Interdisciplinaritate construită de jos în sus: Universitatea din București și școala de bio-geo-interacțiuni de la Jena

Marți, 6 octombrie 2026, profesoara Erika Kothe, microbiolog la Universitatea „Friedrich Schiller” din Jena și una dintre figurile centrale ale cercetării europene privind interacțiunile dintre organisme, sol și roci în zonele contaminate cu metale, și-a susținut prelegerea de rămas-bun în cadrul simpozionului internațional Environmental Interfaces. Printre participanți s-au aflat cercetători și doctoranzi ai Universității din București, instituție parteneră a școlii de la Jena de aproape trei decenii.

Colaborarea a fost susținută de programe europene succesive: TEMPUS în anii 1990, burse Marie Curie, proiectul MIRACLE din Programul-cadru 5 și proiectul UMBRELLA din Programul-cadru 7, coordonat de Universitatea din Jena, cu treisprezece parteneri, între care și Universitatea din București. Rezultatele au adus împreună discipline care de obicei lucrează separat: în volumul „Bio-Geo Interactions in Metal-Contaminated Soils” (Springer, 2012), echipe ale UB formate din biologi, geologi, chimiști, pedologi și matematicieni au semnat patru capitole, iar în 2014 numărul special UMBRELLA al revistei Environmental Science and Pollution Research a inclus mai multe articole ale autorilor de la UB. Pe această bază s-au dezvoltat la București proiecte naționale privind remedierea zonelor miniere, laboratoare comune ale facultăților de Biologie și de Geologie și Geofizică și inițiativa unui Observator al Zonelor Critice în Apuseni – valea centrală a Mureșului. Recent, li s-au alăturat colegi din sociologie și științe politice, pentru întrebările de guvernanță pe care le ridică orice problemă de mediu complexă.

Școala de la Jena a arătat că interdisciplinaritatea nu se decretează. Mai întâi se formează o rețea de cercetători care lucrează împreună pe probleme comune, prin simpozioane anuale, proiecte și doctorate coordonate în comun; apoi se construiește cadrul instituțional potrivit pentru ceea ce funcționează deja. Anecdotic, simpozionul s-a numit „geo-bio-interacțiuni” în anii în care îl găzduia Institutul de Geoștiințe și „bio-geo-interacțiuni” când îl găzduia Institutul de Microbiologie: miza nu a fost un nume de domeniu, ci un proces de cercetare și formare care să funcționeze firesc, peste granițele dintre facultăți.

Pentru probleme precum poluarea moștenită din minerit, care leagă roca, apa, solul, organismele și comunitățile umane, abordarea de jos în sus și cea de sus în jos sunt complementare: rețelele dau conținut, instituțiile dau continuitate. La Universitatea din București cadrul există deja, prin Școala Doctorală Interdisciplinară, Institutul de Cercetare al Universității (ICUB) și infrastructurile comune de cercetare.

Tinerii, principalii beneficiari

La simpozionul din acest an, doctorandul UB George Marius Mirea a prezentat rezultatele sale privind efectul fitoremedierii asupra activității metabolice și diversității funcționale a comunităților microbiene din iazurile de decantare. Pentru tinerii cercetători, o astfel de rețea înseamnă acces la laboratoare, metode și colegi pe care nicio instituție nu le poate oferi singură, precum și obișnuința de a lucra, de la începutul carierei, cu specialiști din alte discipline. Colaborarea continuă: echipele pregătesc propuneri comune pentru apelurile europene din 2026–2027.

Universitatea din București îi mulțumește profesoarei Erika Kothe pentru deceniile de colaborare și îi urează o retragere frumoasă din activitatea didactică.