„M-am bucurat că FJSC a UB a avut încredere să propună lucrarea mea, mai ales că este locul în care am crescut profesional și care a contribuit semnificativ la formarea mea ca om și ca tânăr cercetător” – interviu cu Călina Alexandru-Octavian

În cadrul celei de-a opta Gale a Premiilor Senatului, desfășurată la finalul anului 2024, Călina Alexandru-Octavian, absolvent al Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării a Universității din București, a câștigat premiul pentru „Cea mai bună teză de licență în domeniul Științelor Sociale”.

Lucrarea, intitulată „Construirea imaginii organizaționale prin comunicare”, a fost coordonată de conf. univ. dr. Romina Surugiu, decan al Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării a UB.

Lucrarea și-a propus să analizeze rolul comunicării în modelarea imaginii organizațiilor, cu precădere în cazul instituțiilor superioare de învățământ, explorând modul în care această imagine influențează decizia tinerilor de a se înscrie la o anumită facultate, precum și modul în care studenții actuali și potențialii studenți percep o instituție de învățământ.

Reporter: Ați câștigat, în cadrul celei de-a șaptea ediții a Premiilor Senatului Universității din București, distincția pentru „Cea mai bună lucrare de licență” în domeniul Științelor Sociale. Cum ați primit nominalizarea Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării a UB, instituție în cadrul căreia sunteți student, și ce a însemnat pentru dumneavoastră obținerea acestui premiu?

Octavian Călina: Nominalizarea a fost o surpriză sinceră și, recunosc, m-a emoționat. A fost unul dintre acele momente în care simți că efortul, de multe ori invizibil, este remarcat și valorizat. M-am bucurat că Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării a UB a avut încredere să propună lucrarea mea, mai ales că este locul în care am crescut profesional și care a contribuit semnificativ la formarea mea ca om și ca tânăr cercetător.

Obținerea premiului a venit ca o reconfirmare a direcției în care îmi doresc să merg. A fost o încurajare autentică să continui în zona academică și să îmi asum proiectele de cercetare cu mai mult curaj și rigoare. M-a responsabilizat și, în același timp, mi-a oferit motivația de a construi mai departe, cu încredere.

R: Lucrarea dumneavoastră „Construirea imaginii organizaționale prin comunicare” abordează o temă relevantă, în special în contextul în care România se confruntă cu o rată scăzută în ceea ce privește absolvirea studiilor superioare și un abandon universitar ridicat. Cum ați ales să cercetați această problemă și care a fost scopul principal al cercetării?

OC: Am ales această temă dintr-o dublă motivație: pe de o parte, interesul personal pentru comunicarea instituțională, iar pe de altă parte, observația unei realități care mi se părea insuficient explorată – modul în care imaginea unei instituții de învățământ influențează decizia tinerilor de a se înscrie și de a rămâne în acel mediu.

Scopul principal al cercetării a fost de a înțelege cum contribuie comunicarea – în special cea strategică – la modelarea percepțiilor despre o instituție academică. Am vrut să investighez nu doar imaginea „de vitrină”, ci mai ales diferențele dintre așteptările tinerilor înainte de admitere și realitatea trăită de studenți. Consider că o comunicare autentică și coerentă poate deveni un factor decisiv în prevenirea abandonului universitar, dar și în construirea unei relații de încredere pe termen lung între instituție și comunitatea sa.

R: În cadrul cercetării dumneavoastră, ați explorat modul în care tinerii decid ce facultate să aleagă. Care sunt factorii cheie care influențează aceste decizii? Credeți că acești factori s-au schimbat semnificativ în ultimii ani?

OC: Factorii care influențează decizia tinerilor privind alegerea unei instituții de învățământ superior s-au diversificat și nuanțat considerabil în ultimii ani. Dacă în trecut reputația generală a universității sau proximitatea față de domiciliu erau criterii dominante, în prezent tinerii analizează atent imaginea instituției, experiențele relatate de alți studenți, nivelul de comunicare digitală, dar și valorile promovate de facultate.

Un rol tot mai important îl joacă transparența, autenticitatea și modul în care universitatea comunică – nu doar în campanii de admitere, ci constant, în relația cu studenții. În lucrarea de licență am observat că platformele digitale și rețelele sociale influențează semnificativ percepția tinerilor, iar decizia lor este adesea un rezultat al unui cumul de factori emoționali, funcționali și simbolici.

