Universitatea din București este coordonatoarea proiectului DIPLOMA – Development of Inclusive and Participatory Learning in Organisations through Multicultural Ambassadors, aprobat în cadrul programului Erasmus+, parteneriate strategice KA2.
Universitatea din București este parteneră în acest proiect alături de universități europene de prestigiu: Universitatea din Suffolk (Marea Britanie), Universitatea Catolică din Vest (Franța) și Universitatea Amasya (Turcia). De asemenea, Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR) și Centrul de Proiecte Educaționale și Sportive București (PROEDUS) s-au alăturat proiectului în calitate de parteneri esențiali.
Incluziunea educațională și socială a grupurilor defavorizate
Scopul proiectului DIPLOMA este de a promova incluziunea educațională și socială a grupurilor defavorizate, precum și a studenților netradiționali, satisfăcând astfel una dintre prioritățile stabilite de Comisia Europeană.
Obiectivele principale ale proiectului sunt identificarea strategiilor de incluziune în universitățile europene și promovarea incluziunii sociale în învățământul universitar pentru grupurile dezavantajate; dezvoltarea unor modele de lucru cu studenți ambasadori pentru incluziune, pentru a ajunge la un număr mai mare de tineri dezavantajați înscriși în învățământul universitar; dezvoltarea unui pachet de module de formare pentru studenții ambasadori și organizațiile intersectoriale care lucrează cu aceștia, care să fie distribuite la nivel local, regional, național și transnațional și angajarea, conectarea și împuternicirea tinerilor prin dezvoltarea rețelelor regionale, naționale și transnaționale de studenți ambasadori.
Grupul-țintă este constituit atât din tineri din comunități diverse și dezavantajate (tineri din medii dezavantajate socio-economic, tineri cu risc de a deveni NEET, tineri aparținând grupurilor minoritare și imigranți). Pentru a lucra în cadrul proiectului vor fi recrutați 50 de ambasadori ai incluziunii, care vor juca roluri importante în revizuirea celor mai bune practici privind accesul în mediul universitar.
Învățământul superior – un drept fundamental al omului
Educația este un factor cheie în rezolvarea multiplelor probleme ale societății, iar învățământul universitar are o responsabilitate sporită, jucând rol de promotor al dezvoltării viitoare și de factor implicat în asigurarea coeziunii sociale. Asociația Studenților Europeni consideră că învățământul superior este un drept fundamental al omului și reprezintă o responsabilitate publică. Dincolo de provocarea de a crea un învățământ superior competitiv, universitățile sunt nevoite să răspundă așteptărilor tot mai mari ale unei societăți care vede educația, în general, și învățământul superior, în special, ca mijloc principal de promovare a competitivității economice.
Analiza efectuată de ANOSR a arătat că numărul elevilor din grupurile defavorizate care accesează învățământul superior este încă foarte mic. În niciuna din universitățile publice din România procentul studenților proveniți din medii defavorizate nu depășește 0,5% (ANOSR, 2012).
În Turcia există un număr mare de tineri refugiați din Siria care nu accesează învățământul superior din diverse motive: nu se simt bine pregătiți (sistemul de admitere în universitățile din Turcia este foarte competitiv), mulți tineri provin din medii sărace și consideră că nu își pot permite studii universitare, fără însă a verifica oportunitățile de burse și alte avantaje pe care le oferă universitățile (Erdoğan & Erdoğan, 2018).
În Franța există o problemă cu studenții care dețin o diplomă de bacalaureat vocațional. Statisticile arată că doar 28% dintre ei accesează instituțiile de învățământ superior, ceea ce reprezintă un procent foarte mic față de aproximativ 100% dintre cei care au bacalaureat general și care și-au continuat studiile cu programe universitare.
În ultimii 20 de ani, Marea Britanie a văzut ca obiectiv politic creșterea proporției studenților din grupurile dezavantajate în sectorul public universitar (obiectiv cunoscut sub numele de „extindere a participării”) sau în universitățile de elită („acces echitabil”), principiul călăuzitor și discursul politic mutându-se de la justiția socială bazată pe șanse la mobilitatea socială bazată pe ideea de meritocrație și competitivitate națională (Waller et al. 2015; Harrison, 2018).
Mai multe detalii despre proiect pot fi consultate aici și aici.
.