„Noi, universitarii care facem cercetare, putem trăi plăcerea absolută ȋn actul didactic care, cred eu, este predarea atât a unor concepte fundamentale pe care le-am experimentat noi ȋnşine ȋn activitatea de cercetare, cât şi, mai ales, a unor rezultate şi interpretări din propriile cercetări” – interviu cu prof. univ. dr. Ioan-Cezar Marcu

Prof. univ. dr. Ioan-Cezar Marcu, cadru didactic la Departamentul de Chimie Anorganică, Organică, Biochimie şi Cataliză al Facultății de Chimie a UB și cercetător știinţific la Centrul de Cercetări „Catalizatori şi Procese Catalitice” al UB, a câștigat, în cadrul celei de-a șasea ediții a Premiilor Senatului Universității din București, distincția pentru „Cea mai prestigioasă publicație” în domeniul Științelor Exacte și Inginerie pentru capitolul “Recent Innovative Developments of Layered Double Hydroxide-Based Hybrids and Nanocomposite Catalysts”. Scris împreună cu Mayra G. Álvarez și Didier Tichit, capitolul a fost integrat în volumul Progress in Layered Double Hydroxides – From Synthesis to New Applications, editat de profesorii Morena Nocchetti și Umberto Costantino de la Universitatea din Perugia (Italia) și publicat la prestigioasa Editură World Scientific în anul 2022.

Mai multe informații despre publicația câștigătoare, provocările în cercetare și viitoarele proiecte științifice, dinamica colaborării în cadrul unei echipe internaționale, vom afla chiar de la prof. univ. dr. Ioan-Cezar Marcu, laureatul Premiilor Senatului.

Reporter: Ce a însemnat pentru dumneavoastră obținerea acestui premiu? Cum au primit recunoașterea meritelor academice colaboratorii dumneavoastră, dr. Mayra G. Álvarez, cadru didactic și cercetător la Universitatea din Salamanca, și dr. Didier Tichit, director de cercetări la Institutul Charles Gerhardt asociat Universităţii din Montpellier?

Ioan-Cezar Marcu: Obţinerea acestui premiu reprezintă un semn al aprecierii şi recunoaşterii activităţii mele ştiinţifice din domeniul Catalizei Heterogene, ȋn cadrul comunităţii academice a UB prin Comisia de Ştiinţe Exacte şi Inginerie a Senatului. În ce-i priveș­te pe colaboratorii mei, coautori cu contribuţii egale ai capitolului de carte premiat, au primit vestea premierii cu bucurie, recunoştinţă şi, nu ȋn ultimul rând, satisfacţie. Mai mult, acest premiu a fost o ȋncurajare să ne continuăm colaborarea şi să scriem ȋmpreună un articol de tip review orientat spre ȋnţelegerea şi explicarea mecanismului sintezei hidroxizilor dubli lamelari (HDL). Acesta se află deja ȋn etapa de corectură ȋnaintea trimiterii la publicare!

R.: Cercetarea realizată de dumneavoastră a fost publicată la celebra Editură World Scientific, un grup editorial de renume mondial. Cum ați reușit această performanță? Aveți în plan să o publicați și în limba română?

I.C.M.: După cum se ştie, performanţa de a publica ȋntr-o editură de renume mondial este direct legată de calitatea rezultatelor ştiinţifice şi, deci, de vizibilitatea şi recunoaşterea internaţională a autorului/autorilor. Într-adevăr, cercetătorii cu o bună vizibilitate internaţională ȋn domeniul lor de activitate sunt invitaţi fie de editură pentru a edita un volum tematic, fie de editorul unui volum pentru a contribui la realizarea acestuia. Astfel, ȋn baza expertizei noastre ȋn domeniul materialelor catalitice pe bază de HDL, profesorii Morena Nocchetti și Umberto Costantino ne-au invitat să contribuim cu un capitol la volumul Progress in Layered Double Hydroxides – From Synthesis to New Applications pe care aveau să-l editeze.

Nu intenţionăm să publicăm acest capitol şi ȋn limba română, deoarece limba internaţională de lucru ȋn ştiinţele tari este limba engleză, pe care cititorii români interesaţi, inclusiv studenţii, o stăpânesc ȋn mare măsură.

