În cadrul celei de-a șasea Gale a Premiilor Senatului, desfășurată la finalul anului 2022, Sînziana Mocanu, absolventă a Facultății de Sociologie și Asistență Socială din cadrul Universității din București, a câștigat premiul pentru cea mai bună lucrare de licență în domeniul Științelor Sociale.
Lucrarea, intitulată „Trupul ca instrument social. O analiză vizuală asupra nudului feminin pe Instagram”, a fost coordonată de prof. univ. dr. Călin Cotoi și de dr. Raisa-Gabriela Zamfirescu.
În prezent, Sînziana Mocanu urmează studiile masterale la aceeași facultate, având ca interese predilecte de cercetare sociologia, antropologia, arta contemporană, publicitatea și dinamica rețelelor sociale în prezent.
Despre provocările din spatele redactării unei lucrări de licență cu o temă inedită, de actualitate, precum și despre ambițiile și planurile de viitor în cercetare ne vorbește chiar Sînziana Mocanu.
Reporter: Ați câștigat, în cadrul celei de-a șasea ediții a Premiilor Senatului Universității din București, distincția pentru „Cea mai bună lucrare de licență” în domeniul Științelor Sociale. Ce v-a motivat să participați la această competiție și ce a însemnat pentru dumneavoastră obținerea acestui premiu?
Sînziana Mocanu: Dorința care a stat la baza participării mele la Premiile Senatului, a fost „detabuizarea” corpului gol. Cât timp am lucrat la teza mea, m-am izbit de situații în care am fost criticată pentru tema abordată. Critica a venit de unde mă așteptam mai puțin, și anume de la colegi care studiau la rândul lor științe umaniste.
R.: Cercetarea dumneavoastră, „Trupul ca instrument social. O analiză vizuală asupra nudului feminin pe Instagram”, a fost coordonată de prof. univ. dr. Călin Cotoi și de dr. Raisa-Gabriela Zamfirescu. Au existat momente în care au existat viziuni diferite ale colaboratorilor asupra vreunui aspect al lucrării și, dacă da, cum au fost depășite astfel de situații?
S.M.: Aici am un răspuns destul de amuzant. Cât timp am lucrat la teză am citit mult pe lângă sursele academice pe care le-am folosit. Lecturile mele aveau legătură într-o anumită măsură cu tema lucrării mele. Prin primăvara anului trecut am reușit să pun mâna pe Prigoana plăcerilor de Michel Onfray. Am fost atât de impresionată de modul de abordare al autorului încât am vrut să îmi schimb a treia oară metodologia. Atunci Raisa mi-a interzis să citesc ca să îmi pot susține licența în vară, la vremea când am vrut să fac schimbarea drastică fiind aproape gata.
R: „O analiză vizuală asupra nudului feminin pe Instagram”: a fost sau nu o temă care implică multe riscuri sau o potențială recepționare eronată, având în vedere nota insolită și subiectul ales? Care a fost motivația alegerii acesteia?
S.M.: Cum menționam anterior, am fost criticată de unele guri pentru tema aleasă. Mie, personal, nu mi-a păsat ce cred ceilalți. Încă din anul întâi de facultate unul dintre subiectele mele de interes a fost corpul. După ce mi-am făcut primul tatuaj și ulterior rupt clavicula, am devenit mult mai conștientă de el. Dacă ar fi să îmi psihanalizez alegerea, aceasta are rădăcini adânci în copilăria mea pentru că mereu m-a fascinat mitul lui Adam și al Evei, mai ales momentul în care, mușcând din fructul cunoașterii, și-au acoperit părțile intime. Motivația ar trebui argumentată într-un alt interviu ca să o pot aborda în profunzime.
R: Când ați început să lucrați la teză, cât de mult timp a necesitat documentarea și diseminarea interviurilor și ce dificultăți ați întâmpinat?
S.M.: Am lucrat la teza mea de licență încă din anul doi de studii. Acum nu consider că am întâmpinat mari dificultăți. Ce m-a afectat cel mai tare a fost ștergerea unor postări de către Instagram.
R: Ați ales să folosiți ca metodă de cercetare analiza de conținut vizuală, și ca instrumente științifice interviul și trei dimensiuni de analiză elaborate de sociologul american Erving Goffman. În ce constă acestea? De asemenea, povestiți-ne de „cea personală adăugată”, așa cum ați definit-o – „Fluiditatea feminină și autoprezentarea”.
