Clădirea care găzduiește astăzi Casa Universitarilor București a fost construită după planurile arhitectului dalmat Luigi Lipizer, în deceniul al șaptelea al secolului XIX pentru directorul Poștelor din vremea lui Alexandru Ioan Cuza, Cezar Librecht.
În anul 1947, clădirea a fost dată spre folosință cadrelor didactice cărora li s-au amenajat săli de lectură, de conferințe, cinema și restaurant. Construcția, într-un stil eclectic, are însă și trăsături specifice arhitecturii gotice, evidențiate, îndeosebi, prin coronamentul alcătuit dintr-o suită de creneluri, cât și prin firidele înscrise în partea superioară a fațadelor.
Începând cu anul 2007, Casa Universitarilor intră în proprietatea Universității din București.
Imobilul cuprinde un subsol înalt, în care se deschid numeroase încăperi și un parter, unde fiecare spațiu poartă o denumire sugestivă.
Casa Universitarilor găzduiește o parte din evenimentele organizate de Universitatea din București (concerte, conferințe, competiții), fiind deschisă, totodată, publicului larg, organizând, în spațiul său, diferite evenimente culturale (conferințe, lansări de carte, expoziții, reuniuni științifice), conferințe de presă, concerte, spectacole, spectacole caritabile.
Curtea interioară a Casei Universitarilor este generoasă, amplă, cu un parc ce o protejează de ritmul alert al străzii, și o terasă unde se poate servi masa.
Casa Universitarilor dispune de o sală de concerte/ conferințe cu o capacitate de aproximativ 120 de locuri și de alte 6 săli pentru desfășurarea evenimentelor.
Clădirea, dincolo de valoarea sa istorică, este reprezentativă pentru perioadă, având un extraordinar potențial cultural.