„În toți anii studiilor de doctorat, profesorii mei coordonatori și familia au fost alături de mine și m-au susținut în acest proiect academic desfășurat în trei țări europene: Franța, Italia și România” – interviu cu Cristina-Elena Brăgea

În cadrul celei de-a șaptea Gale a Premiilor Senatului, desfășurată la finalul anului 2023, Cristina-Elena Brăgea, absolventă a Școlii Doctorale Francofone de Științe Sociale (École Doctorale Francophone en Sciences Sociales – EDSS), componentă a Centrului Regional Francofon de Cercetări Avansate în Științe Sociale al Universității din București (CEREFREA Villa Noël), în colaborare cu Facultatea de Istorie a UB, a câștigat premiul pentru cea mai bună lucrare de doctorat în domeniul Științelor Sociale (S.S.).

Lucrarea, intitulată „Les rapports Bucarest-Vatican: aspects diplomatiques, juridiques et confessionnels (1920 – 1950)”, a fost coordonată de prof. univ. dr. Mihai Răzvan Ungureanu, cadru didactic la Facultatea de Istorie a UB, și de prof. univ. dr. Rita Hermon-Belot, director de studii al Centrului de Studii în Științe Sociale ale Religiosului (CéSor) din cadrul Școlii Superioare de Înalte Studii în Științe Sociale (École des Hautes Études en Sciences Sociales – EHESS).

În argument, laureata subliniază faptul că îi este profund recunoscătoare profesorilor coordonatori.

Despre provocările din spatele redactării unei lucrări de doctorat notabile, cu o temă complexă, interdisciplinară precum și despre importanța provocărilor și a modelelor, ne vorbește chiar Cristina-Elena Brăgea.

Reporter: Ați câștigat, în cadrul celei de-a șaptea ediții a Premiilor Senatului Universității din București, distincția pentru cea mai bună lucrare de doctorat în domeniul Științelor Sociale. Ați fost nominalizată chiar de profesorii care v-au coordonat. Ce a însemnat pentru dumneavoastră obținerea acestui premiu?

Cristina-Elena Brăgea: Acest premiu din partea Senatului Universității din București reprezintă recunoașterea unui parcurs al studiilor de doctorat traversat de dedicare și efort. Am fost încântată de nominalizarea făcută de către profesorii mei coordonatori. De altfel, alături de familie, ei sunt singurii care cunosc munca mea de cercetare. Mai mult decât atât, aceștia au fost alături de mine în toți anii studiilor de doctorat și m-au susținut în acest proiect academic desfășurat în trei țări europene: Franța, Italia și România.

 R.: Ce v-a apropiat de domeniile istoriei, diplomației, științelor teologice și politice? Care sunt acei profesori care v-au marcat în mod deosebit în timpul studiilor și în ce mod au contribuit aceștia la evoluția dumneavoastră profesională și personală?

Pe parcursul studiilor de licență și master m-am apropiat de diplomație, istorie și științe politice. Au fost ani de frumoasă amintire alături de profesori precum Mihai-Răzvan Ungureanu, Damiana Oțoiu și Silvia Marton. De la aceștia, dar și de la alți profesori de la Facultatea de Istorie și Facultatea de Științe Politice din cadrul Universității din București, am învățat metodologia de cercetare și, mai ales, modul în care să expun în scris ceea ce gândesc. Evident, cotutela cu Școala Superioară de Înalte Studii în Științe Sociale de la Paris și tema aleasă pentru studiile de doctorat au adus de la sine necesitatea unor completări ale formării mele. La școala pariziană am cunoscut cristalizarea limbajului academic, aș spune că am învățat de la stilul academic francez maniera de a putea transpune cercetarea într-o formă adaptată cadrului actual. Tema aleasă pentru teza de doctorat m-a provocat să cunosc îndeaproape lumea ecleziastică romană – științele teologice, ca să revin la întrebare. Acest fapt s-a concretizat cu o serie de cursuri audiate la instituții pontificale de învățământ precum Institutul Pontifical Oriental și Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma. Profund recunoscătoare voi rămâne profesorilor Giovanni Coco, Gianpaolo Rigotti și Roberto Regoli. Mai mult decât atât, personalul de la Arhivele pontificale unde mi-am desfășurat cercetarea a fost mereu binevoitor și m-a ajutat să înțeleg fenomenul ecleziastic cercetat.

R.: Lucrarea dvs. intitulată „Les rapports Bucarest-Vatican: aspects diplomatiques, juridiques et confessionnels (1920 – 1950)” urmărește timp de trei decenii raporturile și dinamica relațiilor diplomatice, juridice și interreligioase (confesionale) între țara noastră și Vatican într-o perioadă dificilă, plină de provocări, marcată de război. Care au fost considerentele pentru alegerea acestei teme?

