Conf. univ. dr. habil. Alina Tigău, cadru didactic al Facultății de Limbi și Literaturi Străine a UB, a câștigat, în cadrul celei de-a patra ediții a Premiilor Senatului Universității din București, distincția pentru cea mai prestigioasă publicație în domeniul Științe Umaniste. Totodată, cartea acesteia, Experimental Insights into the Syntax of Romanian Ditransitives, publicată în anul 2020 la Editura Mouton de Gruyter din Germania, a fost recompensată cu marele premiu în cadrul aceleiași competiții.

Domeniile de interes predilecte ale laureatei sunt sintaxa și semantica limbilor romanice și germanice, lingvistica limbii engleze, sintaxa diacronică.

Printre numeroase realizări, conf. Tigău are o activitate științifică remarcabilă: este autoare a încă trei volume: Some Insights into the Syntax of Clitic Doubling. Bucureşti (2016), A DRT Analysis of Clitic Doubling in Romanian (2015) Syntax and Interpretation of the Direct Object in Romance and Germanic Languages with an Emphasis on Romanian, German, Dutch and English (2011), toate publicate la Editura Universității din București. Pe lângă acestea, a publicat mai multe articole în reviste de specialitate din România și din străinătate și a editat mai multe volume în reviste precum Generative Grammar în Geneva (Universitatea din Geneva), Revue Roumaine de Linguistique (Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan-Alexandru Rosetti”), Bucharest Working Papers in Linguistics (Universitatea din București)

Conf. Alina Tigău este și laureata mai multor premii și distincții, printre care Premiul pentru tineri lingviști de excepție „Irina Izverna-Tarabac”, acordat de Asociația Culturală „Irina Izverna-Tarabac și Irina Mavrodin” în 2011.

În perioada 2014-2015, a beneficiat de o bursă de cercetare postdoctorală la Universitatea din Geneva, în Elveția, iar în perioada 2015-2018, a primit din partea Alexander von Humboldt Stiftung un grant pentru cercetători avansați desfășurat la Universitatea din Köln în colaborare cu profesorul Klaus von Heusinger.

Pe lângă participarea la conferințe și workshop-uri, Alina Tigău s-a implicat activ și în organizarea mai multor evenimente științifice, precum și în activitatea administrativă, fiind prodecan responsabil cu cercetarea al FLLS și coresponsabil Erasmus al facultății.

Despre activitatea sa ca profesor și prodecan la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, afinitatea pentru lingvistică, gramatică, limbi străine, oportunități de cercetare și mentori, ne va vorbi în continuare chiar Alina Tigău.

Reporter: Ce v-a motivat să concurați la cea de-a patra ediție a Premiilor Senatului Universității din București?

Alina Tigău: Cred că putem vorbi de o triplă motivație în cazul de față. În primul rând este vorba de lucrarea propriu-zisă, care mi se pare a fi o cercetare cu rezultate importante în ceea ce privește sintaxa construcțiilor cu dublu obiect din limba română: contrar unei ipoteze emise încă din 2007 (Diaconescu și Rivero, 2007), conform căreia avem de-a face cu o poziționare destul de rigidă a celor două argumente unul față de celălalt (Diaconescu și Rivero susțin că există o diferență structurală între variantele (a) Maria a dat lui Ion o carte / (b) Maria i-a dat lui Ion o carte. Această propunere se dovedește a fi problematică, însă ,deoarece ajunge să elimine anumite configurații ca nefiind gramaticale, în timp ce datele experimentale arată că pentru vorbitorii nativi acestea sunt perfect acceptabile. Astfel, urmărind îndeaproape o serie de fenomene semnalate pentru același tip de construcții în limba engleză, cele două lingviste propun pentru (a) o ordine de bază conform căreia complementul direct îi este superior celui indirect. Prezența pronumelui clitic din varianta (b) ar da naștere la o altă configurație, în care complementul indirect este acum superior ierarhic celui direct și cu două configurații diferite, datele analizate în carte indică o flexibilitate mult mai mare a acestor construcții, iar analiza propusă are avantajul de a explica datele prin existența unei singure construcții în care obiectele se pot deplasa. Mai mult decât atât, există studii recente asupra acestor construcții pentru alte limbi romanice (e.g. spaniolă, italiană), care par să confirme datele din limba română, ceea ce ne oferă un argument în plus în favoarea analizei propuse.

