Universitatea din București, parteneră în organizarea conferinței internaționale „Roma, palimpsest al sufletului european”

În perioada 16-17 aprilie 2026, Universitatea din București a organizat, prin Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, în colaborare cu Accademia di Romania in Roma, împreună cu Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și cu Universitatea „Sapienza” din Roma și cu sprijinul Institutului Cultural Român, conferința internațională „Roma, palimpsest al sufletului european”.

Conferința a fost coordonată de către conf. univ. dr. Diana Mite Colceriu, cadru didactic la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, și a fost găzduită de Accademia di Romania in Roma.

În 1829 Stendhal își avertiza cititorii că Roma nu face niciodată obiectul unei lecturi inocente; situate la confluența a trei reprezentări romane, Les Promenades dans Rome arată liniile culturale majore care se intersectează și care propun un spațiu european inedit: o Romă a ruinelor antice, a unei civilizații pierdute, însă recuperată de mentalul occidental, o Romă a tradiției creștine, a papalității, a armoniei cu sacrul la care ne întoarcem mereu, asemenea lui Novalis în eseul său „Die Christenheit oder Europa” (1799), o Romă italiană a secolului al XIX-lea, cu toate speranțele și asperitățile socio-politice și istorice ale „Risorgimento”-ului.

Mitul roman are fără îndoială o traiectorie îndelungată: dacă de Bellay contemplă nostalgic o Romă dispărută în „Les Antiquités de Rome” (1558), dacă jurnalul de călătorie al lui Montaigne deplânge Roma sepulcrală a sfârșitului umanismului, fără să amintească emoția câmpurilor romane pe care o va simți Goethe două secole mai târziu, romanticii arată o Romă interioară, plină de vitalitate și de echilibru, centru mistic al lumii moderne dezvrăjite.

Corespondența și jurnalele lui Fr. Schlegel fac apologia unei unități catolice medievale resimțite la Roma care ar servi drept model religios și politic în Europa secolului al XIX-lea, A. W. Schlegel descoperă o lume a arhetipurilor primordiale care va constitui fundamentul esteticii sale ulterioare, Madame de Staël găsește un univers al sentimentului și al pasiunii proprii sufletului romantic, Chateaubriand, un spațiu al eternității și al renașterii perpetue, Wackenroder și Tieck, Stendhal și Flaubert, unul al frumuseții înălțătoare, dincolo de spiritualitatea creștină, Byron și Shelley un paradis pierdut și o sursă de melancolie.Roma trezește intuiții culturale, emoții estetice, vocații spirituale, meditații filozofice; ea vorbește sufletului european în toată unitatea și unicitatea sa.

La sfârșitul secolului al XIX-lea și în secolul XX Roma devine un palimpsest al modernității: oraș al sufletelor pierdute la Pirandello, al sărăciei și fracturilor sociale la Pasolini, al alienării individului la Moravia sau la Calvino, ea trădează angoasa existențială a eului modern. Oraşul își pierde astfel contururile fizice, devine un spațiu mental, simbolic al căutării identitare.

Toate aceste forme de interogare nu doar a propriei individualități, ci și a mitului roman nu fac decât să confirme caracterul complex al unui spațiu care capătă sens nu doar prin prezența sa istorică și culturală, ci și prin absența unei voci ale armoniei și ale eternității. O Romă lipsită de Roma arată în ultimă instanță importanța tradiției și a unei umanități consubstanțiale spiritul european care i-a fascinat nu doar călătorii romantici, ci și pe fiecare dintre noi.

Programul complet al conferinței este disponibil aici.