Spre exemplu, în chestionarul aplicat în cadrul cercetării, peste 80% dintre respondenți au menționat că prezența activă și profesionistă a universității în social media a contat în procesul lor de decizie. Totodată, majoritatea au apreciat sinceritatea testimonialelor și accesibilitatea informațiilor, elemente care confirmă nevoia de comunicare empatică și relevantă.

Pe scurt, tinerii nu mai aleg doar „unde se intră ușor” sau „unde au fost colegii”, ci acolo unde simt că vor găsi un mediu care îi susține, îi ascultă și îi valorizează.

R: În lucrarea dumneavoastră, subliniați decalajul între percepția pozitivă asupra facultății a candidaților și imaginea negativă a absolvenților. Ce credeți că determină acest contrast și ce măsuri considerați că ar trebui luate pentru a îmbunătăți percepția studenților pe termen lung?

OC: Contrastul dintre percepția candidaților și cea a absolvenților este explicabil prin prisma modului diferit în care aceștia interacționează cu instituția. Candidații își formează o imagine pe baza materialelor de promovare, paginilor oficiale sau recomandărilor din mediul online, ceea ce în mod firesc generează așteptări ridicate. Absolvenții, în schimb, evaluează instituția în baza experiențelor acumulate pe termen lung – de la interacțiunea cu cadrele didactice până la oportunitățile de implicare, resursele disponibile și sentimentul de apartenență.

În cercetarea mea pentru teza de licență, 76,7% dintre respondenți au declarat că imaginea facultății a fost un factor important în alegerea programului de studiu. Totuși, aproximativ 43% dintre aceștia au afirmat ulterior că percepția lor s-a schimbat în timpul facultății, unii resimțind diferențe între așteptările inițiale și realitatea trăită. Acest lucru nu indică neapărat o problemă gravă, ci mai degrabă subliniază importanța unei comunicări continue și coerente pe tot parcursul formării academice.

Pentru a reduce acest decalaj și a îmbunătăți percepția studenților pe termen lung, cred că sunt necesare câteva măsuri-cheie, cum ar fi dezvoltarea unei comunicări instituționale constante, nu doar înainte de admitere; implicarea studenților în deciziile relevante pentru viața academică (prin consultări, feedback real); valorizarea parcursului individual al fiecărui student, nu doar promovarea succeselor generale; și, nu în ultimul rând, transparența în procesul de comunicare, inclusiv în privința limitărilor și provocărilor pe care le are instituția.

R: Cât de mult timp a necesitat documentarea și interpretarea datelor și ce dificultăți ați întâmpinat în elaborarea lucrării?

OC: Documentarea teoretică a durat peste jumătate de an, fiind una dintre cele mai ample etape ale procesului. Tema lucrării, construirea imaginii organizațioanle prin comunicare, este insuficient explorată în literatura academică din România. Majoritatea surselor disponibile se concentrează pe comunicarea internă în organizații private, iar nu pe specificul instituțiilor de învățământ. A fost necesară o cercetare comparativă riguroasă între cele două perspective, susținută atât de lecturi de specialitate, cât și de experiența personală acumulată pe parcursul celor trei ani de licență, completată de discuții informale cu profesioniști din ambele domenii.

Cercetarea empirică a presupus elaborarea a două chestionare distincte, unul pentru candidații la admitere, aplicat fizic în cele trei zile ale sesiunii de înscriere (cu un eșantion de aproximativ 250 de respondenți), și altul pentru studenții din anii terminali, distribuit în primele luni ale anului universitar. Intenția a fost de a surprinde percepțiile „la cald”, autentice, și de a obține un contrast clar între cele două grupuri. Procesul de concepere și aplicare a instrumentelor a durat aproximativ 3-4 luni.

Interpretarea datelor a fost, fără îndoială, partea cea mai complexă. Analiza s-a desfășurat pe parcursul a 4-5 luni și a presupus utilizarea limbajului R pentru generarea de variabile și scheme. Am îmbinat metode cantitative și calitative prin folosirea întrebărilor închise și deschise, ceea ce a adus un plus de profunzime cercetării, dar și un nivel mai ridicat de dificultate în prelucrarea informațiilor.

