Seria „Proiect sub lupă” i-a invitat pe geologii Mihai Ducea, Maria Pârlea și Vlad Ene, cercetători la Laboratorul de Petrocronologie din cadrul Facultății de Geologie și Geofizică a Universității din București, să ne vorbească despre datarea rocilor și exploatarea resurselor, despre geoștiințe, cercetare și rolul tehnologiilor de ultimă oră în dezvoltarea ei, despre legătura dintre cercetarea fundamentală, industrie și societate, dar și despre cum această discuție complexă poate începe de la un exemplu concret de bună practică în cercetare și anume Laboratorul de Petrocronologie din cadrul FGG-UB.
Ediția cu numărul trei a seriei Proiect sub lupă poate fi accesată cu doar un click mai jos.
Laboratorul de Petrocronologie de la Universitatea din București a fost deschis în 2023 și are în prezent 10 angajați și o echipă de cercetători și doctoranzi de top care abordează probleme care țin atât de cercetare fundamentală, cât și de cea aplicată în industria resurselor.
Ideea înființării lui a pornit de la necesitatea tot mai acută a serviciilor pe care un laborator de geochimie izotopică le poate oferi în diverse arii ale geoștiințelor, cum ar fi exploatarea resurselor sau schimbările climatice.
Așa cum arată profesorul Mihai Ducea, nu numai că un astfel de laborator nu exista în România, dar nu exista nici în alte țări din această parte a Europei, cel mai apropiat fiind cel de la Graz, din Austria, cu care, de altfel, nou-înființatul Laborator de Petrocronologie al UB dezvoltă schimburi și colaborări. Deci, pe o rază de peste 1000 de km nu există nici în prezent alt laborator similar.
În consecință, nu este nicio surpriză că, de la recenta înființare, cercetătorii din cadrul laboratorului au dezvoltat colaborări și legături atât cu numeroși cercetători, cât și cu industria din România și din alte țări, precum SUA, Chile, Serbia și Polonia. Solicitările au devenit atât de numeroase încât extinderea laboratorului și a grupului de cercetare care-l animă devine din ce în ce mai necesară.
Scopul principal care a stat la baza înființării acestui laborator este asigurarea unui spațiu pentru cercetare științifică de excelență în domeniu. Sunt numeroase proiectele de cercetare fundamentală finanțate din fonduri naționale și europene care pot fi derulate prin intermediul laboratorului. Dar, dincolo de cercetarea fundamentală, laboratorul a dezvoltat numeroase colaborări cu industria, ceea ce crește semnificativ volumul de muncă din interiorul lui.
Ce se întâmplă în mod concret în cadrul laboratorului? Un răspuns simplu ar spune că se ocupă cu datarea rocilor printr-un sistem de ultimă oră de ablație cu laser. Materialele vizate sunt în principal mineralele care conțin uraniu.
Și la ce folosește datarea rocilor? Dincolo de curiozitatea cercetătorului de a afla care este vârsta granitului de Retezat sau din altă parte, de exemplu, geocronologia sau vârsta rocilor este esențială și pentru industria resurselor minerale și a altor tipuri de resurse, cum ar fi petrolul și gazele. Mai precis, determinarea acestor vârste ale rocilor este extrem de utilă pentru stabilirea țintelor de explorare pentru diferite companii din domeniu. Și Mihai Ducea oferă exemple de companii care, în momentul de față, în loc să-și trimită probele în străinătate, la mare distanță, le redirecționează în mare parte către acest laborator în vederea determinării vârstelor geologice.
Totodată, orice fel de studiu care încearcă să înțeleagă și să explice evoluția schimbărilor climatice trebuie să fie ancorat și în vârstele geologice. În mod concret, vrem să aflăm cu precizie care era temperatura la un anumit moment din trecutul geologic ca să putem explica cum au evoluat schimbările climatice.
Pe lângă utilitatea pentru geoștiințe, laboratorul are și o importantă componentă interdisciplinară, iar tehnologiile inovative din interiorul lui se dovedesc extrem de utile și pentru alte științe. De altfel, întreg laboratorul a fost gândit astfel încât să deservească și alte discipline din zona științelor experimentale și naturale. În prezent, laboratorul colaborează sau intenționează să-și extindă legăturile cu cercetători din științe arheologice, biologie, microbiologie și biomedicină. Astfel, arată profesorul Ducea, este foarte posibil ca, în curând, în locul cristalelor să vedem analizate în Laboratorul de Petrocronologie organe sau artefacte arheologice, despre care aceste tehnologii de ultimă generație ar putea oferi date importante.