Un al doilea motiv pentru care am ales să particip la această competiție l-a constituit editura la care a apărut această carte, dar și faptul că Experimental Insights into the syntax of Romanian ditransitives reprezintă volumul 141 al seriei Studies in Generative Grammar, serie inițiată de editura Mouton de Gruyter în 1977 și dedicată monografiilor și volumelor colective considerate a fi contribuții importante pentru studiul limbajului și care se înscriu într-un cadru de analiză generativist.

Nu în ultimul rând, participarea la această competiție se înscrie într-o inițiativă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine de a promova munca și rezultatele valoroase ale titularilor săi: facultatea noastră a fost reprezentată la această ediție a Premiilor Senatului de către șapte cadre didactice și studenți, și a reușit să obțină patru premii în cadrul celor treisprezece secțiuni ale competiției.

R.: Ce a însemnat pentru dumneavoastră obținerea acestui premiu?

A.T.: Premiul m-a bucurat foarte mult. L-am primit ca pe o recunoaștere a întregii activități didactice și de cercetare de până acum: este adevărat că am scris această carte în perioada 2016-2018, pe când mă aflam la Universitatea din Köln ca bursier Humboldt, dar nu cred că aș fi reușit să ajung la această performanță dacă nu ar fi fost munca susținută din anii premergători acestui grant.

R.: Atât în 2008, cât și în 2011, ați predat, în calitate de profesor Erasmus, la Universitatea Ca’ Foscari din Veneția, care, de altfel, începând cu anul academic 2020-2021, a încheiat un acord de dublă diplomă cu UB, prin Facultatea de Limbi și Literaturi Străine. Cum ați descrie această experiență, precum și interacțiunea cu studenții italieni? De asemenea, ați avut vreo contribuție în concretizarea acestui parteneriat?

A.T.: Facultatea noastră are de foarte mulți ani un acord Erasmus cu Universitatea Ca’ Foscari din Veneția, acord inițiat de către doamna profesor Alexandra Cornilescu și prin intermediul căruia patru studenți de la secția de Limba engleză pot studia anual câte un semestru la această universitate.

În perioada octombrie-martie 2004, studentă fiind, am avut și eu șansa să studiez lingvistică la Ca’ Foscari alături de profesori precum Gugliermo Cinque, Anna Cardinaletti, Giuliana Giusti, Alessandra Giorgi. Prelegerile din 2008 și 2011 reprezintă astfel o revenire la o universitate care mi-a fost foarte dragă și au contribuit foarte mult la forma finală a tezei mele de doctorat la care lucram în acea perioadă prin observațiile și comentariile primite atât de la profesorii cât și de la studenții prezenți în sală.

Am prezentat atunci un studiu comparativ privind sintaxa și semantica complementului direct în limbile romanice și germanice și îmi amintesc cât de interesați au fost doctoranzii italieni de datele privind limba română.

Acordul de dublă diplomă a fost încheiat în 2020 între Departamentul de Engleză al Facultății de Limbi și Literaturi Străine și Departamentul de Lingvistică și Studii Culturale Comparative al Universității Ca’ Foscari  și oferă posibilitatea studenților celor două programe de a urma cursuri ce se predau în cadrul programului partener și de a primi la final câte o diplomă de la fiecare dintre cele două instituții implicate în acest parteneriat. Inițiatorii acestui acord sunt doamnele profesoare Giuliana Giusti, cadru didactic la Universitatea Ca’ Foscari, și Alexandra Cornilescu, cadru didactic la Universitatea din București.

Contribuția mea a fost mai degrabă una administrativă: am stabilit corespondențele privind numărul de credite ECTS dintre cursurile oferite în cadrul celor două programe și m-am îngrijit de procedurile necesare pentru încheierea acordului și pentru selecția primilor patru studenți beneficiari ai acestui proiect.

R.: Cartea dvs., Experimental Insights into the Syntax of Romanian Ditransitives, a fost publicată la celebra editură Mouton de Gruyter din Germania. Cum ați reușit această performanță? Aveți în plan să o publicați și în limba română?

A.T.: Cred că nu m-aș fi gândit să trimit cartea la această editură dacă nu m-aș fi aflat la Universitatea din Köln în acea perioadă. În contextul de acolo, în care mergeam împreună cu toți colegii la conferințe foarte bune și în care discutam săptămânal și în pauzele de prânz despre rezultatele cercetării noastre, trimiterea lucrării la o editură bună mi s-a părut un fapt normal. Cred că este vorba și despre o siguranță pe care o capeți ca o consecință a faptului că ai continuitate în ceea ce faci: munca nu iți este fragmentată de diverse activități administrative sau didactice și poți să te gândești la o problemă, la date sau la o analiză în tihnă. Mai există și un confort pe care ți-l dau resursele de care dispui: fie că vorbim de cele bibliografice sau de cele financiare, acestea contribuie foarte mult la calitatea muncii și la perspectiva pe care o ai asupra ei.

