„Fiecare are o motivație personală, dar ceea ce cred că au în comun studenții este o anumită deschidere, flexibilitate și dorință de a învăța ceva nou, diferit de ceea ce au acumulat până în prezent”, interviu cu lect. univ. dr. Anca Dinu, coordonatorul programului de masterat „Digital Humanities”

Programul de masterat „Digital Humanities” din cadrul Facultății de Limbi și Literaturi Străine este primul master din România care vine în întâmpinarea nevoii de formare de specialiști în domeniul Digital Humanities, încadrându-se într-un curent inovator de integrare a două domenii științifice: tehnologiile digitale și domeniul umanist.

Astfel, obiectivul principal al acestui program masteral este formarea de absolvenți capabili să stăpânească tehnologia digitală și să o aplice la probleme practice din domeniul umanist. Despre conceptul și structura acestui program, dar și despre oportunitățile oferite în cadrul lui ne va vorbi în continuare lect. univ. dr. Anca Dinu de la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, în calitate de coordonator al programului.

1. Ce v-a motivat să concurați la Premiile Senatului Universității din București? Ce a însemnat pentru dumneavoastră obținerea acestui premiu?

Am concurat la Premiile Senatului Universității din București cu speranța că acest program va deveni astfel mai vizibil pentru viitorii studenți. După câțiva ani de existență, absolvenții și traseul lor profesional devin sursa principală de informare pentru viitorii studenți, însă la început de drum un program nou are nevoie de promovare. Degeaba este un program inovator și serios, dacă studenții în căutare de programe masterale nu știu de existența lui.

Faptul că masteratul Digital Humanities a câștigat premiul pentru cel mai inovator program universitar/post-universitar reprezintă un motiv în plus pentru studenți de a lua în calcul înscrierea la acest masterat în anii viitori.

În plan personal, câștigarea acestui premiu este mai mult decât orice o recunoaștere din partea colegilor și a conducerii Universității din București a valorii acestui nou program și a muncii de doi ani pe care a presupus-o acreditarea și organizarea acestuia.

2. Considerați că inițiative precum Premiile Senatului Universității din București încurajează mediul academic spre inovare și spre crearea/implementarea de noi proiecte?

Cu siguranță. Orice competiție încurajează performanța. Fie că este vorba despre recunoaștere profesională, fie despre stimulente financiare, mediul academic are nevoie de astfel de competiții.

3. Spuneți-ne ce a stat la baza programului masteral pe care îl coordonați? Cum v-ați gândit la îmbinarea celor două domenii științifice: tehnologiile digitale și domeniul umanist?

Profilul meu academic este o îmbinare a celor două domenii. Am absolvit Facultatea de Matematică și Informatică, secția Informatică și apoi am urmat un program masteral interdisciplinar, de Lingvistică aplicată. Am avut norocul să o am profesoară de sintaxă și semantică pe doamna profesoară Alexandra Cornilescu și astfel am prins gustul unei discipline umaniste, este adevărat, formalizate. Am avut apoi privilegiul să îmi susțin doctoratul sub îndrumarea domnului profesor Solomon Marcus, care stăpânea și conducea doctorate în domenii incredibil de variate ca analiza matematică, semiotică, lingvistică computațională sau informatică. Interdisciplinaritatea părea pe cât de naturală, pe atât de provocatoare.

Tehnologiile digitale și domeniul umanist par doar la o primă vedere a fi la poli opuși. În fapt, interacțiunea dintre ele a început odată cu apariția tehnologiei computaționale, la inițiativa umaniștilor, când părintele Roberto Busa i-a cerut ajutorul lui Thomas J. Watson, fondatorul IBM, pentru indexarea operei lui Toma d’Aquino care consta în aproximativ 11 milioane de cuvinte în latina veche. Busa voia să listeze toate cuvintele sub forma lematizată, de dicționar, nu doar în forma în care apăreau în text, o provocare prea mare pentru munca manuală, care avea nevoie disperată de o formă de automatizare. Așadar digitalizarea în științele umaniste are o istorie la fel de lungă ca informatica. Deja în anii ’70-’80 apăruseră conferințe și reviste  de referință în domeniu, ca International Conference on Computing in the Humanities, Computers and the Humanities și asociații precum Association for Literary and Linguistic Computing. În anii 2000, odată cu generalizarea internetului, au explodat arhivele, bibliotecile digitale și noțiunea de corpus, iar începând cu anii 2010, metodele specifice inteligenței artificiale și lingvisticii computaționale, învățarea automată, rețelele neurale, etc. au devenit instrumente curente pentru cercetarea din domeniul umanist.

Totuși, în sintagma “Digital Humanities”, cuvântul cheie este “Humanities”, “Digital” punând doar accentul pe faptul că lumea devine digitală. Un masterat în acest domeniu la Universitatea din București era un demers necesar pentru formarea umaniștilor care vor activa într-un astfel de mediu digital, și deci vor avea nevoie de pregătire formală computațională.

4. Cum sunt primite cursurile programului de master „Digital Humanities” de către studenți? Ce îi motivează să se înscrie?

În primul an de funcționare a masteratului am avut surpriza plăcută să constat nu numai un număr foarte mare de studenți înscriși, ci și o calitate ridicată a pregătirii acestora. S-au prezentat la concurs candidați cu un profil academic foarte variat: absolvenți de filologie, istorie, administrație publică sau informatică, din centre universitare precum Cluj, Iași, Londra, Pisa, sau Chișinău, unii dintre ei vorbitori de limbi dintre cele mai exotice ca araba sau japoneza.

