O echipă internațională de cercetători, din care fac parte prof. univ. dr. Sorin-Cristian Ailincăi și conf. univ. dr. Mihai-Dan Constantinescu, membri ai Departamentului de Istorie Antică, Arheologie și Istoria Artei din cadrul Facultății de Istorie a Universității din București, a publicat, în revista științifică Nature, un studiu remarcabil despre originea și expansiunea populațiilor indo-europene.
Articolul, intitulat „The genetic origin of the Indo-Europeans”, oferă noi perspective asupra problematicii originii indo-europenilor prin identificarea legăturii genetice între comunități preistorice din zona Caucazului, Volgăi Inferioare și bazinul Mării Negre.
De altfel, lucrarea reprezintă o contribuție importantă în domeniul arheologiei, geneticii și lingvisticii istorice, în contextul în care originea limbilor indo-europene este încă intens dezbătută printre cercetători și vine să completeze o imagine conturată de alte analize publicate anterior, precum „The genetic history of the Southern Arc: A bridge between West Asia and Europe”.
Pornind de la această idee și dorindu-și să găsească punctul zero în cronologia indo-europeană, autorii studiului au analizat ADN-ul vechi a 435 de indivizi proveniți din situri arheologice din întreaga Eurasie, datând între 6400 și 2000 î.Hr., iar rezultatele au relevat detalii cheie, care vin în completarea cercetărilor deja publicate.
Analiza a avut ca punct de plecare studii genetice anterioare, ce atribuie comunităților Yamnaya (3300-2600 î.Hr.) meritul pentru răspândirea limbilor indo-europene în Europa, Asia Centrală și de Sud și Siberia.
Conform acestora, fenomenul Yamnaya, originar din stepele ponto-caspice, s-a extins din Ungaria în vest până în Kazahstan în est, astfel putând fi explicată apariția „ascendenței din stepe” în populațiile umane din Eurasia între 3100-1500 î.Hr. Aceste fluxuri migratorii din stepe au avut un impact semnificativ nu doar la nivel geografic, ci și la nivel genetic, asupra structurilor genomice europene în decursul ultimilor 5000 de ani.
Noua cercetare demonstrează că însăși populațiile Yamnaya își au originea într-un grup genetic distinct din regiunea Caucazului și Volgăi Inferioare, care a contribuit la formarea populațiilor vorbitoare de limbi indo-europene. Analiza ADN-ului a relevat existența a trei „linii genetice” distincte: linia Volga, formată prin amestecul vânătorilor-culegători din Europa de Est cu populații din amonte de râu, linia Dnipro, care a rezultat din migrația grupurilor din Caucaz spre vest, în zona râurilor Dnipro și Don și linia Caucaz-Volga Inferioară, reprezentând populații mixte cu ascendență atât din vânătorii-culegători din Caucaz, cât și din stepa pontică.
Studiul confirmă și o legătură genetică între populațiile stepelor și cele din Anatolia centrală, ceea ce sugerează că limbile anatoliene, precum hittita, au fost răspândite de populații venite din nordul Caucazului înainte de expansiunea Yamnaya. Autorii propun, așadar, o reformulare a ipotezei inițiale: limba proto-indo-anatoliană, strămoașa atât a populațiilor anatoliene, cât și a celor indo-europene, a fost vorbită de comunitățile din zona Caucazului și a Volgăi Inferioare și apariția ei poate fi presupusă a fi avut loc în intervalul 4400-4000 î.Hr.
Acest rezultat este esențial pentru înțelegerea originii limbilor indo-europene și a migrațiilor preistorice care au modelat diversitatea genetică a Eurasiei.
Articolul integral poate fi accesat aici.
SECŢIUNE ACCESIBILIZATĂ PENTRU PERSOANELE CU DIZABILITĂŢI DE VEDERE
Postări asemănătoare:
Studiu despre multi-degradarea terenurilor din Europa, realizat la Facultatea de Geografie a UB, publicat în prestigioasa revistă „Nature Communications”
Cercetătorii Alfred Vespremeanu-Stroe și Florin Zăinescu, de la Facultatea de Geografie a UB, coautori ai articolului “Delta sustainability from the Holocene to the Anthropocene and envisioning the future”, publicat la Springer Nature
Contribuție a Universității din București într-un studiu despre istoria genomului uman din Sud-Estul Europei, publicat în revista Nature
