Profesor asociat în cadrul Departamentului de Geografie Regională și Mediu al Facultății de Geografie, ca titular al cursurilor de „Antropocen” și „Politici europene in domeniul schimbărilor climatice și protecției atmosferei”, dr. Sorin Cheval este unul dintre cercetătorii cu o activitate științifică amplă, fiind și unul dintre promotorii ideii de înființare a programului masteral „Politici de mediu pentru dezvoltare durabilă”, program destinat formării de specialiști pentru instituțiile publice din domeniul protecției mediului.
În plus, dr. Sorin Cheval nu numai că le prezintă studenților rezultatele cercetărilor proprii, dar le și facilitează acestora accesul atât la internshipuri, cât și în activități de cercetare științifică legate de evaluarea climatului urban prin folosirea de metode inovative (teledecție, GIS și diverși senzori). De altfel, printre activitățile coordonate de dr. Sorin Cheval se regăsesc numeroase workshop-uri tematice organizate în cadrul Facultății de Geografie, dar și susținerea eforturilor de internaționalizare a activităților didactice și de cercetare științifică în Facultatea de Geografie, prin dezvoltarea unor contacte internaționale și îndrumarea studenților în realizarea unor lucrări științifice prezentate la diferite manifestări științifice naționale și internaționale.
Atât de apreciate de studenți, activitățile coordonate de dr. Sorin Cheval au fost recompensate, în cadrul primei gale a Premiilor Senatului Universității din București, cu distincția „Profesorul asociat al anului”. Despre provocările din cariera unui cercetător, dar și despre modul în care am putea face față schimbărilor climatice ne va povesti, în următoarele rânduri, chiar dr. Sorin Cheval.
Reporter: Ce v-a motivat să concurați la Premiile Senatului Universității din București?
Sorin Cheval: Am considerat că este o bună ocazie de a face cunoscut domeniul în care activez, geografia, în mod special climatologia.
R.: Ați obținut, în cadrul primei gale a Premiilor Senatului Universității din București, distincția pentru Profesorul Asociat al anului. Ce a însemnat pentru dumneavoastră obținerea acestui premiu?
S.C.: Trebuie să spun că nu mă așteptam să obțin acest premiu. Sunt profesor asociat în cadrul Facultății de Geografie a Universității din București de câțiva ani, dar sunt convins că încă nu am reușit să ofer studenților tot ce se poate, așa încât a fost o surpriză obținerea acestui premiu. Premiul a însemnat și un foarte bun prilej de meditație. Mi-am amintit că în timpul studenției, la începutul anilor 1990, am avut bucuria să am ca profesori destul de mulți specialiști, personalități de prestigiu, în special din domeniile hidrologie și meteorologie, care țineau cursuri ca profesori asociați. Am învățat enorm de la acei oameni, așa încât am simțit că este natural să le dedic lor premiul obținut. De asemenea, premiul a mai însemnat și înseamnă obligația de a confirma în anii care vin.
R.: Considerați că inițiative precum Premiile Senatului Universității din București influențează parcursul profesional al laureaților și motivează mediul academic la noi inovații?
S.C.: Categoric, da. Într-o societate în care este greu de găsit modele viabile pentru tânăra generație, este obligatoriu ca prin anumite inițiative, instituții de prestigiu precum Universitatea din București să emită periodic semnale. „Uite, vă oferim câteva posibile modele” este de fapt mesajul pentru mediul academic. „Lucrați cu pasiune și consecvență, aveți curajul să inovați și noi vom recunoaște meritele voastre.”
R.: Interesant de remarcat este și efortul depus de dumneavoastră în vederea formării de specialiști pentru instituțiile publice din domeniul protecției mediului. Dacă ținem cont de faptul că ați fost unul dintre susținătorii înființării masteratului „Politici de mediu pentru dezvoltare durabilă”, ce ne puteți spune despre acesta? Ce obiective urmărește? Aduce acesta inovații?
