toată documentația necesară obţinerii autorizaţiei provizorii de funcţionare a specializării de Fizică Medicală, la nivel de Licență (Ciclul I de studii) și, în anul 1995, au fost înrolaţi primii studenţi ca, după 3 ani, să se obţină acreditarea specializării.
Planul de învăţământ al specializării de Fizică Medicală a fost conceput să aibă trunchi comun cu specializarea de Biofizică și, parțial, cu celelalte specializări de la Facultatea de Fizică, implicând o pregătire de bază în domeniul Fizicii experimentale şi teoretice, precum şi al Matematicilor superioare.
R.: Cum a fost adaptat acest program de studii la condițiile actualei piețe a muncii?
A.P.: Inițiativa vine în întâmpinarea cerințelor imperative și încă nesatisfăcute de pe piața muncii, unde fizicienii medicali sunt din ce în ce mai solicitați. Pentru a da numai câteva motivații, menționăm că radioterapia (X-terapia, gammaterapia, electronoterapia, protonoterapia și, în ultimul timp, hadronoterapia), imageria computerizată (tomografia prin raze X, prin RMN sau ultrasunete) și medicina nucleară (pentru explorări funcționale cu radioizotopi) nu se pot lipsi și nu trebuie să fie lipsite de aportul unor fizicieni medicali, special instruiți, care să posede cunoștințe temeinice în domeniu.
După 4 ani de la acreditarea licenței în Fizică Medicală, adică în 1999, Colectivul de Biofizică al Facultății de Fizică a reuşit să iniţieze şi un Program de Masterat în Fizică Medicală (Ciclul II se studii) care s-a acreditat de către ARACIS şi care se derulează şi în prezent în cadrul departamentului de Electricitate, Fizica Solidului şi Biofizică a Facultății de Fizică. Masteratul vine să completeze pregătirea viitorilor fizicieni medicali. Prin acest program de masterat, se completează cunoștințele și competențele fizicienilor medicali. Cu toate acestea, viitorii fizicieni medicali ar trebui să-și încununeze pregătirea lor profesională prin doctorat. În acest sens, Facultatea de Fizică asigură și Ciclul III de studii (Doctorat) în domeniul fizicii medicale.
R.: Care considerați că sunt cele mai importante 3 realizări din activitatea dumneavoastră profesională?
A.P.: Este foarte greu de ales care realizări sunt cele mai importante, dar dacă trebuie, o voi face. Pe plan științific, publicația: Popescu A., Miron S., Blouquit Y., Duchambon P., Christova, P. Craescu C.T., Xeroderma Pigmentosum group C protein possesses a high affinity binding site to human centrin 2 and calmodulin. J. Biol. Chemistry, 278, 40252-40261, 2003, care are până în prezent, 86 de citări. Pe plan managerial: Inițierea și realizarea unui program instituționalizat de formare (permanentă) a viitorilor fizicieni medicali, la Facultatea de Fizică a Universității din București. Iar pe plan didactic, monografia Integrated Molecular and Cellular Biophysics, 2008, publicată în prestigioasa editură Springer, cu 49 de citări, până acum.
R.: În anul 2000, în cadrul festivității de decernare a Premiilor Academiei Române pentru anul 1998 ați obținut „Premiul Ștefan Procopiu”. Ce a însemnat acest premiu pentru dumneavoastră?
A.P.: Premiul Academiei Române, pe care și-l dorește fiecare cercetător sau profesor, a constituit o recunoaștere a activității mele în domeniul Bionicii (printre altele, prin publicarea lucrării, Bionics, Biological Systems and Optimal Design Principle, Acta Biotheoretica, 46, 299 – 310, 1998). Menționez că, anterior, am predat primul curs de Bionică (1983) studenților de la specializarea de Biofizică și am scris primul tratat de Bionică din România (Gheorghe V., Popescu A., Introducere în Bionică, Editura Universității din București, 402 pagini, 1985 și Editura Științifică, București, 209 pagini, 1990). Premiul Academiei Române a constituit o mare onoare și satisfacție pentru mine, fiind un puternic stimulent pentru activitatea mea, ulterioară anului 2000.
R.: Considerați că inițiative precum Premiile Senatului Universității din București influențează parcursul profesional al laureaților și motivează mediul academic la noi inovații?
A.P.: Da! Este lăudabilă și benefică această inițiativă a Senatului Universității din București, mai ales, pentru tinerii laureați. Această inițiativă care, cu siguranță, va deveni o nobilă tradiție a Universității, sunt convins că va da un impuls decisiv multor tineri cercetători/cadre didactice în a se mobiliza și mai mult pentru conceperea și realizarea unor proiecte notabile de cercetare sau cu caracter didactic.
