În cadrul celei de-a cincea Gale a Premiilor Senatului, desfășurată la finalul anului 2021, Cristian-Ioan Dumitru, absolvent al programului masteral Istorie și tradiție creștină din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” a Universității din București, a câștigat premiul pentru cea mai bună lucrare de disertație în domeniul Științelor Umaniste, precum și Marele Premiu al categoriei. Lucrarea, intitulată „Fotie al Constantinopolului – Sentințe Morale (ΓΝΩΜΑΙ). Studiu introductiv, traducere, comentariu, note și indice”, a fost coordonată de prof. univ. dr. habil. Ionuț-Alexandru Tudorie, cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” a Universității din București.
În argument, laureatul subliniază faptul că îi este profund recunoscător profesorului coordonator. „Răbdarea, îndrumarea și expertiza sa au fost de neprețuit în elaborarea lucrării de față, precum și în parcursul meu din acest ultim an”, precizează Cristian-Ioan Dumitru. De formație teolog, laureatul urmează în prezent Interdisciplinary School of Doctoral Studies-UB, precum și un stagiu la Universität zu Köln, Germania, ca bursier al fundației Brot für die Welt.
Despre provocările din spatele redactării unei lucrări de disertație notabile, cu o temă complexă, interdisciplinară precum și despre importanța provocărilor și a modelelor, ne vorbește chiar Cristian-Ioan Dumitru.
Reporter: Ați câștigat, în cadrul celei de-a cincea ediții a Premiilor Senatului Universității din București, distincția pentru cea mai bună lucrare de disertație în domeniul Științelor Umaniste, precum și Marele Premiu al categoriei. Ați fost nominalizată chiar de profesorul care v-a coordonat, prof. univ. dr. habil. Ionuț-Alexandru Tudorie. Ce a însemnat pentru dumneavoastră obținerea acestui premiu?
Cristian-Ioan Dumitru: Le sunt recunoscător domnului profesor Tudorie pentru nominalizare și membrilor juriului pentru votul lor. Obținerea acestui premiu a reprezentat o nespusă bucurie pentru mine și deopotrivă o încurajare de a continua cu și mai mult sârg munca de cercetare. Sunt onorat că am putut reprezenta Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” a Universității din București la un asemenea nivel și, de aceea, prefer să privesc premiul Senatului UB drept o mică mostră a recunoștinței mele pentru ceea ce am deprins în timpul frumoșilor ani petrecuți în această instituție.
R.: Ce v-a apropiat de domeniul teologic și a studiului limbii greacă? Care sunt acei profesori care v-au marcat în mod deosebit în timpul studiilor și în ce mod au contribuit aceștia la evoluția dumneavoastră profesională și personală?
C.I.D.: Dorința de a-i sluji lui Dumnezeu m-a adus pe calea teologiei și chiar de la început am fost însoțit de un neîmpuținat entuziasm în aprofundarea acestui domeniu. Nu la fel însă au stat lucrurile și cu limba greacă; cel puțin nu de la început.
Deși am avut ocazia să intru în contact cu studiul limbilor clasice încă din timpul anilor de seminar, nu aș exagera spunând că am simțit un soi de adversitate față de aceste materii care-mi păreau pe atunci dificile și anacronice. Nu este cadrul potrivit pentru a face o pledoarie extinsă pentru învățământul clasic, însă constat cu durere că forma de opacitate culturală la care m-am referit anterior și căreia i-am dat și eu la un moment dat curs este tot mai des întâlnită în spațiul public. Sper ca într-un viitor deloc îndepărtat să conștientizăm că „pragmatismul școlar” atât de lesne contrapus astăzi instruirii clasice nu se susține, ba mai încă, poate reprezenta nimic altceva decât o scuză utilă pentru dezinteresul și comoditatea intelectuală care ne acaparează pe nesimțite. Revenind, lucrurile s-au schimbat în urma unui stagiu Erasmus la Institut Catholique de Paris, unde am descoperit cât de vital este studiul limbilor clasice și, în mod particular, al celei grecești pentru orice demers autentic de cercetare. Prin urmare, odată întors de la Paris, m-am înscris la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Departamentul de Limbi și Literaturi Clasice și Neogreacă, iar de atunci totul a căpătat o nouă direcție pentru mine. Aș dori să îmi exprim încă o dată recunoștința coordonatorului meu, domnul profesor Ionuț Tudorie, precum și doamnei conf. dr. Maria-Luiza Oancea, FLLS-UB, care m-au susținut în ultimii ani și cu mult tact au reușit să concilieze interesul meu pentru teologie și filologie.
R.: Lucrarea dvs. urmărește să ofere prima traducere în limba română a Sentințelor morale (Γνῶμαι) ale patriarhului Fotie al Constantinopolului (anul 1869), însoțită de introducere și comentariu. Care au fost considerentele pentru alegerea acestei teme?
