„Istoria unei limbi nu îți arată în fapt cât de veche e o limbă, ci cât este de nouă și de vie” – interviu cu conf. univ. dr. Ruxandra Vișan

Cursul „Sincronie și Diacronie: Limbă veche” (cu predare în limba engleză) a câștigat premiul pentru cel mai inovator curs la categoria Științe Umaniste pe anul 2020 în cadrul celei de-a patra ediții a Premiilor Senatului Universității din București, desfășurată în decembrie 2020.

Despre însemnătatea și complexitatea acestui curs, metodele moderne de predare, adaptate formatului online, despre rezultate, precum și despre feedback-ul primit de la studenți ne va vorbi în continuare conf. univ. dr. Ruxandra Vișan, cadru didactic în cadrul Facultății de Limbi și Literaturi Străine a UB.

Reporter: Ce v-a motivat să concurați la cea de-a patra ediție a Premiilor Senatului Universității din București? Ce a însemnat pentru dumneavoastră obținerea acestui premiu?

Ruxandra Vișan: Faptul că am petrecut mai mult timp online. Am realizat cursul online în platforma Microsoft Teams, și aceasta m-a făcut să abordez cursul dintr-o nouă perspectivă. Predau cursul diferit în fiecare an, dar anul acesta l-am înnoit și mai mult. Mi s-a părut că merită să marchez cumva această înnoire. Sincer, premiul a însemnat o recunoaștere formală a unui curs bun (din punctul meu de vedere) pe care, fără falsă modestie, îl predau, cred, destul de bine de ani de zile. Anul viitor o să încerc să-l predau și mai bine. E o promisiune pe care mi-o impun în fiecare an.

R.: Considerați că inițiative precum Premiile Senatului Universității din București încurajează mediul academic spre inovare și spre crearea/ implementarea de noi proiecte?

R.V.: Desigur, deși cred că sunt necesare mai multe inițiative din partea Universității din București în acest sens. Se vorbește mereu de performanțe și ierarhii, dar cred că profesorii au efectiv mai multă nevoie de recunoaștere și de feedback pozitiv.

R.: Având în vedere faptul că „Sincronie și Diacronie: Limbă veche” (cu predare în limba engleză) reprezintă un curs de mare complexitate, axat pe mai multe paliere – lingvistică, civilizație și istorie – care au fost dificultățile întâmpinate în predarea online?

R.V.: Au fost și unele avantaje. Am putut să folosesc o conexiune optimă de internet și un calculator rapid, mult mai multe materiale și facilități în platforma online și am predat într-un spațiu intim și mai user-friendly decât cel ce mi se oferă de obicei. Dificultatea este că nu am putut să simt legătura caldă cu studenții mei și că nu am putut să fiu în mijlocul lor ca să îmi dau seama cum percep ei cursul de fapt și să mă încarc cu energie. Și nu am putut să îmi desfășor destul latura histrionică. Îmi place să predau într-un amfiteatru plin de lume. Îmi place să gesticulez și să glumesc. Îmi place când studenții se antrenează în discuții și schimbă opinii diverse. A fost mai greu din acest punct de vedere.

R.: Am observat că nu ați avut o misiune deloc facilă, aceea de a-i ajuta pe studenții de la specializarea Filologie (Engleză A) să se familiarizeze nu numai cu structura limbii engleze vechi din perioada anglo-saxonă, dar și cu elemente de sociolingvistică istorică și cu interfața dintre cultura de expresie engleză și limba engleză. Pentru a veni în ajutorul lor, ați recurs la un număr impresionant de resurse online, adaptate predării mediate de ecrane digitale (imagini, clipuri, podcasturi, documentare, rețete, documente vechi scanate, inscripții, dicționare digitalizate). Care a fost feedback-ul studenților?

R.V.: Mi-a fost sincer mai dificil decât de obicei anul acesta să îmi dau seama cât de mult le-a plăcut cursul. Sunt un profesor cu experiență și în clasă percep în general când majoritatea studenților vibrează sau nu la ceea ce fac, dar lucrurile anul acesta au fost atipice. Sper ca feedbackul pe care îl vor da pentru evaluarea acestui curs să fie în continuare pozitiv, ca în alți ani. Online, în spațiul mediat, este un pic mai greu să identifici exact zonele unde nu le-ai captat atenția atât cât ți-ai propus.

R.: Având în vedere caracterul interactiv și aplicativ al cursului, sarcinile de învățare atractive datorită resurselor online puse la dispoziția participanților, considerați că utilizarea metodelor inovatoare de predare ar trebui utilizate la o scară mai largă în mediul academic românesc? Din punctul dvs. de vedere, trecerea la modul de predare online a determinat abdicarea de la o paradigmă didactică clasică, de tip tradițional, la una interactivă, modernă?

R.V.: Cred că mulți dintre noi, și aici vorbesc de colegii mei de la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine în primul rând, predau deja interactiv și dinamic și foloseau deja mijloace și suporturi de curs moderne. E greu de spus ce mai înseamnă o paradigmă didactică clasică – predarea oricum se schimbă odată cu generațiile de profesori și studenți. Desigur, au fost schimbări, dar aș spune că am predat mai puțin interactiv online, pentru că ne-a fost mai greu să interacționăm cu studenții în spațiul mediat. Cred că i-am evaluat însă mai bine și că le-am dat mai mult feedback pe teme și proiecte.

R.: Cum s-a conturat ideea acestui curs?

