O nouă apariție editorială: volumul Michel Foucault, „Trădarea imaginilor”, tradus din limba franceză de lect. univ. dr. Oana Șerban, cadru didactic la Facultatea de Filosofie și director executiv al CCIIF

Centrul de Cercetare a Istoriei și Circulației Ideilor Filosofice (CCIIF) anunță publicarea unui volum inedit, Michel Foucault, Trădarea imaginilor, publicat la Editura Cartea Românească Educațional de curând, în traducerea lect. univ. dr. Oana Șerban, cadru didactic la Facultatea de Filosofie și director executiv al CCIIF.

O carte album: reflecțiile lui Michel Foucault asupra impresionismului și suprarealismului, traduse în limba română la 40 de ani de la moartea filosofului francez

De altfel, nu doar calitatea grafică a acestei cărți-album este excepțională, dar și momentul apariției acestui volum, care marchează 40 de ani de la moartea lui Michel Foucault.

Volumul include texte foucauldiene dedicate picturii impresioniste și suprarealiste, „Manet sau obiectul-picturii”, „Aceasta nu este o pipă” și „Negrul și suprafața”, la care se adaugă scrisorile trimise de Magritte lui Foucault și studii introductive dedicate rolului pe care scrierile autorului francez îl joacă într-o filosofie a artei secolului trecut.

Manet, Magritte și Foucault: un test al dialogului dintre artă și filosofie

Traducătoarea volumului, Oana Șerban, explică prin ce se deosebește acest volum de oricare altă lucrare a lui Michel Foucault:

„A rămas trecută cu vederea sau marginal abordată figura unui Foucault care, echipat cu o tehnică hermeneutică de excepție, ar fi putut încerca o altfel de estetică, nu existențială, ci o filosofie a artei. De altfel, era un proiect pe care nu a apucat să îl împlinească, din pricina morții timpurii. «Negrul și suprafața» e volumul promis în 1966 către Editions de Minuit, dar care nu și-a mai văzut finalul. Nu știm cum s-ar fi putut transforma notele de lectură ale lui Foucault pe marginea picturii impresioniste într-o veritabilă istorie a codurilor reprezentării în filosofia artei și nici de ce slăbiciunea lui estetică se conturează în jurul impresionismului și suprarealismului. E posibil ca Foucault să îl fi adorat pe Manet pur și simplu. Dar apropierea de Magritte a fost mai degrabă un artificiu tehnic, o urgență, o nevoie a clarificării capitalului comprehensiv de care dispune o reprezentare care se obligă să aducă împreună ceea ce după natură angajează o incompatibilitate: textul și imaginea. M-am întrebat îndelung ce se petrece între «Cuvintele și lucrurile», a lui Foucault, și «Cuvintele și imaginile», a lui Magritte. Să nu fi știut Foucault de pictura-eseu a lui Magritte? Să fi fost Magritte frustrat că nu apărea nici o urmă a «Cuvintelor și imaginilor» în «Cuvintele și lucrurile»? Indiferent însă de felul în care textele dedicate lui Manet și Magritte comportă dificultățile lor, e limpede că ele pot fi folosite în a umple lacunele pe care le avem atunci când confruntăm inconsistențe ale criticii foucauldiene la adresa reprezentării, relației dintre text și imagine, lucru și cuvânt.

Pentru iubitorii de artă, textele de față nu prilejuiesc doar interpretarea poziției foucauldiene față de Manet și Magritte sau despre impresionism și suprarealism. Sunt articulate deschideri către Klee și Kandinski, reluări ale lui Velázquez și Picasso, reveniri asupra lui Bosch și Fromanger”, a declarat Oana Șerban.

Aproape 200 de pagini de texte filosofice însoțite de anexe grafice cuprinzând tablouri ale lui Manet și Magritte fac deliciul cititorilor împătimiți de artă și filosofie.

Un proiect editorial seducător și o investiție culturală

Întrebată de ce a ales elaborarea acestui proiect deloc facil și pe alocuri costisitor, din pricina condițiilor grafice excepționale, Oana Șerban a explicat:

