„Și cred, și gândesc”, un nou volum al prof. Wilhelm Dancă, decanul Facultății de Teologie Romano-Catolică a UB

Volumul Și cred, și gândesc al Pr. Decan Wilhelm Dancă reprezintă o incursiune în delicata problemă a intersectării rațiunii și credinței. Actuala ediție a apărut în condiții grafice deosebite la editura Spandugino și poate fi achiziționată din librării și magazinele online.

Cartea, care are ca subtitlu Viitorul unui dialog controversat, este structurată pe trei mai secțiuni: Capitolul I: Credință și religie – Credință și rațiune în religiile monoteiste, Quanta est nobis via? Rigoare confesională și ecumenism, Imagine și cuvânt. O introducere în filosofia icoanei, Literă și spirit. Paradigme vechi si noi, Profețiile lui Mircea Eliade. Despre viitorul creștinismului. Capitolul II: Credință și rațiune – Toma de Aquino. Mergeți la Toma!, Vladimir Ghika. Simțul supranaturalului și căutarea adevărului, Antonio Rosmini. Gândește lucruri mari!, Battista Mondin. Metafizica și bicicleta, Vladimir Ghika. Discipol și maestru al rugăciunii ca rațiune vorbită. Capitolul III: Credință și educație – Anton Durcovici. Lecții tomiste despre Dumnezeu, Rațiune, credință și educație în căutarea binelui comun, Anton Durcovici. Relațiile dintre Biserică și stat, Biserica și politica. Despre angajarea creștinilor laici în politică, Omul și economia. Corecția personalistă a economiei de piață, Tomáš Špidlík. Rațiune și rugăciune.

Motivația scrierii acestei cărți are legătură cu bolile societății contemporane, a cărei luciditate pare să se fi obscurat. De asemenea, radicalizarea religiei este un fenomen care refuză orice interpretare și orice legătură cu exteriorul: „Modul în care s-au desfășurat dialogurile recente la nivel local și internațional arată că, pe de o parte, rațiunea traversează o zonă de ceață și, pe de altă parte, credința a alunecat în fundamentalism” (p. 28). Astfel, ideea principală a cărții (curajoasă am putea spune) este că „în Drumul către Dumnezeu, omul are nevoie și de credință, și de rațiune… Când credința este disprețuită, rațiunea omului suferă. Și invers, când rațiunea este marginalizată, credința omului are de suferit” (p. 12).

Care ar fi pașii pentru o bună conviețuire a celor două calități umane? „Pentru ca omul să creadă în Dumnezeu și să ajungă la iubirea Lui, el trebuie mai întâi să asculte de recta ratio, judecata sănătoasă… În momentul următor intervine credința, care îmbogățește sau lărgește rațiunea. În acest proces de îmbogățire intervine și rațiunea, care protejează credința, în sensul că o purifică, o ajută să nu alunece în irațional, superstiție, ideologie etc.”

Pentru mai multe detalii, puteți accesa interviurile autorului dedicate acestui volum, aici și aici.