Fiecare are o motivație personală, dar ceea ce cred că au în comun studenții este o anumită deschidere, flexibilitate și dorință de a învăța ceva nou, diferit de ceea ce au acumulat până în prezent. Cu siguranță sunt conștienți și de avantajul pe care îl oferă pe piața muncii o specializare interdisciplinară ca digitalizarea în științele umaniste. După primul semestru, toți profesorii, fără excepție, sunt încântați de orizontul larg și interesele academice al acestei prime grupe de Digital Humanities.

5. Vă rugăm să ne descrieți pe scurt conceptul și structura acestui program. Care sunt componentele didactice pe care se pune accent în cadrul lui?

Masteratul Digital Humanities este un program puternic interdisciplinar, caracterizat de un echilibru între modulele IT și cele umaniste. Cele trei module cu caracter tehnic (Reprezentarea obiectelor digitale, Informatică pentru umaniști și Procesare de text) pun accent pe tehnici și unelte informatice pentru date de proveniență umanistă, iar cele trei module umaniste (Metode digitale pentru studiul moștenirii culturale, Lingvistică și Cursuri opționale) sunt gândite să prezinte problemele cu care se confruntă domeniul în ceea ce privește nevoia de instrumente și metode digitale.

Studenții capătă cunoștințe teoretice și le aplică în laborator într-o arie largă de tematici cum ar fi: modelarea și interpretarea datelor specifice domeniului umanist (lingvistică, literatură, filologie clasică, istorie, sociologie, patrimoniu cultural), lingvistica de corpus, programare de baza, ontologii, editare digitală, biblioteconomie, baze de date, teste statistice și metode de evaluare, tehnici de învățare automată, procesare automată de text – morfologie, parsare, semantică formală și distribuțională, tehnici de vizualizare, etc.

Deși este un masterat profesional, studenții sunt încurajați spre un comportament de cercetare, în care curiozitatea, circulația ideilor noi între cele două domenii și propunerile de soluții sunt stimulate atât de către profesori, cât și de către colectivul forte divers ca profil academic.

6. Care este raportul dintre teorie și practică la nivelul programului?

Caracterul aplicat al programului reiese clar din raportul de 32 ore de seminar sau laborator la 24 ore de curs pe săptămână, pentru toate cele 4 semestre. Pentru a da un singur exemplu de practică, în primul semestru opționalul de Cognitive computing and social media analytics a fost organizat sub formă de sesiuni practice de utilizare a platformei Watson, o platformă AI pentru analiza limbajului natural, a sentimentelor și a rețelelor sociale, sesiuni găzduite de compania IBM în sediul acesteia din București.

7. Care sunt, în opinia dumneavoastră, cele mai importante beneficii pe care un astfel de program le aduce studenților care optează pentru el?

În primul rând, studenții masteratului beneficiază de o pregătire formală actuală, care le creează competențe digitale într-un domeniu de nișă în plină expansiune ca digitalizarea în științele umaniste. Nu mai puțin important, conceptul interdisciplinar al programului le oferă o deschidere pe care puține programe o pot oferi. Editarea digitală de text, conservarea patrimoniului cultural sau procesarea limbajului natural sunt doar câteva dintre temele cele mai promițătoare, cerute în domeniu pentru viitorii absolvenţi. Aceștia pot opta în egală măsură pentru o carieră în industrie sau (și) în cercetare. Profilul absolvenților îi poate recomanda fie pentru lucrul într-o companie de profil, fie pentru înscrierea la un program doctoral precum Programul doctoral interdisciplinar al Universității din București, lansat în 2019.

8. Ce ne puteți spune despre evoluția acestui program, de la înființarea lui până în prezent? Ce considerați că ar putea fi îmbunătățit sau adăugat acestui program pentru a-l face mai performant?

Primii 2-3 ani sunt cei mai importanți pentru parcursul unui program. Din punct de vedere didactic, se primește feedback de la profesori, studenți și parteneri terți și se fac ajustările necesare. Este un proces normal, in plină desfășurare.

 Din punct de vedere administrativ, ca orice program la început, și acesta a primit foarte puține locuri la buget în primul an. Am avut studenți care nu și-au putut plăti taxa și au renunțat. O altă problemă ar fi lipsa spațiului suficient pentru anul universitar viitor, când vor funcționa în paralel 2 ani la masteratul Digital Humanities, în condițiile în care este disponibil un singur laborator dotat cu PC-uri.

9. Cum credeți că ar mai putea stimula excelența didactică și de cercetare Universitatea din București?

Excelența de cercetare este stimulată atât prin premiile care se acordă la nivelul Universității pentru articole științifice în jurnale sau conferințe de prestigiu, cât și prin acordarea Premiilor Senatului Universității din București la categorii ca cel mai bun articol sau carte.

Pe de altă parte, excelența didactică este mai greu de cuantificat și, deci, de premiat. Sigur că ratingul acordat de studenți unui profesor este un indicator, dar poate că nu este cel mai relevant pentru performanța didactică a profesorului. La nivel de masterat și doctorat, performanța didactică a unui profesor ar putea fi cuantificată după numărul și calitatea disertațiilor/tezelor de doctorat. Un profesor contează și în măsura în care își creează discipoli. Premierea/recunoașterea unor astfel de merite didactice ar aduce un plus de stimul pentru excelența didactică.

10. Aveți un mesaj pentru organizatorii Premiilor Senatului Universității din București?

Nu pot decât să îi felicit pentru înființarea acestor premii și pentru decernarea lor an de an. Le doresc ca acești primi trei ani să fie începutul unei lungi tradiții. Sunt convinsă că Premiile Senatului Universității din București vor deveni de la an la an mai populare și, în consecință, vor atrage din ce în ce mai mulți participanți.