Nu m-am gândit să traduc lucrarea în limba română – cred că ar fi mai de folos să explorez mai departe niște ipoteze emise în carte. Pentru mine aceasta ar fi o muncă mai interesantă.

 

R.: Publicația pentru care ați primit această distincție este o lucrare extrem de riguroasă, fie și dacă ținem cont doar de documentare și de volumul uriaș de informații pe care îl conține. Ce ne puteți povesti despre acest proiect, care este ideea de bază, cum ați valorificat-o pe parcurs și cât timp v-ați dedicat pentru a termina cartea?

A.T.: Ideea cărții este mai veche și primele tentative de analiză a construcțiilor cu dublu obiect se regăsesc într-un capitol publicat în 2014 în volumul Komplexe Argumentstrukturen. Kontrastive Untersuchungen zum Deutschen, Rumänischen und Englischen (Konvergenz und Divergenz Series, editat de Ruxandra Cosma de la UB și Stefan Engelberg et al., de la Institut für Deutsche Sprache, Mannheim). Cu ocazia acestui studiu am găsit un articol în revista Probus, intitulat ‘An applicative analysis of double object constructions in Romanian’.

Autoarele discutau mai multe exemple din limba română, aplicau o serie de teste de legare a variabilelor (quantificational dependencies) și făceau câteva predicții cu privire la gramaticalitatea acestora în funcție de anumiți parametri cum ar fi, spre exemplu, dublarea complementului indirect prin pronume clitic.

De pildă, cu privire la exemplul (1a) de mai jos, se spunea că pronumele său nu se poate referi la complementul indirect muncitorului deoarece în structura de bază complementul direct care conține pronumele amintit este superior din punct de vedere structural complementului indirect astfel încât acesta din urmă nu poate servi drept antecedent pronumelui. Pe de altă parte, dacă am dubla complementul indirect prin intermediul unui pronume clitic, așa cum se întâmplă în exemplul (1b), atunci propoziția ar deveni acceptabilă deoarece complementul indirect ar ocupa acum o poziție superioară celei care găzduiește complementul direct și poate, prin urmare, să lege pronumele posesiv său.

1. (a) *? Am dat muncitorului_i cecul său_i.

    (b) I-am dat muncitorului_i cecul său_i.

Mie mi s-a părut că interpretarea potrivit căreia pronumele posesiv său are drept antecedent expresia nominală muncitorului este posibilă indiferent dacă dublăm această expresie prin pronume clitic (ca în 1b) sau nu (1a). Studiind și alte exemple care mi s-au părut problematice, am ajuns la concluzia că analiza propusă în articol nu este întocmai adecvată din perspectiva datelor lingvistice. Potrivit autoarelor, în limba română ar exista două configurații diferite după modelul construcțiilor ditranzitive din limba engleză unde deosebim între varianta cu obiect prepozițional (I gave a book to Mary) și varianta cu dublu obiect (I gave Mary a book). Diferența între cele două structuri ar fi dată în limba română de prezența, respectiv absența pronumelui clitic la dativ, care ar avea consecințe de natură structurală i.e. un complement indirect dublat fiind superior din punct de vedere structural obiectului direct, spre deosebire de corespondentul său nedublat care ar ocupa o poziție mai joasă față de cea în care este găzduit complementul direct.

Pornind de la aceste prime observații, am dezvoltat împreună cu doamna profesoară Cornilescu un mic experiment și aceste prime date ne-au arătat că cele două argumente interne au de fapt potențial de legare simetric. Rezultatele acestui studiu împreună cu o prima încercare de analiză au fost publicate în 2017 în revista Revue Roumaine de Linguistique.

Experimental insights into the syntax of Romanian ditransitives extinde în primul rând studiul pilot publicat în 2017, incluzând și alți parametri precum ordinea celor două argumente interne, tipul complementului direct sau dublarea complementului indirect și propune o analiză sintactică pentru construcțiile cu dublu obiect ce valorifică structura internă a celor două complemente.

