„Pentru fiecare cercetător, domeniul ales și rezultatele sale sunt cele mai importante, prin fiecare rezultat obținut acesta simte că a contribuit cu ceva la înțelegerea domeniului sau a problematicii studiate”- interviu cu prof. univ. dr. Mihaela Păun

Prof. univ. dr. Mihaela Păun, cadru didactic al Facultății de Administrație și Afaceri a Universității din București a primit, în cadrul galei Premiilor Senatului Universității din București din 2019, premiul pentru „Cel mai prestigios articol” din domeniul Științe Sociale.

Articolul, publicat în jurnalul Physica A: Statistical Mechanics and its Applications, a fost realizat de o echipă din care, alături de prof. univ. dr. Mihaela Păun, fac parte și prof. univ. dr. Bogdan Strimbu, de la Oregon State University, prof. univ. dr. Cristian Montes, de la University of Georgia și prof. univ. dr. Sorin C. Popescu, de la Texas A&M University.

Materialul scoate în evidență condițiile necesare pentru dezvoltarea unui indice univariat care este folosit în evaluarea dinamicii ecosistemelor forestiere, unde sunt întâlnite specii multiple, de importanță diferită.

Printre disciplinele predate de prof. univ. dr. Mihaela Păun se numără Math for Business, Statistics for Business sau „Statistica Economică”.

Despre munca și pasiunea din spatele realizării unui astfel de articol, dar și despre provocările întâlnite în timpul realizării acestuia ne va povesti în continuare prof. univ. dr. Mihaela Păun.

Reporter: Ce v-a motivat să concurați la Premiile Senatului Universității din București?

Mihaela Păun: Dorința firească a oricărui cercetător de a face cunoscute rezultatele cercetării sale şi ale domeniului în care activează. Este, evident, o mare satisfacție ca la nivelul universității să iți fie recunoscută activitatea științifică.

R.: Cât de importantă considerați că este astăzi recunoașterea publică pentru un cercetător?

M.P.: În primul rând recunoașterea publică a cercetării în sine este mult mai importantă şi este, din păcate, destul de rară în societatea noastră. De foarte multe ori societatea evaluează cercetarea doar prin prisma a ceea ce poate fi pus în practică imediat. Iar dacă se poate privi așa cercetarea aplicată, cercetarea teoretică este acea componentă de bază a cercetării, care adună cunoaștere şi care de cele mai multe ori nu pare/poate să aibă o utilitate practică imediată în realitate.

A crescut în ultimul timp responsabilitatea cercetătorului şi a instituției sale de a comunica/disemina rezultatele cercetării prin publicații în particular colegilor din domeniu, dar şi prin comunicate şi diseminări la nivelul societății în general, deci recunoașterea publică devine din ce in ce mai importantă.

R.: Ce a însemnat pentru dumneavoastră obținerea premiului pentru cel mai prestigios articol?

M.P.: Pentru fiecare cercetător, domeniul ales și rezultatele sale sunt cele mai importante, prin fiecare rezultat obținut acesta simte că a contribuit cu ceva la înțelegerea domeniului sau a problematicii studiate. Se întâmplă, însă, de multe ori ca rezultatele unui cercetător să fie mai cunoscute în afara instituției sale, decât sunt în cadrul ei, mai ales când colaborările sunt cu cercetători din afara instituției. 

Pentru mine, acest premiu este o recunoaștere și o apreciere a activității mele științifice în Universitatea din București, având în vedere ca el vine la aproximativ trei ani de când am devenit membru al comunității academice din Universitatea din București. Este de asemenea o mare satisfacție că premiul pentru cel mai prestigios articol merge către Facultatea de Administrație și Afaceri, una dintre cele mai tinere facultăți ale Universității din București.

R.: Desigur, premiul oferit de Senatul Universității București se află undeva între consacrarea științifică și cea publică. Cât de importantă este, în parte, fiecare dintre ele și cât de greu este pentru un cercetător să îmbine ambele dimensiuni?

M.P.: O întrebare la care răspunsul poate merge în multe direcții. Putem spune că recunoașterea științifică a cercetării care este premiată prin inițiativa Senatului a fost parțial atinsă, lucrările premiate sunt publicate în jurnale prestigioase cu factor de impact ridicat. Respectivele jurnale au un proces riguros de evaluare a rezultatelor cercetării înainte de publicare, deci încă un aspect al recunoașterii științifice. Odată publicată, prin intermediul citărilor, lucrarea primește practic o recunoaștere publică a relevantei muncii cercetătorului. Toate aceste componente sunt bine cuantificate prin metrici (factor de impact, scor relativ de influenta, H-index) care evaluează cercetarea în cadrul fiecărui domeniu si poziționarea cercetătorului în domeniul în care activează. Pentru multă vreme, au fost singurele care aveau importanţă pentru cercetători. Lucrurile s-au mai schimbat între timp. Se lucrează în echipe mari, interdisciplinare, se caută aplicații concrete ale cercetării în societate. De aceea, cred că pentru un cercetător este foarte important, mai mult, este necesar să caute modalități prin care să comunice, să implice, să atragă atenția asupra cercetărilor sale. Pentru mulți dintre noi, acest aspect poate fi o provocare mai mare decât cercetarea în sine. 

Pe de altă parte, recunoașterea largă a contribuțiilor științifice si încurajarea către publicarea în regim open acces (făcându-le publice în afara mediului academic) sunt puncte cheie în drumul către consacrarea publică a unui cercetător. Se vorbește tot mai mult despre așa numitele altmetrici, ca alternative ale metricilor tradiționale, folosite pentru a capta impactul social al cercetării, un mod de a măsura interacția online pe care rezultatele cercetării le au cu societatea. Astfel cercetătorul va deveni tot mai interesat de impactul cercetării sale în afara domeniului său si a comunității academice.

