Absolvent al Facultății de Chimie a Universității din București, Dr. Adrian Găinar și-a continuat studiile cu un master la Universitatea din York, în domeniul chimiei materialelor cu proprietăți de cristale lichide, și cu un doctorat la Universitatea din Manchester, în studiul spectroscopiei de raze X și UV cu aplicații în procesul de nucleere/cristalizare. În urma activității și rezultatelor proprii în cercetare, în 2016 Dr. Adrian Găinar a câștigat un Premiu Doctoral EPSRC (Consiliul de Cercetare în Științe Inginerești și Fizice din Marea Britanie) la Imperial College din Londra, premiu care constă într-o bursă postdoctorală pentru a investiga proprietățile ansamblurilor de lipide cu aplicații în livrarea biomoleculelor terapeutice în organism, dar și trofeul „Studentul Român al Anului din Europa – Nivel Post-Universitar” înmânat la Palatul Parlamentului, în Gadrul Galei Ligii Studenților Români din Străinătate.
În cadrul primei Gale a Premiilor Senatului Universității din București, Dr. Adrian Găinar a fost laureat cu distincția „Alumnus-ul anului din domeniul Științelor Exacte și al Ingineriei”. Despre pasiunea pentru științele exacte și despre perspectivele educaționale din România ne va povesti chiar Dr. Adrian Găinar.
Reporter: Aspirația dumneavoastră către științele exacte se poate observa încă din perioada gimnaziului, întrucât la olimpiadele de matematică și chimie ați obținut rezultate foarte bune la fazele județene și naționale. Ce v-a atras spre acest domeniu? A jucat influența profesorilor sau a părinților un rol important?
Adrian Găinar: Mai înainte de a ajunge la şcoală, pe la vârsta de 4-5 ani, pentru că tatăl meu era contabil, eram foarte curios cum se efectuează calculele aritmetice, iar într-o bună zi i-am întrebat pe părinţi despre operaţiile de adunare, scădere şi înmulţire. Mama mea având mai mult timp să mă ghideze, mi-a explicat şi astfel am progresat de la calcule cu numere de câteva cifre la ceva mai complex. A fost natural, a venit de la sine şi nu pot să spun că influenţele au fost externe. Bineînțeles că şi cadrele didactice au avut rolul lor deosebit de a se dedica în a ne insufla cunoştinţe temeinice şi doresc să le mulţumesc deosebit pe această cale, mai ales că m-au susţinut de fiecare dată în perioadele mele intense de pregătire pentru olimpiade. Încă de pe băncile gimnaziului pot să spun că am avut o afinitate aparte pentru ştiinte (chimie, fizică, matematică, biologie), alături de alte discipline şcolare (umane), dar, într-adevăr, m-am decis să mă canalizez înspre profilul real pentru că am considerat că aceasta este ceea ce va urma să aprofundez.
R.: Ați urmat studiile de licență la Facultatea de Chimie a Universității din București, specializarea Biochimie Tehnologică. Ce perspective v-a oferit această experiență educațională din România în ceea ce privește continuarea studiilor în străinătate?
A.G.: Învăţământul românesc superior de licenţă a constituit pentru mine piatra de temelie pentru clădirea unei pregătiri solide datorită cadrelor universitare de mare calitate. Universitatea din Bucureşti (Facultatea de Chimie) este în topul universităţilor din ţară şi, de aceea, am ales această instituție unde am absolvit ca şef de promoţie în 2010. Mi-a deschis porţile pentru a face faţă cu succes sistemului de învăţământ post-universitar din străinătate. În acelaşi timp, trebuie să recunosc că dotările laboratoarelor de chimie studenţeşti din ţară au stagnat la acelaşi nivel de ceva ani încoace din cauza lipsei alocării de fonduri, lucru care mă întristează, în condiţiile în care în Marea Britanie studenţii au posibilitatea de a efectua lucrări destul de complexe încă din timpul licenţei. Cu toate acestea, pregătirea teoretică românească este de nivel superior.
R.: Povestiți-ne despre momentul în care ați decis să aplicați pentru bursa din străinătate. La ce universități ați aplicat, unde ați fost admis și care au fost motivele pentru care ați decis să studiați la Universitatea din York?