S.C.: În domeniul protecției mediului, ca și în multe alte domenii, succesul deplin al cercetării și educației este legat de două lucruri: calitatea cercetării și implementarea rezultatelor în practică. Dacă în privința cercetării științifice se depun eforturi însemnate de ani de zile, în privința implementării rezultatelor a existat, există încă, o falie destul de profundă între cei care produc inovație și cei chemați să dezvolte politici și strategii locale și naționale destinate transpunerii rezultatelor în viața de zi cu zi. Pregătirea unor specialiști care înțeleg perfect ce înseamnă cercetarea științifică, dar au și cunoștințe solide privind modalitățile prin care rezultatele pot ajunge să devină utile societății, atât imediat, cât și pe termen lung, este o necesitate încă foarte puțin abordată. Masteratul menționat de dvs. se desfășoară în cadrul Facultății de Geografie și vizează pregătirea complexă a unor specialiști capabili, la finalul cursurilor, să participe la dezvoltarea și rafinarea politicilor de mediu cel puțin la nivel național.
R.: Sunteți, de asemenea, titularul cursului de „Antropocen” din cadrul Departamentului de Geografie Regională și Mediu al Facultății de Geografie, curs care, la o primă vedere, pare că se adresează doar cunoscătorilor domeniului. Pentru că nu există o accepție universal valabilă asupra noțiunii de „Antropocen”, în viziunea dumneavoastră și a întregului curs, ce valențe capătă? Sunt studenții atrași de astfel de cursuri care, încă din denumire, stârnesc curiozități?
S.C.: Antropocenul este un termen provocator din mai multe perspective. Lumea de astăzi – public, studenți, experți, factori de decizie, investitori – este teribil de interesată de orice are legătură cu anthropos. Suntem o societate acut antropocentristă, iar estimările privind evoluția mediului natural în următoarele decenii nu sunt foarte încurajatoare. Antropocenul, era în care impactul antropic asupra planetei a devenit cu adevărat semnificativ, de multe ori ajungându-se la transformări ireversibile ale mediului natural, nu este câtuși de puțin interesant doar pentru cunoscătorii domeniului. Dimpotrivă, este o abordare complexă, profund multi- și inter-disciplinară, în care se pot utiliza informații, metodologii și tehnici din foarte multe discipline. Istoria, arheologia, sociologia, biologia, geografia și ramurile sale, pot contribui în egală măsură la verificarea unor ipoteze și ajungerea la rezultate utile. Interesul studenților pentru astfel de abordări este major, iar în acest an am avut plăcerea de a continua lucrul cu studenții, pe bază de voluntariat, chiar dupa terminarea cursurilor. Este reconfortant și mobilizator să constați un așa de mare interes.
R.: În plus, susțineți și cursul de „Politici europene în domeniul schimbărilor climatice și protecției atmosferei” în cadrul aceluiași departament. Prin ce se remarcă acesta?
S.C.: Meteorologia, variabilitatea climatică si fenomenele extreme sunt subiecte de maxim interes pentru societate. Este puțin probabil ca o persoană să nu fie zilnic interesată de vreme, iar când spui cuiva că în sudul României va fi mai cald și va ploua tot mai puțin în următoarele decenii este foarte probabil că vei atrage atenția. Mai mult, subiectul este frecvent prezent în mass-media, iar factorul politic este foarte activ. Cu aceste ingrediente, pot spune că interesul studenților este aproape garantat. Ceea ce am încercat prin acest curs a fost să descriu cât mai bine drumul complex de la cercetare, de la realități, la dezvoltarea de politici naționale și europene, instrumente indispensabile dacă vrem să asigurăm adaptarea societății și pregătirea acesteia pentru evenimente extreme tot mai frecvente și mai intense.
R.: Care este, în opinia dumneavoastră, cel mai bun mod de a menține atenția studenților pentru cursuri? Cât de importantă este practica desfășurată de studenți? Îi face practica mai receptivi, mai curioși?
