A doua ediție TedX University of Bucharest-2022
Prin cea de-a doua ediție a evenimentului TEDx University of Bucharest, Universitatea din București a adus în fața comunității subiecte care derivă din misiunea și viziunea Universității, dar și din provocările cu care societatea de astăzi se confruntă.
Tema centrală a evenimentului – Disrupted normality: Learn to Relearn – a pus în lumină o posibilă nouă normalitate, în care evenimentele neprevăzute, disruptive și incertitudinea devin parte constantă a cotidianului. Evenimentele recente pe care umanitatea le-a traversat, precum pandemia COVID-19 și războiul din Ucraina, au făcut apel la capacitatea de adaptare individuală și instituțională, la rezistența în fața diferitelor încercări de dezinformare și manipulare sau la forța noastră de a fi solidari chiar și în cele mai dificile momente.
Am înțeles cu toții că numai împreună, prin valori individuale și comune, putem escalada provocările zilnice, reuși să înțelegem lecțiile istoriei și explora deschiderea continuă spre cunoaștere și învățare.
Anca Nedelcu este profesoară la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București, prodecan, coordonator de doctorat în domeniul Științe ale Educației și co-director al Programului de studii masterale „Învățare, inovare și coaching în educație”.
Domeniile de interes profesional şi de cercetare vizează problematica echității, a diversității şi a reflexivității în școală, managementul educațional, influența vechilor şi a noilor media în educație. A urmat numeroase cursuri de specializare (de exemplu, la Universitatea din Amsterdam, Olanda), este formator acreditat prin programul „Advanced Training of Trainers in Europe” derulat de Consiliul Europei şi Comisia Europeană, este consultant internațional, cercetător, membru în numeroase comisii și organizații de specialitate; a coordonat o serie de proiecte de cercetare – dezvoltare, lucrând în colaborare cu instituții ca: Banca Mondială, UNICEF, UNESCO, Cambridge Education Consulting, Ministerul Educației, Centrul Educația 2000+, Agenția Națională pentru Romi etc. Are multiple publicații relevante pentru domeniul educațional.
Iată, așadar, o rețea de întrebări conjugate, care incită la reflexivitate, la ieșire din tipare și la înțelegerea școlii în care ne cresc copiii. Răspunsurile realiste la astfel de întrebări nu sunt doar o posibilă temă de dezbatere, dar și o obligație. Pentru că, nu-i așa, cine nu vrea să crească… un elev fericit?
Zaker Hussain Ershad, născut în anul 1975 în Qarsob, o zonă din vechea provincie Ghazni, Afganistan, a urmat studiile de doctorat în științe politice la Universitatea din Teheran, urmând a-și completa studiile la Universitatea din California, SUA. A fost consultant în cadrul Ministerului Educației din Afganistan și membru fondator al Universității Kateb, ulterior devenind decan al Facultății de Științe Politice ale aceleiași Universități.
În anul 2010, alături de alți experți în domeniu, a fondat prima universitate non-profit din Afganistan – Universitatea Avicenna, în Kabul.
În august 2021, ca urmare a primirii unei invitații oficiale din partea Universității din București, Dr. Zaker Hussain Ershad a devenit profesor la Facultatea de Științe Politice. A coordonat și publicat numeroase lucrări științifice relevante pentru domeniul științelor politice.
The war from (t)here. Despre conflict, în Afganistan și Ucraina
Două conflicte aflate la mii de km distanță. Diferite, dar nu numai atât.
Războiul din Afganistan durează de mai bine de 40 de ani. Factorii interni, regionali și internaționali acționează ca piloni de război aici, iar în mod specific, tribul, etnia și religia sunt considerate a fi factori de conflict în sfera internă. Vecinătatea Afganistanului cu Iranul, Pakistanul și China, precum și competiția ideologică dintre Iran și Arabia Saudită acționează regional în favoarea crizei și războiului. În contextul sistemului internațional, Afganistanul, în calitate de tampon geografic, a reflectat întotdeauna competiția puterilor internaționale din regiune. Competiția dintre Est și Vest a situat Afganistanul ca fiind teren de război.
În ceea ce privește dimensiunea externă, există o oarecare similitudine între actualul război din Ucraina și conflictul din Afganistan. Putem spune că Ucraina joacă, la rândul ei, rol de teren de război între puterile occidentale și cele estice.
Marian Preda este rector al Universității din București și profesor la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială. Predă cursuri de Management strategic, Comportament organizațional, Politici sociale și Sociologia timpului.
A urmat mai multe stagii de formare în străinătate (de exemplu, la University of Cambridge și la George Washington University, cu o bursă Fulbright).
