Facultatea de Filosofie a Universității din București anunță, cu profundă tristețe, trecerea în neființă a domnului acad. prof. univ. dr. Vasile Tonoi, figură marcantă a filosofiei din România, dascăl, autor și traducător de lucrări filosofice de înaltă ținută intelectuală.
Profesorul Vasile Tonoiu s-a născut s-a născut în comuna Corbeni, judeţul Argeş, la data de 3 februarie 1941. A urmat la Liceul ,,Dimitrie Cantemir”din Curtea de Argeş și studii universitare la Facultatea de Filosofie a Universității din Bucureşti. În anul 1971, a obţinut titlul de doctor în filosofie.
La Facultatea de Filosofie a UB a parcurs toate treptele recunoașterii universitare: preparator universitar (perioada 1962-1965), asistent universitar (perioada 1965-1968), lector universitar (perioada 1968-1989) şi profesor universitar, începând cu anul 1990 și până la retragerea sa din activitatea didactică, în anul 2006.
Din anul 2003, profesorul Vasile Tonoiu a devenit membru titular al Academiei Române, remarcându-se printr-o susţinută activitate ştiinţifică, cu precădere în domeniile filosofiei ştiinţei, ontologiei şi hermeneuticii, tratate pe larg în peste 100 de lucrări științifice.
„Vasile Tonoiu este, fără îndoială, un filosof, fiindcă poate fi numit/indicat atunci când ne întrebăm despre filosofii acestui timp al culturii noastre. Un filosof retras în operă, până aproape de in-diferență față de opinia despre opera aceasta și mai cu seamă despre autorul ei.
Ești filosof, se poate spune, într-o filosofie dintr-o cultură; limitat, așadar, de condiții față de care poți avea o reacție de respingere sau, dimpotrivă, o atitudine de acceptare prin apropriere, cum ar socoti Paul Ricoeur, un gânditor din opera căruia Vasile Tonoiu a tradus în limba română. Aproprierea în cauză, iar nu respingerea, poate fi recunoscută în opera sa. Pe de o parte, interpretând opera lui Mircea Eliade, cea de teorie a fenomenului religios, Vasile Tonoiu deschide și o temă identitară, cu totul relevantă pentru cercetarea filosofică: semnificația genetică și structurală a creației culturale pre-savante (populare) pentru filosofie, atât în ordinea formală a culturii, deoarece ivirea filosofiei în lume se află sub condiția acesteia, cât și în ordinea creației filosofice a unui gânditor, fiindcă acesta pune la lucru – neavând alternativă – câteva elemente culturale: limbă și reprezentări identitare în circulație, preferințe tematice și percepții asupra evenimentelor prin care sunt instituite fenomenele culturale, în genere, sau cele propriu-zis filosofice etc. Pe de altă parte, Vasile Tonoiu și-a legat lucrul filosofic de istoria filosofiei, în sens larg. A descris, analizat, interpretat opere filosofice întregi sau anumite idei, concepte, probleme, argumente, teorii. Cultura sa filosofică a contat în mare măsură nu doar pentru propria creație, ci și pentru publicul nostru, în mai mică sau mai mare măsură specializat filosofic: studenți și cercetători în domeniul filosofiei, specialiști în alte domenii sau pasionați de filosofie”, au transmis colegii de la Facultatea de Filosofie a UB.
Dumnezeu să îl odihnească în pace!




