In memoriam acad. Ioan-Ioviț Popescu, rector al Universității din București în perioada 1981-1988

Universitatea din București anunţă cu mare durere trecerea în nefiinţă a acad. Ioan-Ioviț Popescu, rector al Universității din București în perioada 1981-1988.

Profesorul Ioan-Ioviț Popescu s-a născut la 1 octombrie 1932 în Burila Mare, judeţul Mehedinţi. Începând cu şcoala elementară şi până la finalizarea liceului, între 1943 şi 1951, îl găsim în oraşul Drobeta Turnu-Severin, unde descoperă, în special prin cursurile urmate la Liceul Traian, pasiunea pentru ştiinţele naturii.

În toamna anului 1951, devine student al Universităţii din Bucureşti, la Facultatea de Matematică şi Fizică, optând în anul următor pentru secţiunea de Ştiinţe Fizice. În departamentul de Optică şi Descărcări în Gaze al Facultăţii de Fizică, profesorul Ioan-Ioviț Popescu începe lungul drum al prodigioasei sale cariere ştiinţifice.

Sub îndrumarea profesorului Radu Grigorovici, în 1955 susţine teza de licenţă Lampa cu Vapori de Sodiu, iar în 1961 obţine, sub conducerea profesorului Eugen Bădărău, titlul de Doctor în Fizică, cu teza Mecanismul părților catodice ale descărcării luminiscente.

Între 1967 şi 1969 beneficiază, împreună cu soţia sa Denisa Georgeta, de o bursă postdoctorală Humboldt la Universitatea din Kiel, unde începe o colaborare fructuoasă cu profesorii Walter Lochte-Holtgreven şi Johannes Richter, în domeniul spectroscopiei atomice de înaltă sensibilitate.

Activitatea ştiinţifică a profesorului Ioan-Ioviț Popescu a fost complexă, cercetările sale remarcându-se prin diversitate şi interdisciplinaritate.

Ţinând cont şi de contextul ştiinţific în care se pot încadra preocupările sale, acestea ar putea fi caracterizate unitar ca o căutare continuă şi din ce în ce mai rafinată a resorturilor intime ale structurii materiei. În acest spirit s-a preocupat, cu ingeniozitate şi perseverenţă, şi de imaginarea unor procedee şi tehnici noi, din ce în ce mai rafinate şi folosind descoperiri recente ale fizicii, menite să pună în evidenţă proprietăţile sistemelor fizice în cele mai variate condiţii.

Printre primele contribuţii originale se pot menţiona cele în domeniul descărcărilor electrice în gaze şi fizica plasmei. Ulterior, contribuţii notabile au fost aduse prin cercetările sale la spectroscopia laser, la studiul spectrelor multifononice ale atomilor şi moleculelor libere folosind lasere acordabile, şi, nu în ultimul rând, la spectroscopia fotolitică.

În anul 1964, Ioan-Ioviț Popescu introduce efectul optogalvanic ca un nou principiu pentru spectroscopia cu lasere prin detecţie termoionică, detecţia de radio-frecvenţă, în 1980, şi detecţia deplasării în frecvenţă a oscilaţiilor plasmei indusă prin laser, în 1990.

În 1969, profesorul Ioan-Ioviț Popescu şi Rüdiger von der Heide au raportat primele dovezi experimentale asupra stabilităţii clusterilor ionici cu simetrie icosaedrală şi dodecaedrală în gaze ionizate dense.

Împreună cu dr. Denisa Popescu şi profesorul Carl B. Collins, Ioan-Ioviț Popescu a raportat, în 1973, primele evidenţe ale spectrelor multifotonice ale atomilor şi moleculelor cu laseri acordabili. Au descoperit rezonanţe hibride molecular-atomice şi au folosit tehnici implicând doi fotoni pentru spectroscopia fotolitică a moleculelor. Acest ilustru grup de oameni de ştiinţă a adus contribuţii importante şi la dezvoltarea domeniului spectroscopiei cu laser prin abordările în spectroscopia stărilor excitate, spectroscopia Rydberg, spectroscopia cu doi fotoni, spectroscopia multifotonică. Introducerea spectroscopiei fotolitice a permis investigaţii detaliate ale predisocierii moleculelor neutre, a stărilor de disociere şi a formei potenţialului repulsiv asociat cu acestea.