Cea mai mare provocare? Să aleg ce păstrez și ce elimin. Cu 26 de întrebări per chestionar și sute de răspunsuri relevante, mi-a fost greu să reduc totul la un număr rezonabil de pagini. Pentru un cercetător la început de drum, experiența a fost similară cu încercarea de a reduce un puzzle de 1000 de piese la unul de 500, dar fără să pierd imaginea de ansamblu. A trebuit să identific acele fragmente care spuneau cel mai bine povestea întregului, să renunț cu greu la unele detalii valoroase și să găsesc un echilibru între rigoare și concizie. Cu puțină strategie (și cu sprijinul anexelor, desigur) am reușit să concentrez conținutul într-un document de 77 de pagini, menținând structura formală și relevanța academică.

A fost un exercițiu de echilibru între rigoare și creativitate, dar care mi-a oferit o imagine completă asupra muncii de cercetare cu tot ce implică ea: entuziasm, blocaje, soluții și satisfacția lucrului bine făcut.

R: În opinia dumneavoastră, ce rol joacă rețelele sociale în construirea imaginii organizaționale ale instituțiilor de învățământ superior? Cum pot aceste platforme să fie utilizate eficient pentru a promova o imagine pozitivă?

OC: Rețelele sociale reprezintă, în multe cazuri, primul punct de contact între o instituție și viitorii ei studenți. Într-un spațiu digital în care atenția este fragmentată, o prezență coerentă, empatică și constantă devine esențială pentru construirea unei imagini organizaționale solide.

Datele din cercetarea mea arată că peste 78% dintre respondenți au fost influențați de activitatea facultății în social media. Așadar, nu e vorba doar despre estetică digitală, ci despre coerență strategică și autenticitate. Cu alte cuvinte, mai puțin formalism și mai multă comunicare reală adaptată publicului și valorilor instituționale.

R: Cum ați descrie influența coordonatoarea dumneavoastră, conf. univ. dr. Romina Surugiu, asupra lucrării dumneavoastră și ce rol a avut îndrumarea acesteia în dezvoltarea cercetării?

OC: Coordonarea doamnei conf. univ. dr. Romina Surugiu a avut un impact esențial asupra întregului demers de cercetare, dar și asupra formării mele ca tânăr cercetător. Cu toate responsabilitățile pe care le implică funcția de decan, activitatea didactică și implicarea academică extinsă, a găsit întotdeauna timpul și disponibilitatea de a ne ghida cu atenție, calm și profesionalism, oferindu-ne sprijin real și direcții clare, fără nicio ezitare.

Pentru mine, doamna decan a devenit mai mult decât o coordonatoare, a devenit un adevărat mentor. Dumneaei reușește să îmbine fermitatea cu empatia, rigoarea științifică cu încurajarea personală, și reușește, poate cel mai important, să transmită încredere. M-a învățat că un cercetător nu trebuie doar să găsească răspunsuri, ci să formuleze întrebările potrivite și să-și argumenteze cu luciditate fiecare pas.

Un citat care cred că reflectă perfect stilul său de îndrumare este: „Un mentor adevărat nu îți trasează drumul, ci te învață să citești harta.” Sub coordonarea dumneaei, am învățat să mă uit mai profund la date, să caut coerență în structură, dar și curaj în interpretare. Sprijinul dânsei m-a ajutat să nu mă abat de la rigoarea academică, dar nici să renunț la componenta umană și aplicată a cercetării. Sunt recunoscător pentru încrederea pe care mi-a oferit-o și pentru profesionalismul cu care a gestionat fiecare etapă, contribuind semnificativ la forma finală a lucrării, dar și la încrederea cu care privesc înainte, spre viitoarele proiecte academice.

R: Care sunt concluziile cercetării dumneavoastră și în ce fel influențează acestea studiile în domeniu?

OC: Cercetarea mea a evidențiat faptul că imaginea unei instituții de învățământ superior nu se conturează doar în etapa de admitere, ci este un proces continuu, care trebuie susținut printr-o comunicare autentică, coerentă și adaptată realităților studenților. Am constatat că există un decalaj semnificativ între imaginea idealizată pe care o au candidații și percepția finală a absolvenților, cauzat de lipsa unei strategii de comunicare constantă pe parcursul anilor de studii.