A.G.: Totul a pornit din nou de la curiozitate. Am dorit să aflu cum este să faci cercetare în altă ţară şi am ales Marea Britanie ca ţară gazdă. Am aplicat în mod special la Universitatea din York pentru că este în topul primelor universităţi europene la disciplinele chimie-biochimie, iar costurile de subzistenţă sunt mult mai mici decât în alte părți ale Marii Britanii. Am mai aplicat şi în Sheffield unde am fost, de asemenea, acceptat în urma unui interviu telefonic, însă am ales York şi am putut astfel candida pentru bursa de excelenţă. Un moment de neuitat a fost acela când mi-am văzut numele pe lista afişată cu câştigătorii de la secţiunea de ştiinţe ale naturii şi medicină, deoarece concurenţa a fost acerbă, existând două etape de selecţie (preselecţia aplicaţiilor şi interviu).
R.: După finalizarea masteratului ați obținut titlul de doctor în chimie în cadrul Universității din Manchester. Ce proiecte importante ați realizat în timpul anilor de studiu și ce subiecte ați abordat în lucrările finale?
A.G.: După un master în cercetare la Universitatea din York, unde am sintetizat molecule organice noi cu proprietăţi de cristale lichide (având aplicaţii în dispozitive electronice şi produse farmaceutice), am urmat doctoratul la Universitatea din Manchester pentru a studia procesele care au loc înaintea fazei de nucleere ce precedă cristalizarea compuşilor farmaceutici în soluţie. Am folosit în mod principal tehnici neconvenţionale de raze X de absorbţie şi de emisie, dar şi ultraviolet (UV) de absorbţie, rezultând un volum consistent de rezultate publicate în articole ştiintifice de specialitate. Acest proiect a cuprins colaboratori din Universitatea din Leeds, Germania şi SUA. În paralel am participat la o serie de conferinţe internaţionale unde am prezentat rezultatele mele, precum şi la institute de cercetare pentru a mă pregăti experimental. Ori de câte ori a fost necesar am oferit suport tehnic pentru aparatura de laborator de UV şi infraroşu (IR) şi teoretic pentru studenţii masteranzi.
R.: Spuneți-ne mai multe despre experiența studiilor în străinătate. Cum se conectează mediul academic românesc cu cel internațional?
A.G.: Deoarece ştiințele exacte sunt universale şi unice, nu sunt diferenţe mari între cunoaşterea din mediul academic românesc şi cel din străinătate. Aş putea să spun că în ţara noastră se pune accentul foarte mult pe noţiunile teoretice, astfel încât putem să ne reamintim chiar formule matematice sau chimice învăţate anterior. Am constatat că, de fapt, la nivel internațional tot ce contează în primul rand, este să ştii cum să cauţi singur o informaţie şi cum să o foloseşti, dar nu este de importanţă primordială să o reţii pentru o perioadă îndelungată dacă este foarte complexă. Gândirea logică, perspicacitatea sau modul de a căuta soluţii în situaţii dificile sunt foarte apreciate în mediul universitar britanic. În rest, noţiunea de cercetare este aceeaşi peste tot în lume pentru că implică o documentare serioasă în prealabil, consultare cu colegii din grup sau cu conducătorul tău pentru a valida planul de lucru. Se conturează astfel prin experimentarea proprie o comunicare strânsă, dar şi o preluare de aptitudini profesionale de la colegi. Aici este aplicabilă acea zicală „din greşeli înveţi”.
În mediul britanic „bariera” profesională dintre student şi profesor este mult mai permeabilă decât în ţara noastră, profesorii având o atitudine prietenoasă, în general, în sensul că te sprijină cu sfaturi atunci când sunt cerute. Cred că se datorează faptului că universităţile nu sunt dependente de ministere sau de guvern, ele tind în zilele de astăzi să capete un aspect comercial pentru a atrage studenţii, care pot fi consideraţi clienţi, cu diverse oferte educaţionale şi serviciile aduse.
R.: În anul 2016 ați obținut Premiul Doctoral de Excelență acordat de EPSRC (The Engineering and Physical Sciences Research Council) la Imperial College din Londra pentru meritele din timpul anilor universitari anteriori. Povestiți-ne despre cum s-a desfășurat concursul, despre competiție și de asemenea, despre ce a însemnat pentru dumneavoastră obținerea prestigiosului premiu.
