100 de ani de cercetări arheologice ale Universității din București la Capidava (1924-2024)

Anul acesta, Universitatea din București aniversează 100 de ani de cercetări arheologice ale UB la Capidava, începute la 24 iulie 1924.

Capidava (com. Topalu, jud. Constanța) reprezintă astăzi una dintre cele mai cunoscute, intens cercetate și masiv păstrate cetăți ale Dobrogei antice, cu o istorie milenară, întinsă între a doua jumătate a secolului I p. Chr. și jumătatea secolului al XI-lea, în epocă medio-bizantină. Capidava poate fi considerată, prin specificul său eminamente militar și dimensiunile cercetării, drept cetatea iconică pentru secțiunea dobrogeană a limesului Dunării de Jos. Reprezentanți străluciți din mai multe generații de arheologi, istorici și istorici de artă, arhitecți, restauratori s-au format aici; literatura arheologică rezultată din cercetarea sitului, de la primele inscripții publicate de Grigore Tocilescu în ultima parte a sec. XIX și până astăzi, este una impresionantă. Ea reflectă nemijlocit întinderea în timp, complexitatea și amploarea cercetării unor ansambluri aflate în interiorul sau exteriorul spațiului apărat de incinte (intra și extra muros).

Vedere aeriană, Ion Miclea

În prezent, echipa de cercetare sistematică a sitului este alcătuită din specialiști recunoscuți de la Universitatea din București, Muzeul Național de Istorie a României din București, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române din București, Universitatea „Lucian Blaga” și Muzeul Național Brukenthal din Sibiu și Muzeul Municipiului București.

Scurtă istorie a celor 100 de ani de cercetări arheologice ale UB la Capidava

La 24 iulie 1924, Grigore Florescu, asistent la Muzeul Național de Antichități și apoi conferențiar de istorie antică și epigrafie latină la Universitatea din București, primea autorizația de începere a cercetărilor arheologice la Seimenii Mari și, mai larg, în județele Constanța și Tulcea. „Legitimația” era semnată chiar de îndrăgitul său magistru, Vasile Pârvan, din partea Comisiunii Monumentelor Istorice. Grigore Florescu va alege însă Capidava, de a cărei cercetare sistematică își va lega întreaga sa carieră mai apoi. Așa reîncepe istoria modernă a sitului abandonat de către bizantini în jurul anului 1050, în urma devastatorului atac al pecenegilor din 1046/1047.

Grigore Florescu

Vasile Pârvan acordă autorizația, iar Ministerul de Interne întregul sprijin. Autorizația este semnată de Vasile Pârvan, în calitatea sa de director al Muzeului Național de Antichități și membru al Comisiunii Monumentelor Istorice, în locul lui Nicolae Iorga, președintele acesteia din urmă între anii 1923-1940. Actul mai poartă semnătura lui V.N. Drăghiceanu, secretar – director al Comisiunii. Cu multe dintre restricțiile din urma războiului încă operante, mai aflăm și semnătura lui Petre C. Modolea, director al Direcțiunii Administrației Generale, Contenciosului și Statisticei din Ministerul de Interne, în numele Ministrului, adică Ion I.C. Brătianu.

Autorizația de începere a cercetărilor arheologice, 1924

Cercetările arheologice la Capidava au fost conduse de Grigore Florescu până în momentul morții sale, petrecute chiar pe șantierul arheologic de la Drobeta (Turnu Severin), în 19 iulie 1960. Reluate în 1965, acestea s-au desfășurat apoi neîntrerupt până în 2003, sub coordonarea fiului acestuia, Radu Florescu, el însuși un eminent istoric al antichității și arheolog, profesor de istoria artei, antropologie și muzeologie.

Din 2004, coordonarea științifică a colectivului de cercetare arheologică de la Capidava este deținută de prof. univ. dr. Ioan Carol Opriș de la Facultatea de Istorie a Universității din București, Departamentul de Istorie Antică, Arheologie și Istoria Artei.

Credit foto știre: Dan Ștefan, 2015