Premiul Senatului Universității din București recunoaște consacrarea științifică a cercetătorului premiat în domeniul în care acesta activează, dar pune și o piatră la temelia consacrării publice, prin recunoașterea acestuia drept un cercetător activ în comunitatea academică a universității.

R.: Care a fost ideea de la care a pornit articolul A scalar measure tracing tree species composition in space or time?

M.P.: O mare parte dintre lucrările mele folosesc, dezvoltă sau analizează diverși indici, evaluează performanța acestor indici sau utilizează acești indici ca măsuri în alte domenii decât cele în care au fost ei inițial definiți. Aceasta a fost și ideea de la care a pornit acest articol, de a găsi un indice, o măsură care să fie folosită în ecosisteme.  Pe scurt, ideea acestui articol a venit cândva prin 2011-2012, când am început colaborarea cu unul dintre co-autori, ideea fiind aceea de a reprezenta numeric dinamica ecosistemului și inter-relațiile între componentele unui ecosistem.

R.: Ce principii au stat la baza acestui articol?

M.P.: Este un articol care a valorificat foarte mult interdisciplinaritatea și pluridisciplinaritatea colaboratorilor:  atât în ceea ce privește formarea academică a autorilor, cât și modul de abordare a problematicii. La baza articolului au stat cinci principii: utilitatea, generalitatea, consistenţa, compatibilitatea şi formalizarea matematică. Generalitatea în acest articol se referă la abilitatea de a transfera noua măsură la toate ecosistemele, fără discriminare in ceea ce privește mediul unde este aplicată.

R.: Articolul la care facem referire este un demers de echipă. Cum a luat naștere colaborarea cu ceilalți membri ai echipei și cum v-ați coordonat eforturile pentru reușita demersului?

M.P.: Lucrez cu unul dintre membrii echipei de mai bine de 12 ani, încă de pe vremea când amândoi eram proaspăt  angajați pe poziții de lector la Universitatea Louisiana Tech, în Statele Unite. Am scris mai multe lucrări împreună, am făcut parte din aceleași proiecte de cercetare, am îndrumat doctorate în co-tutelă. Mijloacele de comunicare online sunt bine dezvoltate în mediul academic şi nu au fost probleme de comunicare,  considerând că autorii sunt în locații diferite.

R.: Vă rugăm să ne povestiți, pe scurt, despre structura acestui articol și despre principalele concluzii și rezultate la care ați ajuns în timpul realizării cercetării pentru acest articol.

M.P.: Articolul are o structură standard pentru un articol științific, cu o parte teoretică si una aplicată, dar cu partea teoretică mult pronunțată. În principiu, articolul dezvoltă o nouă măsură pentru relațiile dintre componentele unui ecosistem, plecând de la realitate, necesitate si constrângeri. Rezultatul principal al articolului este crearea unui cadru la care se referă toate măsurile unui ecosistem. Considerăm că rezultatul aduce o îmbunătățire teoretică semnificativă în ecologie, întrucât rezolvă una din problemele fundamentale ale reprezentării ecosistemului. Un rezultat adițional al articolului este măsura dezvoltată, care se poate aplica la cercetările ecologice. Trebuie să subliniez că măsura propusă nu este unică.

R.: Care sunt principalele provocări cu care v-ați confruntat în realizarea articolului?

M.P.: Principala provocare a fost dezvoltarea unei măsuri cu aplicabilitate practică. Aspectul de măsură asigură generalizarea reprezentării numerice a ecosistemului şi, în consecință, a fost partea care a cerut cele mai multe eforturi de inovație.

R.: Considerați că inițiative precum Premiile Senatului Universității din București încurajează mediul academic spre inovare și spre crearea/ implementarea de noi proiecte?

M.P.: Cu siguranță da. Am participat la toate cele trei ediții ale Premiilor Senatului Universității din București, am aflat despre oameni şi cercetările pe care le fac, unii dintre ei nefiindu-mi cunoscuți înainte. Citind rezultatele acestora (vorbesc aici de rezultatele din articolele premiate),  unele idei m-au inspirat, cu unii dintre autori mi-ar plăcea să colaborez în viitor. Cred că ar fi benefic să se creeze premizele pentru cât mai multe întâlniri cu participare largă a tuturor facultăților din universitate.

R.: Cum credeți că ar mai putea stimula excelența didactică și de cercetare Universitatea din București?

M.P.: În ceea ce privește cercetarea, Universitatea a luat o serie de măsuri de stimulare a excelenţei în ultima perioadă, cea mai vizibilă fiind înființarea ICUB-ului. Au fost în ultimii ani o serie de prelegeri invitate cu cercetători consacrați (ca să folosesc termenul folosit de dvs.), care au avut un impact benefic asupra comunității noastre academice. Cred că o deschidere mai mare către interdisciplinaritate, nu doar în cadrul celor 4 secțiuni ale ICUB-ului, dar şi între secțiunile ICUB-ului ar duce la rezultate științifice frumoase. Pentru a face faţă provocărilor științifice actuale şi noilor programe de cercetare europeană, cred că Universitatea ar trebui să încurajeze şi mai mult organizarea de centre de cercetare interdisciplinare.

O altă inițiativă de succes cred că este Școala Interdisciplinară de Studii Doctorale a Universităţii din Bucureşti, care este modul ideal de a încuraja interacția student-profesor, trecând peste barierele puse în mod tradițional cercetării interdisciplinare şi care poate fi un mod de stimulare a excelenţei didactice şi de cercetare în afara paradigmei tradiționale .