Construit ca un hub interdisciplinar, Laboratorul a devenit un loc de întâlnire pentru studenți, profesori și cercetători din multe domenii, iar acest lucru dovedește, încă o dată, necesitatea extinderii acestui tip de demersuri pentru că cercetarea de excelență nu se poate face fără laboratoare, tehnologii moderne și inovative și, cel mai important, fără oameni bine pregătiți și pasionați de domeniile lor de cercetare.
Mai multe informații despre Laboratorul de Petrocronologie al FGG-UB și ce își propune, despre tehnologiile de ultimă oră pe care le utilizează, dar și despre interacțiunea din cadrul lui și conexiunile dintre cercetarea fundamentală, industrie și societate, în episodul cu numărul 3 al seriei Proiect sub lupă, cu geologii Mihai Ducea, Vlad Ene și Maria Pârlea, cercetători în cadrul Laboratorului de Petrocronologie al UB.
Mihai Ducea este cercetător și profesor la Facultatea de Geologie și Geofizică a Universității din București. Este coordonatorul Secțiunii de Științele Vieții, Mediului și ale Pământului din cadrul Institutului de Cercetare al Universității din București (ICUB).
A fost student al Facultății de Geologie și Geofizică a Universității din București. După obținerea licenței în geologie, a urmat studii de masterat la Duke University (SUA) și la California Institute of Technology. A obținut titlul de doctor în geologie la California Institute of Technology în 1998. După un scurt stagiu postdoctoral la Florida International University, în 2001 a devenit profesor assistent la University of Arizona, parcurgând toate pozițiile academice până la cea de profesor, în 2009. În perioada 2017-2018 a fost bursier Fulbright și câștigător al bursei „Dida” a University of Geosciences, Wuhan, China, 2016-2019.
A întreprins numeroase cercetări în domeniul tectonicii, petrologiei magmatice și geochimiei izotopice. În prezent coordonează laboratoare izotopice în ambele universități, Arizona și București. A activat în marile zone muntoase ale planetei, precum Anzii, Carpații, Himalaya și Tibetul. Este unul dintre cei mai citați geologi din toate timpurile (top 0.1%) și are un indice h de 72 (google scholar) pentru cele peste 225 de lucrări publicate de la terminarea doctoratului.
Este Fellow al Societății Geologice Americane din 2016 și editorul-șef al prestigioasei reviste Geological Society of America Bulletin (Q1) din 2022. Totodată, conduce divizia internațională a Geological Society of America din 2024. Este membru corespondent al Academiei Române din 2021, iar de curând a fost ales Fellow al renumitei Uniuni Americane de Geofizică (American Geophysical Union – AGU).
Maria Pârlea este studentă la doctorat în anul 2 la Școala doctorală de Geologie din cadrul Universității din București. Temele sale de interes vizează petrologia magmatică, geochimia izotopilor și tectonică. Maria a urmat studii de licență și master la Facultatea de Geologie și Geofizică a Universității din București, fiind captivată de capacitatea geologiei de a explica orice curiozitate legată de natură și de planeta pe care ne aflăm. Lucrarea de licență a fost în mineralogie, un studiu calitativ asupra unor minerale răspândite, comune în majoritatea rocilor și cum influențează cantitatea lor analizele la difractometru de raze X. Teza de master a constat în verificarea contaminării magmelor din Câmpul vulcanic Perșani cu ajutorul izotopilor de calciu. Proiectul de doctorat se axează pe geocronologie, mai exact pe geochimia unui mineral numit zircon, cu ajutorul căruia speră să poată determina grosimi crustale actuale și din trecutul geologic.
Vlad Ene este CS III (postdoc) în cadrul proiectului PNRR “Paleotopography and Crustal Evolution”. A urmat programul de licență în ingineria geologică a resurselor în cadrul Facultății de Geologie și Geofizică a Universității din București și un master în cercetare la Universitatea din Toronto cu o teză axată pe geochimia ilmenitelor din kimberlite și posibila lor utilizare ca indici de explorare pentru diamante. Ulterior, a lucrat în Banatul Montan pentru explorarea zăcămintelor tip porphyry copper. Și-a susținut doctoratul la Universitatea din Leicester, Marea Britanie, cu o teză despre magmatismul post-colizional din Munții Apuseni și caracteristicile lui adakitice. În cadrul programului de doctorat a urmat numeroase cursuri de specializare la Universitățile din Leeds, Pavia sau la British Geological Survey. În prezent, activitatea lui în cadrul Laboratorului de Petrocronologie al UB se axează pe datarea mineralelor folosind sistematica U-Pb, petrologia și geochimia rocilor magmatice, dar și a mineralelor constituente. Are mai multe proiecte în derulare printre care folosirea hărților de distribuție geochimică a elementelor majore, minore și urmă pe fenocristale pentru identificare proceselor magmatice de adâncime sau redatarea, folosind metode moderne, a magmatismului din Dobrogea de Nord.