„Am tradus aceste texte și din alte motive, (hiper)personale. Unul ține de slăbiciunea mea pentru Magritte, în sensul unei plăceri dezinteresate și sincere. Celălalt ține de nevoia de a veni în întâmpinarea studenților mei, alături de care dezbat, la cursurile de la master, teorii ale reprezentării, din diferite unghiuri și tradiții filosofice. În limba franceză citesc tot mai puțini, spre tristețea mea, iar traducerile disponibile în limba engleză scurtcircuitează multe dintre nuanțele de care dispune limba franceză. În plus, conferința despre Manet circulă clandestin pe internet; volumul «Ceci n’est pas une pipe», apărut la Fata Morgana, e greu procurabil; iar de «Negrul și suprafața», un proiect publicat – atât cât a apucat să fie scris – în Cahier Foucault, din colecția Cahiers de L’Herne, abia dacă s-a auzit – din considerente care țin, cel mai probabil, de structura notițelor și de caracterul repetitiv al unor conținuturi identificabile și în dizertația despre picturile impresioniste ale lui Manet. În plus, din ediția în engleză a acestui text – «Manet and the Object of Painting» – lipsește o parte din textul aferent celei de-a treia părți, în care Foucault comentează Un bar aux Folies-Bergère. Prin urmare, fiind nemulțumită de incompletitudinea textelor în traducerile din limba engleză, la care studenții apelează mai degrabă, dar și de incapacitatea acestor resurse de a reda fidel anumite sensuri pe care franceza le propune natural, mai cuprinzător și mai rezonant, pentru mizele filosofice pe care le putem angaja, am ales să traduc ceea ce constituie o mică trilogie de filosofia artei, prin reunirea textelor: «Manet sau obiectul-picturii», «Aceasta nu este o pipă» și «Negrul și suprafața». Dispunerea lor în volum sfidează cronologiile în mod deliberat – textul despre Magritte e cel mai legat (de altfel e o carte în sine), iar dizertația despre Manet și fragmentele din «Negrul și suprafața» au elemente comune, prima dezvoltând însemnările cuprinse în cea din urmă. Astfel, le-am alăturat într-un volum care sper să fie de folos pentru foucauldieni de diferite vârste și specializări. Mi-am dorit o carte-album, care să oglindească tributul publicului românesc pentru comemorarea a 40 de ani de la moartea lui Michel Foucault. Nu am bănuit însă că rezultatul va fi uimitor și pot spune, cu mâna pe inimă, că e cea mai frumoasă carte de artă și filosofie pe care am văzut-o, iar onoarea de a fi lucrat la ea îmi dă conștiința că am făcut ceea ce trebuie, speculând un Foucault incomod, cu preocupări estetice, despre care s-a scris și comentat prea puțin. În rest, tot ce pun spune convinsă pe deplin că aveți înaintea dumneavoastră un proiect unic, e că publicarea acestui volum e un tribut pe care echipa de la Cartea Românească Educațional îl aduce culturii foucauldiene și publicului din România: nu cunosc edituri care să investească atât de generos în publicarea volumelor de filosofie, în genere, și în principiu, nu cunosc edituri care să aibă un optimism egal acestei echipe atunci când vine vorba de a publica pentru un public modest numeric și pretențios din perspectivă intelectuală, așa cum este publicul cultural românesc”, a explicat traducătoarea.

Prin apariția acestui volum, Editura Cartea Românească Educațional se alătură unui spectru larg de grupuri editoriale care au omagiat figura lui Foucault, traducându-i volumele de căpătâi: Editura Univers, RAO, Idea Design & Print, Humanitas, Polirom, TACT.

Volumul Michel Foucault, Trădarea imaginilor (Cartea Românească Educațional 2024), în traducerea Oanei Șerban, este disponibil în librării și pe site-ul editurii Cartea Românească Educațional.

Oana Șerban predă estetică, filosofie modernă, studii culturale și biopolitică la Facultatea de Filosofie a Universității din București. A primit distincția de Profesor Bologna de două ori, în anul 2018 și în anul 2021. Este autor al volumelor After Thomas Kuhn, The Structure of Aesthetic Revolutions (Berlin, Boston: De Gruyter, an 2022), Cultural Capital and Creative Communication (Anti-)Modern and (Non-)Eurocentric Perspectives (London, New York: Routledge, anul    2023), Capitalismul artistic (Paralela 45, anul 2016) și co-editor al unor volume de estetică, filosofia culturii, istoria modernității europene. A tradus din limba franceză pentru editura Cartea Românească Educațional volumele unor autori precum Gilles Lipovetsky, Jean d’Ormesson, Sylvain Tesson și Michel Foucault. 

Michel Foucault  (n. 15 octombrie 1926, Poitiers – d. 25 iunie 1984, Paris) este filosof și istoric francez, cunoscut pentru studiile sale dedicate poststructuralismului și postmodernismului și revendicat, în egală măsură, de sociologie și de psihanaliză. A predat la  Universitatea Clermont-Ferrand, apoi la Universitatea Paris VIII și la Collège de France din Paris. Cărțile sale includ titluri de rezonanță pentru studiile de hermeneutică, biopolitică și istoria ideilor:  Cuvintele și lucrurile, Istoria sexualității, Istoria nebuniei în epoca clasică, Puterea psihiatrică, A supraveghea și a pedepsi, Ordinea discursului, Nașterea clinicii, Arheologia cunoașterii, Guvernarea de sine și guvernarea celorlalți, Anormalii. Ediția de față este una specială, dedicată comemorării a 40 de ani de la moartea lui Michel Foucault.