„Este firesc să îmi doresc o carieră într-un domeniu în care aș putea să utilizez toate cunoștințele pe care le-am asimilat de-a lungul anilor” – interviu cu Cristian Marius Vicențiu Morogan

În cadrul celei de-a șasea Gale a Premiilor Senatului, desfășurată la finalul anului 2022, Cristian Marius Vicențiu Morogan, absolvent al Facultății de Istorie din cadrul Universității din București, a câștigat premiul pentru „Cea mai bună lucrare de disertație în domeniul Științelor Umaniste”.

Lucrarea, intitulată „Conservarea și valorificarea patrimoniului cultural al familiei Ipsilanti (a doua jumătate a secolului al XVIII-lea – începutul secolului al XIX-lea)”, a fost coordonată de conf. univ. dr. Florentina Nițu.

Absolvent al masterului „Istorie, Resurse Culturale și Patrimoniu în Societatea Contemporană”, Cristian Marius Vicențiu Morogan își propune să urmeze o carieră în domeniu, fiind motivat atât de pasiunea sa pentru istorie, cât și de dorința de a valorifica cunoștințele asimilate în domeniu de-a lungul anilor.

Despre provocările din spatele redactării unei lucrări de disertație cu o temă complexă, despre inițiative curajoase de promovare a istoriei pe rețelele de socializare, precum și despre ambițiile și planurile de viitor în cercetare, ne vorbește chiar Cristian Marius Vicențiu Morogan.

Reporter: Ați câștigat, în cadrul celei de-a șasea ediții a Premiilor Senatului Universității din București, distincția pentru „Cea mai bună lucrare de disertație” în domeniul Științelor Umaniste. Ce v-a motivat să participați la această competiție și ce a însemnat pentru dumneavoastră obținerea acestui premiu?

Cristian Marius Vicențiu Morogan: Trebuie să vă mărturisesc că participarea la această competiție a venit pe neașteptate deoarece este opera coordonatoarei mele științifice, conf. univ. dr. Florentina Nițu. Obținerea acestui premiu reprezintă pentru mine o bucurie sufletească și o reconfirmare a faptului că efortul constant pe care îl depun în cunoașterea și înțelegerea trecutului este apreciat la cel mai înalt nivel. De asemenea, o astfel de distincție nu poate decât să mă impulsioneze în a continua cu acribie cercetarea istoriei Țărilor Române în secolele XVII-XIX.

R.: Cercetarea dumneavoastră, „Conservarea și valorificarea patrimoniului cultural al familiei Ipsilanti (a doua jumătate a secolului al XVIII-lea – începutul secolului al XIX-lea)”, a fost coordonată de conf. univ. dr. Florentina Nițu. Cum a decurs colaborarea cu doamna profesoară?

C.M.V.M.: Pentru mine a fost un real privilegiu să colaborez cu doamna profesoară Florentina Nițu. De-a lungul celor doi ani de master ne-am aflat într-un dialog permanent cu privire la structura lucrării, la materialul documentar pe care urma să îl valorific și la bibliografia de specialitate relativă temei de cercetare pe care am ales-o. Ceea ce am apreciat foarte mult a fost deschiderea coordonatoarei mele față de ideile cu care veneam în urma lecturilor provenite din diferite istoriografii. Țin să menționez că de un mare ajutor a fost și cursul „Valorificarea bunurilor culturale prin tehnici de muzealizare”, predat de doamna profesoară Florentina Nițu în anul al II-lea de master.

R: Ce v-a determinat să alegeți această temă de cercetare complexă și de ce v-ați oprit asupra informațiilor documentare privind familia Ipsilanti, precum și asupra urmelor arhitectonice/culturale lăsate de unii dintre membrii acesteia?

C.M.V.M.: În societatea românească persistă până în zilele noastre ideea conform căreia perioada domniilor fanariote a reprezentat în istoria Țării Românești și a Moldovei un segment cronologic caracterizat prin regres, injustețe și corupție.

Este clar că nu putem discuta despre o guvernare perfectă, dar perioada 1711-1821 a venit și cu o serie de reforme care au contribuit la dezvoltarea celor două state extracarpatice, iar familia Ipsilanti a avut rezultate clare în acest sens.

Merită menționați istorici precum Vlad Mischevca, Constanța Vintilă-Ghițulescu, Tudor Dinu și Toader Nicoară, care încearcă să reabiliteze imaginea acestor conducători și a impactului pe care l-au avut în conturarea modernității românești.

Pe de o parte, am fost stimulat să aleg această temă datorită contribuțiilor semnate de profesorii și cercetătorii enumerați mai sus. Pe de altă parte, am fost uimit de numeroasele elemente culturale lăsate de reprezentanții familiei Ipsilanti în spațiul românesc, precum și dincolo de hotare. Nu în ultimul rând, această temă mi-a fost recomandată și de arhivistul Claudiu-Victor Turcitu, un apropiat al Facultății de Istorie a Universității din București și bun cunoscător al documentelor referitoare la epoca fanariotă.

R.: Cât de mult timp a necesitat documentarea, agregarea și interpretarea datelor și ce dificultăți ați întâmpinat în elaborarea lucrării?