R.V.: Facultatea de Limbi și Literaturi Străine este, din fericire, unul dintre puținele locuri din România unde se mai predă istoria limbii engleze. Avem specialiști de marcă aici în Sincronie și Diacronie – clasiciști și orientaliști de prestigiu alături de angliști și ceilalți colegi. Însă preconizez că va fi un interes crescut pentru istoria limbii în următorii ani și în România. El a crescut deja în ultimii ani la nivel internațional.

R.: Care este, în opinia dumneavoastră, cel mai bun mod de a menține atenția studenților pentru partea academică și de a veni în sprijinul lor? De exemplu, dvs. le-ați oferit și acces în platforme de specialitate participanților, le-ați pus la dispoziție capitole dintr-o sinteză de specialitate pe care ați publicat-o, Landmarks in the History of English, axată pe istoria limbii engleze, așadar ați fost nu numai un profesor, ci și „o colegă mai mare dispusă să le vină în ajutor”.

R.V.: Desigur că în această perioadă grea am încercat cu toții să le venim studenților în întâmpinare și să suplinim apropierea fizică și afectivă care ne-a lipsit / le-a lipsit cu resurse care să-i ajute. Și sper că am reușit să îi ajutăm într-o oarecare măsură cu materialele în plus pe care li le-am dat. Cu toate acestea, cred că există o limită importantă pe care trebuie să o trasăm. Studenții au nevoie să-și găsească propriul drum. Au nevoie să-și ia notițe, să facă singuri conspecte. să-și pună întrebări și să gândească critic. Uneori un profesor îi poate ajuta mai mult dacă îi stimulează să își găsească propriile resurse, soluții și materiale. Așa că „ajutorul” profesorului trebuie să fie nuanțat. Uneori studenții au nevoie de un coleg mai mare, alteori însă nu. Alteori au nevoie de un profesor exigent care să îi stimuleze și să nu-i lase să o apuce pe calea cea mai ușoară.

R.: În opinia multor persoane procesul de evoluție a unei limbi reprezintă un teren arid, „o matematică a literelor”. Ce recomandare le-ați oferi studenților pasionați mai mult de literatură care au o temere cel mai probabil nejustificată față de sociolingvistică? De ce ar trebui să profite de faptul că au în programă cursul de „Sincronie și Diacronie: Limbă veche”, unul dintre puținele cursuri de istoria limbii engleze?

R.V.: Locul comun că lingvistica sau istoria unei limbi ar fi o matematică a literelor s-a dezvoltat pe fundalul secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea în istoria ideilor. Este o metaforă răspândită care însă niciodată nu reflectă ce poți face de fapt dacă studiezi istoria unei limbi. Ce poți face dacă studiezi istoria unei limbi este să înțelegi și să contextualizezi mai bine ce auzi în prezent în jurul tău. Istoria unei limbi nu îți arată în fapt cât de veche e o limbă, ci cât este de nouă și de vie – și aici mergem din nou pe terenul metaforelor lingvistice. Studenții mei au aflat de pildă că cele mai noi hituri sau cele mai răspândite meme conțin structuri pe care le puteai găsi și acum sute de ani, sau că lucruri care li se par vechi de sute de ani sunt de fapt relativ recente. Și au mai aflat, printre multe altele, că unele lucruri în limbă s-ar putea să se tot schimbe.

R.: Există, pe parcursul activității dumneavoastră, un moment pe care îl considerați ca fiind „decisiv” pentru evoluția dumneavoastră profesională?

R.V.: Mai multe, dar printre ele este momentul în care am avut o bursă de cercetare la Universitatea Oxford. Am avut acces la o serie de manuscrise și materiale pe care nu le aveam aici. Biblioteca Bodleiană este unul dintre cele mai incitante spații de cercetare de pe lume.

R.: Pe lângă munca la catedră, aveți o prodigioasă activitate de cercetare științifică, concretizată în volume și articole de specialitate. În plus, sunteți și colaboratoare a revistei „Observator cultural”, reușind să devoalați o sensibilitate aparte, dublată de o acută percepție a diversității umane. Cum reușiți să le îmbinați?

R.V.:  Nu mi-am pus niciodată problema că nu aș putea îmbina aceste lucruri, pentru că teoretic activitatea de predare trebuie susținută de activitatea de cercetare, iar activitatea la nivel cultural este ceva ce eu consider cumva un dat al meseriei. Ca profesor trebuie să te păstrezi mereu tolerant, creativ, viu și informat – deci trebuie să te păstrezi receptiv și sensibil la ce e divers.

R.: Care este secretul unei relații bune între profesor și student, ținând cont de faptul mediul universitar este supus unor rigori academice stricte, iar gradul de dificultate al unor materii, precum este și cea predată de dvs., este ridicat?

Respect reciproc și totală sinceritate. Dar totala sinceritate înseamnă din start respect.

R.: În opinia dvs., cum credeți că ar mai putea stimula excelența didactică și de cercetare Universitatea din București?

R.V.: Ar fi o listă destul de lungă, dar una din cheile indiscutabile este o bibliotecă bună. Cu adevărat bună! Cu multe cărți și articole de specialitate online. Cu baze de date și corpusuri. În număr relevant – pe modelul bibliotecilor de standard internațional. Tânjesc de pildă de multă vreme la un abonament instituțional la Oxford English Dictionary. Desigur, ar fi nu numai pentru mine, ci și pentru colegii și studenții mei.