Există, de asemenea, alte două capitole importante dedicate sintaxei complementului direct și a celui indirect, unde se propune o corelație între structura internă a acestor expresii nominale și poziția lor în structura propoziției. Se arată, spre exemplu, că un complement direct marcat diferențial și dublat prin clitic (L-am văzut pe un copil.) are o structură internă mult mai complexă decât un complement direct nemarcat (Am văzut un copil.), fapt care îi permite să părăsească grupul verbal în interiorul căruia este generat și să se deplaseze într-o poziție de unde poate lega chiar și subiectul. În felul acesta explicăm de ce putem spune (2a), unde înțelegem că este vorba de o relație între profesor și doctorandul său, și ne este mai greu să stabilim o astfel de co-indexare atunci când complementul direct nu este marcat prin pe și dublat prin pronume clitic (2b):

2 a. Profesorul său_i îl ajută pe orice doctorand_i cu sfaturi și bibliografie.

1. ? Profesorul său_i ajută orice doctorand_i cu sfaturi și bibliografie.

După cum v-ați putut da seama, structura internă a celor două argumente reprezintă un aspect important în analiza propusă în această carte: în funcție de complexitatea lor, expresiile au de verificat o serie de trăsături, proces ce presupune la rândul lui anumite deplasări și o anumită ordine a deplasărilor.

R.: Sunteți atât conferențiar la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, cât și cercetător și prodecan. Cum se împacă cele două paliere, de predare, de cercetare și administrativ?

A.T.: Într-adevăr, acest context în care mă aflu de la începutul anului 2020 este unul destul de complex și recunosc că sunt multe aspecte unde mi-aș dori mai multă eficiență și mai multe rezultate. Mă bucur, însă, că fac parte dintr-o echipă de oameni extraordinari și foarte dedicați cu care am încredințarea că „putem muta munții”. Și mai am această bucurie că facultatea noastră se transformă și că merge înspre bine. Avem deja câteva rezultate notabile: o primă conferință organizată după mulți ani, cu peste 100 de participanți de la universități din țară și de peste hotare, o conferință dedicată studenților care a reușit să strângă anul acesta 109 participanți din întreaga țară, o revistă a studenților înființată în anul 2020, un seminar de cercetare pe care îl organizăm lunar.

R.: Având în vedere faptul că predați cursuri de lingvistică engleză și cursuri de practica limbii engleze, așadar de mare complexitate, care au fost dificultățile întâmpinate în predarea online?

A.T.: În martie 2020, când am trecut brusc la predarea online, nu mi-am imaginat că voi putea ajunge vreodată să pot desena structurile sintactice pe care le-aș fi desenat în condiții normale pe tablă. Mi-am cumpărat o tablă de perete și am încercat să o folosesc, dar fără prea mare spor,  deoarece studenții nu reușeau să vadă prea bine. În timp am descoperit tabletele grafice și m-am specializat. Există și aspecte pozitive: la cursul de semantică lexicală, de pildă, am putut analiza cu studenții diverse transformări semantice ale unor cuvinte consultând mai multe dicționare online, lucru care nu ar fi fost posibil în multe din sălile de clasă de care dispunem, unde nu avem videoproiector.

Dincolo de aceste dificultăți de natură tehnică, cred că cel mai greu mi-a fost să mă obișnuiesc cu faptul că nu îi pot vedea pe studenții cărora le vorbesc, că nu pot să verific cum ajunge la ei ceea ce spun, așa cum puteam să fac la clasă, că numele pe care le vedeam pe ecran nu erau asociate unor fețe. S-a întâmplat de multe ori ca singurul chip animat de pe ecran să fie propria imagine, și mi s-a părut sinistru când m-am surprins la un moment dat explicând și dând din cap aprobativ.

R.: Există un moment anume, nu neapărat singular, care v-a apropiat de universul lingvistic al limbii engleze? Ați avut vreun mentor printre profesorii dvs.?

A.T.: Sunt două doamne profesoare cărora le datorez formarea mea ca lingvist: Elisabeta Nicolescu și Alexandra Cornilescu.

De la doamna profesoară Nicolescu am învățat limba franceză suficient de bine pentru a putea intra la secția de Engleză-Franceză în anul 2000, pe vremea când încă exista o concurență foarte mare, de 6-7 candidați pe loc. Pentru a înțelege efortul depus de dumneaei cu mine ar trebui să știți că eu veneam de la un liceu cu profil real, unde ora de franceză prevăzută în programă nu se făcea săptămânal, ci mai degrabă semestrial.

