Lect. univ. dr. Ionuț Șandric, cadru didactic la Facultatea de Geografie a Universității din București, și prof. dr. ing. Marius Soica, cadru didactic la Facultatea de Geologie și Geofizică a UB, sunt coauturi ai unui studiu care prezintă rezultate relevante despre Mega-Lacul Parathetys.
Studiul a fost realizat în colaborare cu cercetători din Olanda, Rusia și Brazilia, din colectivul de autori publicat în Scientific Reports facând parte și: Dan Valentin Palcu, cercetător la Institutul Oceanografic, Universitatea din São Paulo și Universitatea din Utrecht, Irina Stanislavovna Patina, cercetător la Institutul Geologic al Academiei Ruse de Științe din Moscova, și Wout Krijgsman, de la Centrul de Cercetare în Biodiversitate și Climat (SBiK-F) din Frankfurt am Main.
Studiul relevă creșterea și căderea celui mai mare mega-lac cunoscut din istoria Pământului în urmă cu aproximativ 10 milioane de ani. Fauna mega-lacului, care a inclus balene și delfini, a evoluat și a prosperat inițial, dar ulterior a fost aproape obliterată de cataclisme care au transformat în mod repetat regiunea într-o lume toxică a apelor reziduale. „Aceste crize au fost similare cu desecarea lacului Aral, dar de sute de ori mai mari ca mărime”, explică Dan Palcu.
Mega-lacul Paratethys s-a format în urmă cu aproximativ 12 milioane de ani, după ce o mare gigantică a pierdut legătura cu oceanul și viața a evoluat timp de 5 milioane de ani, izolată de restul lumii. „O faună exotică (endemică) a înflorit în mega-lac, inclusiv balene și delfini – printre aceștia, cele mai mici specii din istoria Pământului”, explică Pavel Gol’din, expert în mamifere marine (Institutul de Zoologie Schmalhausen, Ucraina) care nu a fost implicat direct în acest studiu. Cetotherium riabinini de 3 m lungime este cel mai cunoscut dintre aceste balene pitice.
În timp ce locuitorii săi s-au micșorat, lacul s-a extins pentru a acoperi o suprafață de 2,8 milioane km2. „Era mai mare decât Marea Mediterană modernă”, spune Palcu. Lacul a stocat aproximativ 1,77 milioane km3 de apă salmastră. „Aceasta reprezintă de peste zece ori mai mult decât toată apa dulce și sărată stocată în prezent în lacurile de pe Terra.”
În timpul episoadelor de desecare parțială, până la o treime din apa mega-lacului s-a evaporat, iar lacul s-a fragmentat. Bazinul central, Marea Neagră în prezent, a devenit deosebit de toxic și sterp. Cele mai multe forme de viață au dispărut, iar cele care au supraviețuit erau bolnave și deformate. „Trebuie să fi fost o lume preistorică post-apocaliptică, o versiune acvatică a pustiilor din Mad Max”, explică Wout Krijgsman (Universitatea Utrecht).
Lacul, cunoscut în trecut drept mare – „Marea Sarmatică”, a acoperit mare parte din teritoriul României. Sedimentele, precum calcarul de Istrița sau trovanții din Buzău conțin numeroase scoici fosile, în special în zonele deluroase sau sub loesul din sudul Dobrogei, unde de asemenea au fost descoperite oase de animale marine. „Însă, probabil cele mai spectaculoase mărturii ale cataclismelor suferite de acest mega-lac sunt falezele roșietice din zona capului Kaliakra, Bulgaria, unde ciclurile de umplere și desecare ale lacului se reflectă în alternanțele albicios-roșiatice ale rocilor”, concluzioneanză Dan Palcu.
Articolul integral poate fi accesat aici.
Sprijinul pentru acest studiu a fost furnizat parțial de Organizația Olandeză pentru Cercetare Științifică (NWO) (grant 865.10.011), Fundația de Stat pentru Sprijinirea Cercetării din São Paulo (grantul FAPESP nr. 2018 / 208733-6), proiectul PRIDE (Pontocaspian RIse and DEmise), finanțat de programul Uniunii Europene de cercetare și inovare Orizont 2020 (grantul Marie Skłodowska-Curie Action nr. 642973), Fundația Rusă pentru Cercetare de Bază (grant A 19-05-00743).
Notă: Imaginea ilustrează stâncile formate în timpul crizelor de desecare, care au devenit faleze cu vedere la Marea Neagră, una dintre puținele rămășițe ale mega-lacului preistoric. Capul Kaliakra, Bulgaria (D.V. Palcu).
SECŢIUNE ACCESIBILIZATĂ PENTRU PERSOANELE CU DIZABILITĂŢI DE VEDERE
Postări asemănătoare:
Articol revoluționar publicat în jurnalul Scientific Reports editat de Nature
Cercetători ai Centrului de Analiză Integrată și Management Teritorial din cadrul UB, coautori ai unui articol publicat în „Remote Sensing”
Cercetători ai Centrului de Analiză Integrată și Management Teritorial din cadrul UB, coautori ai unui articol publicat în „Journal of Flood Risk Management”
Cercetători ai Centrului de Analiză Integrată și Management Teritorial din cadrul UB, coautori ai unui articol publicat în „Journal of Hydrology”