A.G.: Alături de distincţia de „Cea mai bună activitate post-universitară a anului 2016” la Şcoala de Inginerie Chimică a Universității din Manchester, la sfârşitul doctoratului mi-a fost acordat Premiul Doctoral de Excelenţă la Imperial College London. Competiţia nu a fost una deloc uşoară, deoarece au concurat (după cum precizează criteriile de participare) „cei mai buni dintre cei buni absolvenţi de doctorat” şi a constat în două etape: întocmirea unui clasament al candidaţilor propuşi pentru premiu, realizat de conducătorul Departamentului de Chimie; clasamentul final şi anunţarea câştigătorilor (comisia de profesori universitari reprezentativi pentru întreaga universitate Imperial College London). La scurt timp după acest premiu mi s-a acordat şi trofeul pentru „Studentul Român al Anului din Europa – nivel Post-Universitar” în 2017 la Palatul Parlamentului. Toate aceste premii reprezintă recunoaşterea la nivel naţional şi internaţional a unei munci asidue din timpul studenţiei care valorează pentru mine o răsplată binevenită.
R.: În ce proiecte de cercetare sunteți implicat în prezent? Care sunt planurile dumneavoastră pe plan profesional? Intenționați să vă formați propriul grup de cercetare?
A.G.: De curând am terminat proiectul de cercetare de la Imperial College unde am studiat modul de auto-asamblare a lipidelor din membranele biologice în prezenţa colesterolului pentru a observa capacitatea acestui sistem de a transporta molecule biologice (peptide, proteine, acizi nucleici). În curând voi începe un alt proiect la Universitatea Sorbona din Paris în care voi analiza proprietăţile fizico-chimice ale gelurilor organice bicomponente cu aplicaţii ca materiale inteligente în industria electronică, farmaceutică sau chiar alimentară.
Doresc să rămân în cercetare în aria de „soft matter/biophysics” cu aplicaţii vaste în domenii interdisciplinare, cel mai probabil bio-organice. După ce voi dobândi experienţă managerială şi independenţa profesională necesară, voi putea să îmi întemeiez un grup de cercetare format din studenţi sau post-doctoranzi.
R.: Ați oferit sprijin de mentorat studenților interesați să studieze la universitățile din Marea Britanie. Ce îi sfătuiți pe cei care doresc să-și continue studiile în străinătate?
A.G.: Le sugerez să îndrăznească să facă o schimbare, atât la nivel personal cât și profesional. Bineînțeles că vor exista diferenţe de cultură, mentalitate, legi şi reguli într-un stat diferit de patria-mamă, însă răbdarea este cheia necesară de cele mai multe ori. Cred că merită o investiţie de acest gen dacă crezi cu adevărat că eşti capabil să te adaptezi cu succes unui nou mediu activ şi social.
R.: Considerați că România are perspective promițătoare de dezvoltare în domeniul cercetării? V-ați gândit să vă întoarceți în țară pentru a vă continua activitatea de cercetare?
A.G.: În momentul de faţă, speranţele concrete sunt concentrate în domeniul fizicii laserelor datorită dezvoltării institutelor de acest gen care au investit sume uriaşe pentru construcţia şi achiziţionarea unor aparaturi ce concurează foarte bine cu dotarea internaţională. De aceea, consider că o colaborare interdisciplinară cu chimişti, biologi sau biochimişti nu este exclusă pe viitor şi poate fi tentantă nu numai pentru cercetătorii români, ci şi pentru cei de peste hotare.
Postări asemănătoare:
Despre perfecţionare, autodepăşire şi pasiunea de a cerceta – interviu cu Ștefan-Bogdan Ivan, câştigătorul premiului pentru „Cea mai bună lucrare de licenţă în domeniul științe exacte și inginerie”
Învățământul preuniversitar românesc sub lupa TIMSS 2019. Specialiști în științele educației și în testare educațională de la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității din București au prezentat rezultatele TIMSS 2019 și direcțiile de acțiune pentru politicile educaționale naționale
„Pasiunea pentru chimie mi s-a format pe tot parcursul vieții mele, începând din copilărie” – interviu cu Bogdan-Constantin Enache
Apel la înscrieri pentru Conferința Națională a Comunității „Educație pentru Științe” – „Scrutând viitorul: perspectivele educației STEM. Lecții din criză”