R.: Ce ne puteți povesti despre acest proiect, care este ideea de bază, cum ați valorificat-o pe parcurs și cât timp v-ați dedicat pentru a-l termina și pentru a atinge rezultatele preconizate?

I.C.M.: Atât eu cât şi colaboratorii mei, Mayra şi Didier, facem cercetare ȋn domeniul hidroxizilor dubli lamelari şi, deci, suntem la curent cu cele mai noi studii privind sinteza, proprietăţile şi aplicaţiile ȋn cataliză ale acestor materiale fascinante, iar la momentul la care am primit invitaţia observaserăm că existau deja numeroase studii care puneau ȋn evidenţă proprietăţile catalitice excepţionale ale unor materiale hibride şi nanocompozite pe bază de HDL. În acest context, la propunerea lui Didier, am căzut imediat de acord să scriem un studiu de sinteză despre acest subiect, pe care l-am intitulat Recent Innovative Developments of Layered Double Hydroxide-Based Hybrids and Nanocomposite Catalysts.

Profilul academic al prof. univ. dr. Ioan-Cezar Marcu poate fi accesat aici. De asemenea, mai multe informații despre volumul Progress in Layered Double Hydroxides – From Synthesis to New Applications pot fi consultate aici.

A fost o întreprindere fascinantă care s-a ȋntins pe mai mult de doi ani până când am ajuns la forma finală, publicabilă, a studiului. Am citit ȋn detaliu, cu această ocazie, zeci de articole de specialitate pe acest subiect din care am ȋnvăţat multe lucruri interesante şi care ne-au dat o mulţime de idei. De altfel, ȋn aceeaşi perioadă am realizat, ȋn cadrul unei teze de doctorat al cărui ȋndrumător am fost, un studiu al proprietăţilor catalitice ale unor sisteme hibride LDH-oxid de grafenă care s-au dovedit a fi catalizatori multifuncționali eficienţi pentru o serie de transformări organice.

R.: Care sunt concluziile cercetării dvs. și ce impact au acestea asupra studiilor în domeniu?

I.C.M.: Prin numeroasele exemple pe care le-am prezentat ȋn lucrarea noastră de sinteză, am demonstrat eficienţa catalitică remarcabilă a materialelor hibride şi nanocompozite pe bază de HDL ȋntr-o largă varietate de reacţii de mare interes ȋn contextul dezvoltării durabile a societăţii, arătând astfel potenţialul imens al acestor sisteme catalitice heterogene multifuncţionale. Ca urmare, credem că numeroase studii ȋn domeniu se vor axa pe înțelegerea şi explicarea în detaliu a eficienței catalitice a acestor materiale cu scopul ameliorării acesteia până la transpunerea proceselor ȋn practica industrială.

R.: Cum a decurs colaborarea cu ceilalți doi cercetători? Ce dificultăți ați întâmpinat?

I.C.M.: Îl cunosc şi colaborez cu Didier ȋncă din timpul stagiului meu postdoctoral la Institutul „Charles Gerhardt” din Montpellier în anul universitar 2006-2007, având până ȋn prezent 12 publicaţii comune, la două dintre acestea fiind coautor şi Mayra. În acest context, colaborarea noastră pentru scrierea acestui capitol de carte a fost excelentă, cu multiple şedinţe de lucru online, cu discuţii constructive, cu schimb de idei şi articole ştiinţifice şi, spre final, cu lectura critică a textelor redactate de ceilalţi doi coautori. Fără a ȋntâmpina vreo dificultate, a fost, pentru toţi trei, o mare plăcere să lucrăm ȋmpreună.

R.: Care sunt direcțiile dumneavoastră predilecte de cercetare în momentul de față? Ce ne puteți spune despre cercetările pe care le realizați în prezent? Implică și acestea cercetători afiliați unor universități și institute de cercetare internaționale?

I.C.M.: În prezent mă ocup de mai multe direcţii de cercetare, numitorul lor comun fiind catalizatorii pe bază de oxizi metalici, care constituie domeniul meu de expertiză validată acum zece ani prin teza mea de abilitare şi, ulterior, prin publicaţiile mele. Astfel, urmărim proiectarea, sinteza, caracterizarea şi studiul proprietăţilor catalitice ale unor oxizi micşti pe bază de metale tranziţionale, inclusiv oxizi obţinuţi prin descompunerea termică controlată a HDL, ȋn procese de interes pentru societatea contemporană, cum ar fi: i) purificarea gazelor ce conţin compuşi organici volatili, inclusiv metan şi alcani inferiori, prin combustie catalitică; ii) valorificarea alcanilor inferiori prin conversia catalitică oxidativă a acestora ȋn alchenele corespunzătoare; iii) ameliorarea biocombustibililor prin hidrodeoxigenare catalitică; iv) obţinerea hidrogenului prin descompunerea fotoelectrocatalitică a apei.