C.E.B.: Dincolo de atracția pentru importanța diplomației Sfântului Scaun, una dintre cele mai vechi și mai de succes din lume, un exemplu de urmat pentru celelalte state ale lumii, am ales această temă pentru că am dorit o cercetare provocatoare sub mai multe aspecte. Voi menționa două. Temele cu privire la Biserică, de oricare confesiune ar fi, sunt tratate de obicei în spațiul românesc de cercetători și rareori de cercetătoare. Lumea ecleziastică și a istoriei acesteia nu îmi erau cunoscute și mi-am dorit un subiect de cercetare care să implice o plecare de la punctul 0. Finalizarea tezei de doctorat demonstrează că am încheiat cu bine această cercetare: o cercetătoare din România a reușit să prezinte în teza sa publicului o istorie în mare parte bisericească.

R.: Care sunt principalele instrumente, resurse și metode de cercetare pe care le-ați utilizat în realizarea tezei de doctorat?

C.E.B.: O simplă lecturare a notelor de subsol ale tezei de doctorat va indica procentul ridicat al trimiterilor la sursele arhivistice. „Mozaicul” tezei mele de doctorat se bazează pe documente de arhivă și foarte puțin pe ceea ce se scrisese pe acest subiect. Fără a pune în umbră metodologia istorică folosită, așa cum am indicat în partea introductivă a lucrării, aș menționa, într-un stil „napoletan”, că metoda folosită de mine este: întoarcerea la documentele de arhivă.

R.: Care sunt, în opinia dvs., cele mai importante concluzii pe care le-a evidențiat lucrarea dvs. cu privire la tema analizată? Având în vedere că a fost redactată într-o limbă de circulație internațională, vă propuneți să o publicați la o editură din Franța (spațiul francofon)?

C.E.B.: În ceea ce privește publicarea lucrării mele, consider că editurile din spațiul francofon ar putea constitui o opțiune potrivită, dat fiind caracterul interdisciplinar al temei și al cercetării mele. Publicarea într-o limbă de circulație internațională ar putea contribui la creșterea vizibilității și a impactului lucrării mele, permițându-i să fie accesată și apreciată de un public mai larg și diversificat.

R.: Cercetarea dumneavoastră a fost coordonată de doi profesori de renume. A existat vreodată o situație în care cei doi coordonatori să aibă viziuni diferite? În acest caz, cum ați procedat?

C.E.B.: Într-adevăr, am avut privilegiul să lucrez sub îndrumarea a doi profesori de renume, cu viziuni și expertize distincte. Desigur, ca în toate proiectele de cercetare, mai ales interdisciplinare, au existat și momente în care cei doi coordonatori au avut abordări diferite sau interpretări distincte ale anumitor aspecte. În astfel de situații, am considerat că este important să îmbinăm perspectivele lor complementare pentru a obține o înțelegere mai bogată și cuprinzătoare a subiectului. Am fost încurajată să îmi formez propria mea perspectivă, bazată pe analiza și evaluarea atentă a argumentelor lor.

În final, abordarea mea a fost să integrez contribuțiile și sfaturile ambilor coordonatori în lucrarea mea, căutând să mențin un echilibru între diferitele lor opinii și să îmi susțin argumentele pe baza unor dovezi solide și a unei analize critice. Acest proces a fost unul constructiv și m-a ajutat să dezvolt abilități importante de sinteză și evaluare a informațiilor din perspective multiple.

R.: Ce ne puteți povesti despre traseul dvs. de după finalizarea studiilor doctorale? Din anul 2022 sunteți cercetător științific la Institutul pentru Studii Politice de apărare și istorie militară? Care sunt cele mai importante proiecte de cercetare la care lucrați în momentul de față?

C.E.B.: Susținerea tezei de doctorat, cu o temă provocatoare pentru mine, mi-a demonstrat că mă pot mula pe teme mai puțin cunoscute mie, dar și mai puțin comode sau explorate de cercetare istoriografică. La Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară – ISPAIM a venit provocarea istoriei militare, pe care încerc zi de zi să o prezint potrivit modului de organizare și cercetărilor conturate de-a lungul anilor de doctorat. Până în clipa de față pot să spun că am reușit.

R.: După părerea dvs., ce credeți că ar mai putea face Universitatea din București pentru a stimula excelența în domeniul cercetării?

C.E.B.: Universitatea din București are deja multe inițiative pentru a stimula excelența în domeniul cercetării, dar există întotdeauna oportunități de îmbunătățire. Printre aspectele care ar trebui, în opinia mea, să continue să facă obiectul de interes este facilitatea accesului la informare a studenților și doctoranzilor privind oportunitățile pe care le pot accesa (finanțări, burse, inclusiv programele de cotutelă). Uneori, informarea deficitară și procedurile prea complicate devin factori de descurajare pentru tineri.

De asemenea, Universitatea ar trebui să continue să investească în infrastructură și echipamente de cercetare de ultimă generație pentru a asigura tinerilor accesul la resursele necesare unei activități de cercetare de înaltă calitate. Aș menționa aici inclusiv programe de facilitare a achiziționării de echipamente electronice (laptop, aparat fotografic etc.), atât de necesare astăzi în cercetare.

Prin adoptarea unor astfel de inițiative și continuând să promoveze o cultură a excelenței în cercetare, Universitatea din București ar putea să continue să se afirme ca un centru de excelență academică și să contribuie la avansarea cunoașterii în diverse domenii.