Universitatea din București anunță, cu profundă tristețe, încetarea din viață, duminică, 7 octombrie 2018, a Profesorului Paul Cornea.
Veteran al studiilor literare, profesorul Paul Cornea a fost mai mult decât un profesor. După Tudor Vianu și George Călinescu, niciun profesor de literatură din România nu a marcat într-o asemenea măsură devenirea profesională a studenților pe care i-a format. Toate generațiile de cercetători și universitari formate în perioada postbelică, de la „șaizeciști” la „optzeciști” și cei de după ei, au fost, într-un fel sau altul, influențate de spiritul său generos și reformator. Nu doar Facultatea de Litere din București, ci întregul mediu universitar al Literelor din toată țara, precum și elita profesorilor de literatură română din licee, au beneficiat de filtrul exigent al domniei sale.
Președinte-fondator al Asociației de Literatură Generală și Comparată, vicepreședinte al Asociației Mondiale de Literatură Comparată și vicepreședinte al Societății de Științe Filologice din România, Paul Cornea a fost, după 1989, pentru o perioadă ministru secretar de stat în Ministerul Învățământului condus de Mihai Șora, iar între 1992 și 1996, decan al Facultății de Litere a Universității din București.
Autor al vastei sinteze „Originile romantismului românesc”, a semnat numeroase alte volume de critică și teorie literară, de istorie literară și de literatură comparată, între care amintim: „Studii de literatură română modernă” (1962), micromonografia „Anton Pann” (1963), „De la Alexandrescu la Eminescu”, „Oamenii începutului de drum” (1974), „Regula jocului. Versantul colectiv al literaturii” (1980), „Itinerar printre clasici” (1984), „Aproapele și departele” (1990), „Delimitări și ipoteze. Comunicări și eseuri de teorie literară și studii culturale” (2008), „Semnele vremii” (1995), „Introducere în teoria lecturii” (1988) și „Interpretare și raționalitate” (2006).
Totodată, în cadrul activității sale de la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” a stimulat cercetarea documentară, îngrijind seria volumelor de „Documente și manuscrise literare”, reeditând și îngrijind revista pașoptistă „Propășirea”, prezidând recuperarea unor alte reviste din veacul al XIX-lea, alcătuind, împreună cu Mihai Zamfir, un volum despre „Gândirea românească în epoca pașoptistă” etc. Totodată, preocupat de fundamentarea conceptuală a istoriografiei literare, a alcătuit, în 1978, culegerile „Conceptul de istorie literară în cultura românească” și „De la N. Filimon la G. Călinescu” (1989).
A fost nu numai unul dintre marii (și rarii) noștri Profesori cu majusculă, ci și un om cald, generos și exigent, dublat de un constructor și un înțelept, cu o înțelepciune activă care a rodit și va rodi în continuare.
Înmormântarea va avea loc miercuri, 10 octombrie 2018, la ora 12.00, la Cimitirul Evreiesc „Filantropia”. Acesta se găsește pe B-dul Ion Mihalache, la nr. 89-91, la jumătatea distanței dintre Piața 1 Mai și intersecția străzilor Turda și Mareșal Averescu. Mijloacele de transport cu care se poate ajunge acolo sunt autobuzele 205, 282 și 300 sau tramvaiele 24, 42 și 45.
Dumnezeu să-l odihnească!