De notat că în fiecare dintre cele patru direcţii menţionate este, ȋn prezent, implicat câte un doctorand aflat sub coordonarea mea. La acestea se adaugă o direcţie de cercetare, mai degrabă fundamentală, care constă ȋn studiul caracteristicilor electrice şi al proprietăţilor redox ale catalizatorilor oxizi semiconductori prin măsurători de conductivitate electrică in situ cu scopul unei mai bune ȋnţelegeri a comportamentului lor catalitic ȋn procese care implică un mecanism redox heterogen, cum ar fi oxidarea totală sau selectivă.

Majoritatea cercetărilor mele realizate de-a lungul carierei reprezintă rezultatul unor colaborări cu cercetători de la universităţi şi institute de cercetare din străinătate. Deci, şi ȋn cercetările pe care le realizez ȋn prezent am cooptat cercetători din străinătate afiliaţi la următoarele instituţii: Leibniz Institute for Catalysis din Rostock, Germania; Université Claude Bernard Lyon 1, Franţa; Politecnico di Torino, Italia, Université de Lille, Franţa; Centre de Recherche Scientifique et Technique en Analyses Physico-Chimiques d’Alger, Algeria; Sorbonne Université, Paris, Franţa; Universidad de Salamanca, Spania şi Université de Montpellier, Franţa.

R.: Sunteți un autor prolific, ați publicat multe cărți, un număr și mai însemnat de articole, rezultate în urma unor cercetări științifice riguroase. Având în vedere cele două direcții, preferați mai degrabă munca de cercetare sau cursuri și seminare interactive cu studenții dumneavoastră?

I.C.M.: Public, ȋn medie, patru lucrări ştiinţifice pe an. Am publicat până ȋn prezent peste 80 de lucrări, dintre care trei capitole de carte şi patru articole de enciclopedie la edituri internaţionale, fiind autorul principal – prim sau de corespondenţă – a peste 80 % dintre acestea. Acest procent arată că prefer să urmez propriile mele idei ȋn activitatea de cercetare şi să-i cointeresez pe colaboratorii mei, atât din ţară, cât şi, mai ales, din străinătate. Fac această muncă cu o pasiune care merge până la uitarea de sine. Îmi place să ȋnţeleg ȋn profunzime rezultatele obţinute şi, astfel, să le explic ȋn detaliu. Înţelegerea şi explicarea fenomenelor observate ȋmi dau o satisfacţie imensă. Cu toate acestea şi ȋn ciuda faptului că timpul alocat activităţilor didactice este semnificativ mai mic ȋn comparaţie cu cel alocat activităţilor de cercetare, cred cu toată convingerea că sunt, prin vocaţie, un cadru didactic.

Noi, universitarii care facem cercetare, putem trăi plăcerea absolută ȋn actul didactic care, cred eu, este predarea atât a unor concepte fundamentale pe care le-am experimentat şi aprofundat noi ȋnşine ȋn activitatea de cercetare, cât şi, mai ales, a unor rezultate şi interpretări din propriile cercetări. Acest lucru este posibil, mai cu seamă la cursurile de specialitate şi de la master. Deci, ca să răspund la ȋntrebare, prefer cursuri şi seminare la care să discut cu studenţii mai ales aspecte legate propriile mele cercetări.

R.: Cum considerați că ar mai putea stimula excelența didactică și de cercetare Universitatea din București?

I.C.M.: Cred că asigurarea unui fond anual pentru fiecare cadru didactic, indiferent de gradul didactic pe care-l deţine, ar fi un puternic stimulent pentru excelența didactică și de cercetare din universitatea noastră. Acest fond se acordă de multă vreme ȋn universităţile occidentale, unde este numit „the non-competitive basic funding for professors”, şi are o valoare variabilă, de la o universitate la alta şi de la un an la altul, de ordinul a câteva zeci de mii de euro/an/cadru didactic.