În mod concret, rezultatele cercetării arată că prezența universităților în mediul online, mai ales pe rețelele sociale, influențează direct decizia de înscriere (peste 76% dintre candidați au confirmat acest lucru), dar și că experiența trăită poate modifica această percepție în absența unei relații de încredere și dialog permanent.

Concluziile pot contribui la dezvoltarea studiilor din domeniul comunicării instituționale prin propunerea unei perspective aplicate asupra comunicării în mediul universitar. Ele subliniază nevoia unui model de comunicare integrată, în care imaginea externă este susținută activ de experiența internă, iar vocea studenților este valorificată în mod real.

R: Ce deschidere credeți că există spre acest domeniu în spațiul românesc, dar și în cel internațional? În contextul actual al învățământului superior, cu atât de multe provocări legate de imagine, care sunt, în opinia dumneavoastră, principalele schimbări care trebuie implementate la nivelul strategiilor de comunicare ale universităților?

OC: În spațiul internațional, comunicarea instituțională în mediul universitar este un domeniu bine conturat, cu echipe specializate, strategii coerente și o preocupare constantă pentru imaginea publică a universităților, în special în raport cu studenții internaționali, mediul economic și comunitatea locală. În România, domeniul este în curs de dezvoltare, iar interesul pentru comunicarea strategică a crescut semnificativ în ultimii ani, dar rămâne adesea concentrat pe perioade-cheie, precum admiterea sau evenimentele oficiale.

Pentru a răspunde provocărilor actuale legate de imagine, cred că universitățile trebuie să regândească strategiile de comunicare din perspectiva unui dialog constant cu publicurile lor. Printre principalele schimbări necesare aș menționa trecerea de la comunicarea pur informativă la o comunicare relațională, orientată spre nevoile și valorile studenților; profesionalizarea echipelor de comunicare prin formare continuă și implicarea tinerilor specialiști în domeniu; dezvoltarea unor strategii integrate, în care imaginea publică este susținută de realități interne pozitive și transparente; și, nu în ultimul rând, consolidarea prezenței în spațiul digital, prin conținut autentic, constant și adaptat specificului fiecărei platforme.

Cred cu tărie că imaginea unei universități nu este un produs de marketing, ci rezultatul unei relații între instituție și comunitate. Comunicarea nu este doar despre a arăta ce este frumos, ci despre a construi încredere – zi de zi.

R: Ce carieră v-ați dori să urmați pe viitor?

OC: Îmi doresc o carieră care să îmbine comunicarea strategică, cercetarea și educația, trei direcții care mă definesc și în care cred sincer că pot aduce valoare. Mă atrage mediul universitar tocmai pentru că oferă libertatea de a pune întrebări, de a construi idei și de a lucra cu oameni curioși, dornici să înțeleagă mai bine lumea din jur.

Vreau să rămân aproape de tot ce înseamnă învățare, sens și impact, iar dacă asta înseamnă să cresc în ritmul proiectelor și al provocărilor, atunci e un drum în care mă regăsesc pe deplin.

R: În opinia dumneavoastră, inițiativele precum Premiile Senatului Universității din București încurajează mediul academic spre inovare și spre obținerea de noi performanțe? Cum credeți că ar mai putea stimula excelența didactică și de cercetare Universitatea din București?

OC: Premiile Senatului Universității din București sunt, din perspectiva mea, o inițiativă cu impact real. Oferă recunoaștere autentică și creează un cadru în care performanța, fie ea didactică, de cercetare sau civică, capătă vizibilitate și sens. Dincolo de diploma primită, rămâne acel sentiment că munca ta a fost văzută, apreciată și încurajată.

Astfel de momente pot fi o sursă importantă de motivație, mai ales pentru tinerii cercetători sau studenții aflați la început de drum. Cred că excelența nu se impune, ci se cultivă prin sprijin, prin încredere și prin exemple care inspiră. Din punctul meu de vedere, Universitatea din București are deja direcția potrivită, iar inițiativele de acest tip sunt o dovadă clară în acest sens. Cu siguranță, mai e loc de idei, proiecte și dialog, dar tocmai asta face mediul academic viu și în continuă evoluție.