O idee revoluţionară, plecând de la analogia cu procese similare din fizica atomului, propusă împreună cu unul dintre studenţii săi, doctorul Silviu Olariu, şi profesorul Carl B. Collins, a fost legată de posibilitatea folosirii stărilor isomerice nucleare pentru declanşarea emisiei induse gamma, implicând inversia de populaţie cu fotoni din domeniul razelor X moi. Lucrările iniţiale,  Amplification of Gamma Radiation from X-Ray Excited Nuclear States – Rev. Roum. Phys., 27, 559 (1982) şi The Coherent and Incoherent Pumping of a Gamma-Ray Laser with Intense Optical Radiation – J. Appl. Phys., 53 4645 (1982), au catalizat mai multe investigaţii experimentale şi chiar unele dezbateri având în vedere şi importantele aplicaţii tehnologice posibile, incluzând construcţia unor lasere gamma (de mare putere) cu pompare optică.

O preocupare aparte a fost cea legată de rolul câmpului electromagnetic în mecanica cuantică. Dintre lucrările publicate în această direcţie trebuie menţionat articolul de sinteză cu Silviu Olariu din prestigioasa revistă americană Review of Modern Physics— The quantum effects of electromagnetic fluxes, apărut în anul 1985 cu peste 500 de citări în literatura de specialitate.

Adăugăm aici şi preocupările mai recente ale profesorului Ioan-Ioviț Popescu în domeniul lingvisticii, concretizate în unele rezultate publicate în articole ştiinţifice sau cărţi, cum este monografia Word Frequency Studies, Mouton de Gruyter, Berlin-New York, în 2009.

Contribuţia sa este văzută ca o simbioză a metodelor fizicii în domeniul lingvisticii, mai precis cel al lingvisticii cantitative. Analiza textului propusă de domnia sa deschide calea unei noi ramuri ştiinţifice, ce poate conduce la descoperirea unor legităţi noi ale limbajului, dificil de evidenţiat cu alte metode de investigare, cu implicaţii profunde mergând până la aspecte ale tipologiei şi psihologiei limbajului popoarelor.

Începând cu anul 1955, profesorul Ioan-Ioviț Popescu a activat în cadrul catedrei de Optică şi Descărcări în Gaze a Facultăţii de Fizică din Bucureşti. În anul 1972, devine profesor de fizica plasmei la aceeaşi facultate a Universității din Bucureşti. Între 1972 şi 1977, profesorul Ioan-Ioviț Popescu a fost decanul Facultăţii de Fizică, iar din anul 1981 până în octombrie 1989 a fost rectorul Universităţii din Bucureşti.

Între 1960 şi 1972 a condus Laboratorul de fizica plasmei, devenind apoi director ştiinţific adjunct al Institutului de Fizică din Bucureşti. Între 1977 şi 1981 a fost primul director al Institutului de Fizica şi Tehnologia Plasmei şi Radiaţiilor, aducând o contribuţie esenţială la cristalizarea principalelor direcţii de cercetare din acest institut.

Pe lângă cele peste 200 de lucrări ştiinţifice publicate în reviste de specialitate, care au cumulat mii de citări, experienţa didactică şi ştiinţifică a profesorului Ioan-Ioviț Popescu se regăseşte şi în cele 14 cărţi publicate de-a lungul anilor. A supervizat peste 40 de doctorate în fizică, formând numeroşi experţi cu o carieră ştiinţifică deosebită. De-a lungul anilor, a fost promotorul unor colaborări ştiinţifice importante între România şi Statele Unite ale Americii, Germania şi Franţa. Printre oamenii de ştiinţă care au citat lucrări ale profesorului Ioan-Ioviț Popescu se numără laureaţii premiului Nobel A. L. Schawlow, N. Bloembergen, M. Prokhorov, W. E. Lamb jr., si C. N. Yang.

Ca o recunoaştere a meritelor sale ştiinţifice, în anul 1966 primește premiul Constantin Miculescu pentru fizică al Academiei Romane, iar în anul 1961 a fost onorat cu premiul pentru fizică al Ministerului Educaţiei.

În anul 1974 devine membru corespondent al Academiei Române, iar din anul 1990 devine membru titular al acesteia și preşedintele secţiei de Fizică a acestui for, între 1990 şi 1992.

În anul 2002 îi este decernată Diploma Meritului Academic al Academiei Române şi în acelaşi an primeşte Diploma de Excelenţă a Ministerului Educaţiei şi Cercetării din România.

În anul 2000 este decorat de către preşedintele României cu înalta distincţie, Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în gradul de Comandor.

În anul 1998 devine Doctor Honoris Causa al Universităţii din Craiova, iar din 1997 este cetăţean de onoare al judeţului Mehedinţi.

Cu o carieră de peste 50 de ani, profesorul Ioan-Ioviț Popescu a adus o contribuţie esenţială la dezvoltarea unei şcoli de fizică în România și la promovarea țării în comunitatea științifică internaţională.

Slujba de înmormântare va avea loc sâmbătă, 30 decembrie 2023, începând cu ora 11 la Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena, Str. Milcov nr. 4, Măgurele, Ilfov.

Dumnezeu să îl odihnească în pace!