C.M.V.M.: Documentarea, agregarea și interpretarea datelor s-a realizat de-a lungul celor doi ani de master. Chiar dacă aceste lucruri s-au petrecut într-un context pandemic, am reușit fără probleme să accesez izvoarele istorice prin intermediul cărora mi-am elaborat cercetarea. Operațiunile de depistare realizate de către mine la Arhivele din București, Iași și Biblioteca Academiei Române îmi vor fi de folos și pentru viitoarele mele cercetări, existând numeroase documente care merită să fie diseminate în mediul științific. Platforma Europeana este de folos oricărei persoane interesate de problematica patrimoniului cultural, fiind un model care a fost preluat și de americani datorită faptului că reprezintă un clar exemplu de bună practică pe partea de digitalizare.

R.: După cum a remarcat și coordonatoarea lucrării dumneavoastră, ați îmbinat o muncă de arhivistică cu cea de inovație digitală, dând dovadă atât de măiestrie paleografică (prin competențele de paleografie chirilică puse la lucru în înțelegerea documentelor de arhivă), cu creativitate digitală (analiza despre valorificarea patrimoniului în metavers), propunând o formă de valorificare a patrimoniului identificat prin intermediul realității virtuale, cu utilizarea platformei Artsteps. Poate fi înțeleasă nu doar istoria unei familii, ci istoria în general, folosindu-ne de tehnologie?

C.M.V.M.: Istoria poate fi înțeleasă prin mai multe modalități. Dincolo de prezența în librării a lucrărilor de popularizare, am observat inițiative curajoase și de succes pe diferite rețele de socializare, acestea având ca obiectiv să informeze publicul larg cu privire la trecut. Un exemplu este cel al Asociației Culturale „Istoria din casă în casă”. Merită să le urmăriți activitatea pe Facebook și Instagram. Eu am încercat să prezint diferit istoria Ipsilanților, adăugând chiar și muzică pe fundalul expoziției mele virtuale deoarece obiectivul principal a fost acela de a transmite unui public larg importanța acestei familii pentru secolele XVIII-XIX, prin apelul la bunurile culturale care s-au prezervat până astăzi. Schimbările care se produc în tehnologie ne vin astfel în ajutor. Sunt convins că ne putem adresa foarte ușor celor interesați de Istorie fără a ne abate de la rigorile profesiei.

R: Care sunt concluziile cercetării dvs. și în ce fel influențează acestea studiile în domeniu? Ce deschidere există spre acest domeniu în spațiul românesc, dar și în cel internațional?

C.M.V.M.: Moștenirea culturală a familiei Ipsilanti s-a răspândit pe două continente, iar din acest lucru am putut constata importanța acestor personalități în istoria epocii moderne. Caracterul inedit al cercetării mele se originează în modul de expunere al izvoarelor istorice prin intermediul aplicației Artsteps. Fără să exagerez, este primul demers de acest tip din România chiar dacă cercetarea familiei Ipsilanti s-a bucurat de atenție în țară și în străinătate. Perioada domniilor fanariote poate fi studiată și prezentată în modalități diferite, iar acest fapt nu poate decât să aducă plus valoare în planul cunoașterii.

R.: Care sunt acei profesori care v-au marcat în mod deosebit în timpul studiilor și în ce mod au contribuit aceștia la evoluția dumneavoastră profesională și personală?

C.M.V.M.: În cadrul programului de master „Istorie, Resurse Culturale și Patrimoniu în Societatea Contemporană” am avut onoarea să audiez o serie de cursuri predate de specialiști cu experiență în domeniul patrimoniului cultural. Îmi amintesc cu bucurie cursurile domnilor și doamnelor profesori Daniela Mihai, Sergiu Musteață, Raluca Iosipescu, Ioan Opriș, Anamaria Iuga, Iozefina Postăvaru și Șarolta Solcan. Poate cel mai important lucru pe care acești dascăli mi l-au transmis este legat de numeroasele modalități de punere în valoare a mărturiilor culturale ale antecesorilor noștri.

R: Ce carieră v-ați dori să urmați pe viitor și care sunt motivațiile din spatele acestei alegeri?

C.M.V.M.: Este firesc să îmi doresc o carieră într-un domeniu în care aș putea să utilizez toate cunoștințele pe care le-am asimilat de-a lungul anilor, dar viitorul rămâne apanajul proniei divine. Rămân optimist, întrucât știu că sunt capabil, prin credință și muncă, să ating succesul.

R.: În opinia dvs., inițiativele precum Premiile Senatului Universității din București încurajează mediul academic spre inovare și spre obținerea de noi performanțe? Cum credeți că ar mai putea stimula excelența didactică și de cercetare Universitatea din București?

C.M.V.M.: Universitatea din București face o treabă foarte bună în sprijinirea excelenței didactice și de cercetare, iar această inițiativă, a Premiilor Senatului Universității din București, ajută extrem de mult la cristalizarea unei ambianțe academice care asigură studenților și profesorilor un context favorabil pentru a inova în domeniile lor de specialitate.