S.M.: Am ales dimensiunile lui Goffman pentru că se pliau foarte bine pe tema mea. Atingerea feminină apare într-un număr foarte mare de nuduri, poziția modelelor este deseori de inferioritate, iar prin Licensed Withdrawal sunt surprinse emoțiile. Dimensiunea proprie a pornit în urma analizei unui număr covârșitor de nuduri. Am observat o proporție frumușică a pozelor în apă, de unde fluiditatea, și a celor în oglindă de unde autoreprezentarea.
R.: Având în vedere că este un studiu interdisciplinar complex, care a necesitat o documentare temeinică, atât cunoștințe de sociologie, antropologie, cât și de artă și social media, luați în calcul posibilitatea dezvoltării acestui studiu în cadrul disertației?
S.M.: Având în vedere că în prezent studiez Sondaje de opinie, marketing și publicitate, o lucrare de disertație care să aibă rădăcinile din teza mea de licență nu este exclusă.
R.: La finalul capitolului de „Concluzii”, ați menționat că „Nuditatea feminină din mass-media este în continuare blamată”. Din punctul dumneavoastră de vedere, de ce se întâmplă acest lucru și cum am putea combate acest fenomen?
S.M.: Este foarte mult de discutat pe baza acestei întrebări. Un răspuns vulgar ar da vina pe normele și valorile pauliniene pe care încă le propagăm ca societate globală. Un răspuns elaborat necesită scrierea unei alte lucrări.
R.: Ați conchis că nudul de pe Instagram devine un seminud, în ideea că nu mai putem vorbi de nudul clasic în fiecare parte corporală are permisiunea de a fi văzută. Este o formă de cenzură sau restricționare, o contracarare a procesului de obiectificare a femeii sau, dimpotrivă, chiar reversul acesteia?
S.M.: Nudul devine seminud pentru că îl face mai puțin rușinos. Părțile intime sunt asociate cu vulgaritatea. În nudurile pe care le-am analizat nu putem vorbi de o obiectificare a femeii pentru că ele nu apar ca parte a societății de consum per se.
R.: În ce fel a afectat contextul pandemic conținutul încărcat pe rețeaua socială de photo– și video–sharing? Există vreo corespondență între faptul că izolarea la domiciliu și, implicit, limitarea relaționărilor sociale, și faptul că userii au generat mai mult content, iar expunerea feminină a atins un nivel ridicat?
S.M.: Analiza mea nu s-a bazat pe nudurile homemade. E adevărat că în timpul pandemiei conținutul de acest fel a crescut, dar pe mine nu asta m-a interesat.
R.: Care sunt acei profesori care v-au marcat în mod deosebit în timpul studiilor și în ce mod au contribuit aceștia la evoluția dumneavoastră profesională și personală?
S.M.: În primul rând. au fost profesorii mei coordonatori de la licență. Raisa Zamfirescu a reușit să îmi dea noi perspective în cercetare și să mă scoată de pe axul meu drept, iar profesorul Cotoi m-a motivat să fiu mai bună, să scot mai mult de la mine. De asemenea, profesorul Adrian Deoancă a avut un impact major asupra parcursului meu academic deoarece, prin modalitățile de examinare, respectiv predare, a reușit să îmi dea profunzimea de care aveam mare nevoie. Nu în ultimul rând, Dragoș Ilie m-a determinat să mă îndrăgostesc de societatea de consum și așa, să îmi explic de ce se întâmplă o mulțime de fenomene sociale.
Aș vrea să adaug și unul dintre colegi, pe Cărăușu Bogdan. Sunt profund recunoscătoare că a intrat în viața mea via FSAS.
R.: Un număr foarte mare de studenți și masteranzi aleg să își continue studiile în universități prestigioase din afara țării. Dumneavoastră, în schimb, ați ales, până în acest moment, doar spațiul românesc. Ce v-a motivat să vă aprofundați studiile la Universitatea din București? V-ați gândit și la posibilitatea de a studia în străinătate?
S.M.: Universitatea din București se ridică, cel puțin în Științele Sociale pentru că asta studiez, la rangul multor universități din străinătate.