Activează neîntrerupt în Universitatea din București din 1990. Între anii 2000 și 2015 a condus Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București – mai întâi ca prodecan, apoi ca decan. În perioada 2015-2019, Marian Preda a deținut funcția de Președinte al Senatului Universității din București, iar în ultimii 25 de ani, în paralel cu profesia academică, a fost manager, consultant și expert în numeroase proiecte cu finanțare națională sau internațională. A colaborat cu organizații precum ONU – în mod special UNICEF și UNDP, Banca Mondială, Bernard Brunhes International (BBI), Comisa Europeană (programe PHARE și POS-DRU).
Marian Preda este autor și coautor a numeroase volume și articole științifice.
Leadership-ul și managementul de criză. În vremuri de criză de manageri și lideri
Motto:
”Management is doing things right; leadership is doing the right things.”
― Peter Drucker
Cei mai bine plătiți 10 CEO ai companiilor de top din SUA au avut în 2021 pachete salariale între 177 și 834 milioane de dolari. De ce ar plăti marile corporații aceste sume astronomice, echivalente cu salariile multor sute de angajați obișnuiți, unei singure persoane din vârful organizației? De fapt, ce plătesc și ce obțin de la ei companiile? De ce sunt top managerii excepționali?
De ce și în ce fel liderii corporațiilor, statelor ori comandanții armatelor sunt persoane excepționale de care depinde supraviețuirea și succesul sau eșecul organizațiilor, sistemelor sociale, statelor pe care le conduc?
Ce și unde ar fi fost azi poporul evreu fără Moise? Dar britanicii fără Elisabeta I sau fără Winston Churchill, rușii fără Petru cel Mare sau Imperiul Roman fără Cezar sau Octavian Augustus? Dar Ford, Apple sau Tesla fără Henry Ford, Steve Jobs sau Elon Musk? La fel de bine ne putem întreba cum ar fi curs istoria omenirii fără Gingis Han ori Napoleon. Sau, de ce nu, cum ar fi fost fără Hitler sau Stalin.
Mai nou, rolurile președinților Zelensky și Putin pentru soarta războiului din Ucraina sau acțiunile liderilor politici din fiecare țară europeană în gestionarea crizei energetice și economice ce bate la ușă, par esențiale.
Cu siguranță, managementul și leadershipul au un rol esențial în viața comunităților umane iar situațiile excepționale precum crizele economice, revoluțiile, războaiele, schimbările istorice majore, cresc exponențial importanța deciziilor luate de lideri și relevanța lor pentru succesul sau eșecul entităților pe care le conduc.
Și în cazul României, pe lângă contextele istorice, calitatea liderilor naționali sau sectoriali din ultimii 20 de ani, o perioadă tulbure, caracterizată de numeroase schimbări de regimuri politice și, implicit, de schimbări de elite și de lideri, a fost crucială.
Dar mai produc sistemele actuale lideri de calitate? Dacă, așa cum pare, nu mai produc, trebuie să vedem de ce și, mai ales, ce e de făcut pentru a crește noile generații de lideri.
Rodica Zafiu este profesoară la Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti, Departamentul de lingvistică, şi cercetător la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” al Academiei Române. De-a lungul timpului a publicat o serie de cărți precum: Poezia simbolistică românească (1996), Naraţiune şi poezie (2000; Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române), Diversitate stilistică în româna actuală (2001), Limbaj şi politică (2007), 101 cuvinte argotice (2010). A publicat mai multe lucrări în colaborare, cea mai recentă fiind The Oxford History of Romanian Morphology, dar și studii de specialitate, articole şi recenzii în jurnale renumite ale domeniului.
Rodica Zafiu contribuie de 32 de ani la o rubrică săptămânală cu tematică lingvistică: în Luceafărul între 1990 şi 1993, apoi în România literară din 1993 până în 2012, în Dilema veche din 2012 până în prezent. Are numeroase contribuţii la cercetarea conectorilor discursivi, a mijloacelor lingvistice ale modalizării, evidențialității şi aproximării, a fenomenelor de gramaticalizare și pragmaticalizare. Printre alte teme de interes se numără și: discursul politic și jurnalistic, suportul lingvistic al strategiilor retorice, limba română vorbită, argoul, raportul scriere-oralitate, tendinţele limbii române actuale, procesul de standardizare lingvistică.
Limba română și internetul: un bilanț provizoriu. Ce se pierde și ce se câștigă?
În discuția și reflecția pe care o propunem, întrebarea-cheie este următoarea: ce s-a schimbat mai profund în limbă ca urmare a comunicării intense în mediul online și ce este doar un fenomen superficial, ilustrând pur și simplu capacitatea permanentă de adaptare și reechilibrare a limbii și a gândirii?