Doamna profesoară Cornilescu m-a fascinat încă de la primul curs de Concepte de Lingvistică Modernă prin faptul că părea să aibă explicații pentru o mulțime de fenomene pe care eu fusesem nevoită să le accept ca atare până atunci. Mi-a plăcut foarte mult ideea aceasta că putem găsi explicații pentru fenomenele lingvistice pe care le observăm și că putem trece dincolo de o simplă descriere a acestora.

R.: Ați colaborat în calitate de lector la mai multe centre de limbi străine, precum și la Institutul European din România și Institutul Teologic Adventist. Cum ați descrie aceste experiențe adiționale celor desfășurate la UB?

A.T.: Într-adevăr, după terminarea facultății am predat cursuri de limba engleză la centrele FIDES și ARIEL și la Universitatea Adventus din Cernica. La Institutul European am început cu un stagiu de practică pentru că voiam să văd ce instrumente folosesc ei pentru traduceri specializate – pe vremea aceea lucram și ca interpret și traducător independent și aveam nevoie de astfel de cunoștințe. Ca orice tânăr absolvent, încercam să îmi găsesc locul și, mai cu seamă, să îmi testez abilitățile. Cred că am învățat foarte mult din aceste experiențe: cursanții provenind din companii, care nu sunt studenți, sunt diferiți ca motivație, ca interese, imprimă cursului o dinamică diferită, te țin mereu în stare de alertă.

 

R.: Parcursul dvs. profesional este un exemplu de continuitate, perseverență și excelență. Ați avut o afinitate pentru gramatica limbii engleze și ați valorificat-o încă din timpul liceului, studenției, continuând apoi cu un masterat și un doctorat de specialitate. Cât de important este ca un student să își găsească „drumul” și să-i rămână consecvent?

A.T.: Eu trebuie să recunosc că mi-am găsit drumul mai târziu: în școala generală am fost în clasă specială de matematică și la liceu am dat examen pentru profilul de mate-fizică. În primii trei ani de liceu am fost convinsă că voi continua cu medicina sau cu chimia pentru că eram olimpică la chimie. Îmi amintesc că am câștigat chiar și o medalie de argint la un concurs care se numea Retorta de cuarț.

În clasa a 11-a am ales Facultatea de Limbi și Literaturi Străine și am început să mă pregătesc intens, spre groaza părinților care nu-mi dădeau nici o șansă. Din momentul în care am făcut această alegere mi-am dat seama că nu mă mai puteam plânge atunci când îmi era greu. Și au fost momente grele, dar facultatea mi-a plăcut foarte mult. Îmi plăceau foarte mult și limbile pe care le studiam, faptul că puteam citi cărțile în original, că mă puteam exprima elegant atât în engleză cât și în franceză, că puteam să înțeleg și să explic diverse fenomene și diferențe între limbi. Și programele noastre sunt foarte bune – îmi amintesc, de exemplu, cât de surprinsă am fost când, student Erasmus fiind la Veneția, am văzut că limba de predare pentru cursurile de lingvistica limbii engleze sau franceze este italiana și nu limbile țintă, așa cum se întâmpla la noi.

Uitându-mă în urmă, pot spune că nu regret alegerea făcută, deși aceasta a implicat foarte multă muncă. Cred că este important ca tinerii să aibă curajul să aleagă ceea ce vor să facă și să își asume această alegere cu toate consecințele care decurg de aici.

R.: Cum considerați că ar mai putea stimula excelența didactică și în cercetare Universitatea din București? Ce obiective v-ați propus în acest sens ca prodecan al FLLS?

A.T.: Ca prodecan responsabil cu cercetarea, sunt mai multe aspecte pe care le am în vedere alături de colegele de echipă: vrem să creștem calitatea cercetării în cadrul FLLS prin încurajarea unor discuții între colegi și a proiectelor comune (Seminarul de cercetare,  Conferința anuală a FLLS ), vrem să îmbunătățim calitatea propriilor publicații prin obținerea unor indexări mai bune care să atragă lucrări de calitate (revista Romano-Arabica clasată în 2020 în categoria A, Analele FLLS la a căror actualizare lucrăm în prezent) și, nu în ultimul rând, vrem să îi sprijinim pe actualii studenți din toate cele trei cicluri de învățământ să devină buni cercetători (conferința dedicată studenților FLLS  și revista Limbă și cultură).