S.C.: Cred că lucrul cu studenții este o activitate foarte complexă, delicată și dură în același timp. De aceea, este obligatoriu să folosești mijloacele cele mai adecvate pentru a le menține trează atenția, condiție esențială pentru învățare. Dacă reușești să ajungi la un echilibru între prelegerea clasică și interactivitate de orice fel, inclusiv practica de specialitate, ești foarte aproape de metoda perfectă de interacțiune cu studenții, cred eu.
R.: Ați fost implicat până acum în multiple proiecte de cercetare. Care au fost cele mai interesante din punctul de vedere al rezultatelor?
S.C.: Rezultatele care mă încântă cel mai mult se referă la climatul urban. Am reușit să dezvoltăm o metodă care permite identificarea obiectivă a limitelor insulei de căldură și am dezvoltat, împreună cu prof. ing. Dan Constantinescu, o metodologie cu ajutorul căreia se poate estima riscul termic într-un apartament în condițiile unui val de căldură. Altfel spus, dacă afară se așteaptă 40 de grade Celsius într-o anumită zi, putem spune câte grade vor fi într-un apartament situat la etajul 10 și orientat spre sud și putem fundamenta astfel necesitatea emiterii unei alerte de risc. Credem că implementarea rezultatelor în activitatea privind situațiile de urgență poate salva vieți, iar în prezent încercăm să dezvoltăm metoda la scară europeană.
R.: Dacă ne raportăm la proiectul “Mitigating Vulnerability of Water Resources under Climate Change” inițiat în cadrul Administrației Naționale de Meteorologie, considerați că acesta poate reprezenta un bun studiu de caz pentru studenți?
S.C.: Proiectul respectiv, abreviat CC-WARE, s-a terminat de câțiva ani, dar având în vedere faptul că rezultatele vizează ce se va întâmpla cu clima și resursele de apă din sud-estul Europei până în 2050, prezint studenților de fiecare dată când am ocazia aspecte privind realizarea și concluziile proiectului.
R.: Sunteți de părere că cele două profesii –cercetător și dascăl– sunt complementare? În ce manieră cele două se întrepătrund? Considerați că ar trebui ca studenții să fie implicați într-o măsură mai mare în diverse proiecte de cercetare?
S.C.: Din păcate, mulți profesori universitari nu înțeleg sau se fac că nu înțeleg importanța activității de cercetare științifică pentru activitatea didactică la nivel academic. După părerea mea, diferența fundamentală dintre un profesor care predă la gimnaziu și un profesor universitar constă în cercetarea științifică și rezultatele acesteia. Altminteri, un profesor care predă la clasa a V-a și unul care predă la anul terminal de facultate desfășoară exact aceeași activitate: susțin un discurs și încearcă să transmită cunoștințe și să formeze deprinderi unui grup de oameni. Sigur, nivelul discursului, metodele sau limbajul folosit sunt diferite, dar acestea sunt detalii. În esență, un profesor universitar care nu desfășoară activități de cercetare validate periodic prin publicații în reviste importante își primește leafa degeaba, consumă resursele societății într-un mod inadecvat scopului. Să ai la îndemână cea mai vie resursă intelectuală posibilă, studenții, și să nu o implici în activități de cercetare este, pentru mine, o inconștiență teribilă, din păcate destul de răspândită în prezent. Iar efectele se văd imediat, suntem o societate în care nivelul de educație este într-o degradare accelerată, iar învățământul superior are o responsabilitate majoră pentru această situație.
R.: În loc de încheiere, un mesaj pentru organizatorii Premiilor Senatului Universității din București.
S.C.: Un mesaj simplu, de la Nansen citire: Ați reușit, continuați!
Postări asemănătoare:
Conferința Națională de Asistență Managerială și Administrativă „Perspective europene în politicile publice din domeniul administrației și asistenței manageriale” la Universitatea din București
Conferința Națională de Asistență Managerială și Administrativă „Perspective europene în politicile publice din domeniul administrației și asistenței manageriale” la Universitatea din București
Asociația Proiectelor Europene oferă 70 de burse de 1.000 de Euro pentru a sprijini educația în domeniul fondurilor europene
Consorțiul Universitaria își propune intensificarea implicării în politicile și deciziile publice naționale în domeniul educației și al cercetării