Ultimele decenii, dominate de dezvoltarea rapidă a comunicării mediate de computer, au produs pretutindeni schimbări în limbajul curent și în practicile de comunicare. În limba română, transformări evidente sunt cele lexicale și stilistice: intrarea în uzul curent și chiar extinderea metaforică a unor terminologii de specialitate, în majoritate de sursă engleză, producând numeroase derivate, expresii și locuțiuni; răspândirea unor procedee de formare a cuvintelor, creative și ludice (abrevieri, acronime, jocuri de cuvinte); interferențele puternice între scris și oralitate, între diferitele registre ale limbii, manifestarea în scris a colocvialismelor, a argoului și a violențelor de limbaj. Semnificative sunt și amestecul de coduri (limbaj verbal, simboluri grafice, imagine), amestecul lingvistic – cel mai adesea cu treceri bruște între română (în varietățile ei sociale și chiar regionale) și engleză –, relaxarea unor norme (de punctuație, ortografie) și constituirea unor practici lingvistice și a unor subcoduri comunicative de grup. Schimbările reflectă un raport permanent între creativitate și clișeizare, între globalizare și afirmarea identităților locale, între public și privat, între utilitar și estetic, între deschiderea către o cantitate infinită de informație și închiderea în credințele și opiniile unor mici comunități constituite ad-hoc.
Tehnologia în permanentă modificare a creat limite (la care vorbitorii au găsit permanent soluții de adaptare) și apoi le-a anulat, deschizând noi posibilități (dimensiunea mesajelor, disponibilitatea semnelor diacritice, corectarea automată a textului, componentele audio și video etc.). Schimbările mai tulburătoare țin de generalizarea unui mod de comunicare fragmentar, esențialmente dialogic, cu pierderea interesului pentru structura interioară a argumentării monologice, pentru ambiguitate și complexitate, pentru scrierea și rescrierea în căutarea formei celei mai bune, independente de un feedback imediat.
Ana Maria Brânză este o fostă scrimeră română, declarată de trei ori cea mai bună spadasină din lume. A fost vicecampioană olimpică la Jocurile Olimpice de vară din 2008 de la Beijing și 2020 de la Tokyo, campioană olimpică pe echipe la ediție din 2016 de la Rio de Janeiro, de trei ori campioană mondială (2019 la individual și 2010 și 2011 pe echipe) și de șapte ori campioană europeană (în 2013 la individual și în 2006, 2008, 2009, 2011, 2014 și 2015 pe echipe).
Ana Maria Brânză a câștigat de-a lungul carierei 14 turnee de Cupa Mondială și a fost declarată cea mai bună spadasină din lume în sezoanele 2007–2008, 2008–2009, 2012–2013, 2019–2020 și 2020–2021.
Voluntar în cadrul „Asociației pentru Intervenție Terapeutică în Autism”, Ana Maria Brânză a inițiat proiectul umanitar „Aleargă de ziua ta” prin care își manifestă grija față de copiii bolnavi de autism.
La duel cu succesul
Timp de peste 20 de ani am muncit, am visat, am crezut și, în cele din urmă, am reușit să devin un campion. Ultima parte a acestei călătorii extraordinare m-a purtat prin emoții grozave, m-a provocat să-mi folosesc întregul potențial, m-a învățat cum să mă reinventez și cum să îmi depășesc, pentru a nu știu câta oară, limitele. În momentul în care pandemia de Covid 19 a luat omenirea în stăpânire, m-am văzut nevoită să-mi regândesc planul, să îmi redefinesc obiectivele și toate acestea fără a renunța la cel mai de mare vis: acela de a urca (poate) pentru ultima dată pe podiumul olimpic.
Nu sunt nimic mai mult decât copilul care a îndrăznit să viseze, a crezut în visul lui și a muncit pentru el până ce a ajuns să îl împlinească. Dacă eu am reușit să câștig duelul cu succesul, am credința că oricine își poate împlini acel vis măreț atunci când face lucrurile cu multă pasiune, ambiție și determinare.
Alina Greavu este un fost jurnalist, actualmente creator de conținut și activist social. După mai mulți ani în care s-a implicat în subiecte sociale precum educația, sănătatea, siguranța femeilor, body positivity sau parenting, s-a decis să își înființeze propriul ONG care poartă același nume – Asociația Aluziva.
E cunoscută ca „Aluziva”, iar mesajele ei devin rapid virale pe rețelele de socializare. În urma acestora, lumea cuiva se schimbă în bine.