C.I.D.: Fotie al Constantinopolului este o personalitate cu totul fascinantă a istoriei bizantine. Alegerea temei a fost motivată în primul rând de un vechi interes pentru activitatea acestui patriarh. Un al doilea criteriu, însă la fel de important, a constant în identificarea unei teme inedite, lucru deloc simplu, întrucât opera fotiană a suscitat interesul multor cercetători occidentali, cu precădere începând cu a doua jumătate a secolului trecut. Asemenea altor scrieri gnomologice, Sentințele morale ale patriarhului Fotie sunt cvasi-necunoscute. Singurele ediții critice disponibile au fost elaborate în a doua jumătate a veacului al XIX-lea de cardinalul J. Hergenroether (anul 1869), respectiv de savantul polonez Leon Sternbach (anul 1893). În afară de prezenta ediție în română, mai există doar o traducere italiană publicată în 2011 de către patrologul Lucio Coco.
R.: Care sunt principalele instrumente și resurse pe care le-ați utilizat în realizarea tezei de masterat?
C.I.D.: Pentru partea filologică am utilizat dicționarele grecești și edițiile de text disponibile, precum și platforma Thesaurus Linguae Graecae (TLG), iar în elaborarea studiului introductiv și a comentariului am folosit bibliografia relevantă pentru tema aleasă. De asemenea, în punctele în care edițiile prezentau ambiguități, am confruntat versiunea aleasă de editori cu textul conservat în manuscrise.
R.: Care sunt, în opinia dvs., cele mai importante concluzii pe care le-a evidențiat lucrarea dvs. cu privire la tema analizată?
C.I.D.: Sentințele morale ale patriarhului Fotie al Constantinopolului reprezintă un florilegiu sacro-profan, adică o culegere de aforisme care cuprinde atât extrase din operele unor autori profani, cât și extrase biblice sau cugetările unor Părinți ai Bisericii. În studiul introductiv am încercat să precizez importanța fundamentală a literaturii gnomologice pentru cultura bizantină și, în egală măsură, să plasez colecția fotiană în cadrul acestei tradiții milenare. Ceea ce m-a interesat în mod particular a fost stabilirea aportului ideatic al ierarhului la conținutul crestomației de față. Prin compararea atentă a Sentințelor cu alte opere fotiene, am putut avansa anumite concluzii în legătură cu paternitatea și orientarea tematică a scrierii. Totuși, dincolo de implicațiile mai degrabă tehnice ale temei, îndrăznesc să spun că principală contribuție a lucrării constă în traducerea textului și în valorificarea bogăției lui spirituale. Aforismele patriarhului Fotie sunt superbe și oferă povețe utile pentru fiecare dintre noi.
R.: Ce ne puteți povesti despre traseul dvs. de după finalizarea studiilor masterale? Care sunt cele mai importante proiecte la care lucrați în momentul de față?
C.I.D.: După încheierea programului de master, am început studiile doctorale în cadrul Interdisciplinary School of Doctoral Studies-UB sub coordonarea domnului profesor Ionuț-Alexandru Tudorie. Proiectul meu de cercetare presupune editarea critică, traducerea în engleză și evaluarea a trei tratate teologice elaborate de polemistul bizantin Iosif Bryennios (anii 1350–1431/38). De asemenea, în aprilie 2022, am primit o bursă de studiu din partea Bisericii Evanghelice din Germania care îmi va permite să urmez un master în Bizantinologie și Filologie Bizantină la Universitatea din Köln. Direcția mea de cercetare presupune dobândirea unor cunoștințe temeinice de paleografie și critică textuală, iar Departamentul de Bizantinologie de la Köln este locul ideal pentru atingerea unui asemenea deziderat.
R.: Aveți un model care v-a influențat în evoluția parcursului dumneavoastră profesional?
C.I.D.: Am avut șansa de a cunoaște profesori și oameni extraordinari de la care am avut enorm de învățat. De aceea, în formarea mea, am încercat întotdeauna pe cât posibil să prețuiesc și să cultiv influența tuturor oamenilor cu care am interacționat.
R.: După părerea dvs., ce credeți că ar mai putea face Universitatea din București pentru a stimula excelența în domeniul cercetării?
C.I.D.: Premiile Senatului UB, bursele de studiu, parteneriatele Erasmus și CIVIS sunt modalități admirabile de a stimula cercetarea. Universitatea noastră, îmi pare, nu a dus niciodată lipsă nici de cadre didactice dedicate și temeinic pregătite, nici de studenți înzestrați. Mi-aș dori ca în viitor și infrastructura universitară (biblioteci, cămine, amfiteatre, săli de lectură) să se ridice prin investiții guvernamentale și europene la înălțimea potențialului uman remarcabil al comunității noastre academice.