Cele mai cunoscute exemple de acțiuni pe care le-a făcut împreună cu membrii comunității sale: a ajutat un număr impresionant de refugiați ucrainieni, veniți în România din calea războiului, două ambulanțe moderne au ajuns în curtea spitalului de copii ”Grigore Alexandrescu”, iar o elevă cu performanțe școlare de top și-a putut plăti taxa (apărută în urma Brexit) la Universitatea Oxford.
Cum poți folosi social media ca să faci lumea un loc mai bun
Cum poți folosi social media ca să faci lumea un loc mai bun? Mulți spun că social media e nocivă, că promovează idei toxice, falsitate, că ne frustrează, că pe social media vedem numai partea frumoasă a vieții sau numai partea plină a paharului. Mulți spun că România nu are nicio șansă să evolueze, să se schimbe ceva în bine și la noi sau că „nu ne mai facem bine niciodată”. Mulți spun că binele se face în liniște. TED-ul propus va contrazice aceste trei idei, va încerca să demonstreze contrariul și va dezvălui ”secretele” din spatele activismului de succes.
Profesorul Romiță Iucu este Președintele Consiliului de Orientare și Analiză Strategică al Universității din București și profesor universitar la Departamentul de Științe ale Educației, din cadrul aceleiași instituții de învățământ superior.
Profesorul Iucu este membru al Steering Committee L&T al EUA – European University Association, și Chair person al Bologna EduLAB din cadrul UNICA (Rețeaua Europeana a Universităților Capitale). A deținut funcția de Prorector pe probleme academice al Universității din București pentru un număr de 16 ani și a fost, de asemenea și Rector Interimar între 2016-2017, pentru o perioada de 7 luni. La nivel internațional a mai avut și funcția de Președinte al ENTEP (European Network on Teacher Education Policies) și a lucrat pentru Comisia Europeană, Banca Mondială și UNICEF.
Is the unlearning the future of learning?
Este dez-învățarea viitorul învățării?
Care va fi următoarea criza majoră pe care o va resimți societatea viitorului ? Multe voci avizate din sfera de acțiune a World Economic Forum și OECD vorbesc despre ”skills gap” (”criza de abilități”), ca despre viitoarea criză de magnitudine care va influența societatea, dar mai ales educația anilor care vor urma.
Dacă se anticipează o asemenea evoluție, ce implicații se vor resimți asupra sistemelor de educație și de formare și care vor fi instrumentele de predicție pentru a preîntâmpina efectele posibile, printr-o acțiune foarte rapidă? Dacă sistemele educaționale vor fi afectate predominant, care sunt ”stâlpii de rezistență” din interior pe care se va baza echilibrul acestora? Poate rămane învățarea- singurul element, în opinia experților care, după pandemia cu Covid-19, nu mai este la fel ca înainte, fiind dramatic schimbat-, un puternic factor de rezistență pentru continuitatea proceselor educaționale ? Pot fi ”unlearning” (”dez-învățarea”) și ”relearning” (”re- învățarea”) cei mai buni predictori, mijlocitori și facilitatori pentru crearea unei stări de pregătire în vederea gestionării viitoarelor situații turbulente?
Sunt instituțiile de învățământ superior conștiente de aceste evoluții și pregătite pentru a face față provocărilor derivate din acestea: modernizarea curriculei și reconsiderarea interacțiunilor educaționale, deschiderea unor rute academice alternative, atât pentru studenții tradiționali cat și pentru cei non-tradiționali, implementarea unor pedagogii inovative, care sa fie mai suple, mai agile si mai flexibile pentru procesele complementare de learning, unlearning și relearning?
Putem să adresăm, în acest context, întrebarea ”Is the unlearning the future of learning ?”.
Sorin Costreie este conferențiar la Facultatea de Filosofie a Universității din București și prorector al aceleiași universități. Este specializat în filosofia limbajului, filosofia matematicii şi logică filosofică. În ultima vreme, domeniile sale de interes s-au axat pe cogniția matematică, gândirea critică și științele umaniste medicale.
Sorin Costreie a desfăşurat activităţi de cercetare în Italia, Germania, Spania, SUA şi Canada și a publicat diverse studii şi lucrări în volume şi reviste internaţionale editate de către Springer, Kluwer, Taylor&Francis, Elsevier şi Oxford University Press.
Cum gândim gândirea?
Cu toți mâncăm, dormim și respirăm. Suntem bombardați cu informații despre cum să mâncăm mai bine, cum să dormim mai bine și cum să respirăm mai bine. Și gândirea se poate îmbunătăți. Tematica abordată va fi centrată pe două componente esențiale care ne ajută să înțelegem mai bine: ce este gândirea și cum o putem îmbunătăți. Nu putem să gândim mai bine, dacă nu ne gândim cum gândim și dacă nu înțelegem mai bine ce este gândirea.
Speakeri
Partener