„Am vrut să arăt ce studenți grozavi avem – deschiși, creativi, comunicativi, autonomi, cooperanți”, interviu cu conf. univ. dr. Camelia Dinu de la FLLS

Universitatea din București a premiat, în luna decembrie a anului 2019, în cadrul celei de-a treia ediții a Premiilor Senatului UB, cei mai valoroși membri ai comunității sale academice. Marele Premiu la categoria „Cel/ cea mai inovator/ inovatoare curs/ metodă de predare/ material didactic”, în domeniul Științe Umaniste, a fost acordat cursului Avangardă rusă: experiment și extravaganță poetică, coordonat de către conf. univ. dr. Camelia Dinu, de la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București.

În rândurile care urmează, conf. univ. dr.  Camelia Dinu, aleasă totodată și „Profesorul anului” în domeniul Științe Umaniste, ne va povesti despre povestea din spatele acestui proiect de succes, despre conceptul și structura acestui curs, dar și despre provocările oferite celor care îl urmează.

Reporter: Ce v-a motivat să concurați la cea de-a treia ediție a Premiilor Senatului Universității din București? Ce a însemnat pentru dumneavoastră obținerea acestui premiu?

Camelia Dinu: M-am înscris în competiție din mai multe motive, în primul rând pentru că am fost curioasă să văd unde mă situez în raport cu colegii mei din domeniul Științelor Umaniste și din celelalte domenii. În al doilea rând, am vrut să arăt ce studenți grozavi avem – deschiși, creativi, comunicativi, autonomi, cooperanți. În al treilea rând, am dorit să demonstrez că se pot face cursuri atractive, chiar spectaculoase, cu resurse puține, deși aceasta din urmă nu este o situație oportună. Cred că aș putea exploata mult mai multe tipuri de învățare și strategii specifice dacă aș avea mijloace de învățământ moderne, aparatură de calitate, săli amenajate corespunzător, biblioteci actualizate, grupe echilibrate numeric. Toate aceste elemente sunt foarte motivante în activitatea de profesor, cresc stima de sine și performanța profesională.

R: Considerați că inițiative precum Premiile Senatului Universității din București încurajează mediul academic spre inovare și spre crearea sau implementarea de noi proiecte?

C.D.: Da, cred că este o inițiativă stimulativă pentru un profesor conștient de calitățile sale. Modestia nu-și are locul aici, pentru că un profesor bun (ca și un student bun) trebuie să fie într-o competiție permanentă cu sine și să-i inspire pe ceilalți. Astfel de distincții sunt binevenite și încurajatoare.

 

R: Având în vedere caracterul interactiv și aplicativ al cursului, sarcinile de învățare atractive și motivante, atelierul de scriere creativă după metode avangardiste, considerați că utilizarea metodelor inovatoare de predare ar trebui utilizate la o scară mai largă în mediul academic românesc?

C.D.: Metodele pe care le-am folosit la acest curs sunt inovatoare în sensul că depășesc concepția tradițională conform căreia procesul de învățământ este concentrat pe profesor și pe predare. Ca atare, mi se pare important ca studenții să fie implicați activ în procesul de învățare, să existe o puternică legătură între teorie și practică, cu accent pe a doua componentă și, în general, să li se dea studenților libertatea de a influența conținutul și ritmul învățării, să devină coparticipanți și, implicit, mult mai responsabili. Am multiple posibilități de a construi cursuri inovatoare și atractive, căci filologia este un domeniu care favorizează astfel de abordări.

R: Care a fost feedback-ul studenților și câți cursanți s-au înscris la acest opțional de literatură?

C.D.: Feedback-ul a fost foarte bun, este al patrulea an de când țin acest curs și numărul studenților crește. Anul trecut am avut 27 înscriși, anul acesta, 34.

R: Ați creat o pagină de Facebook dedicată „Avangardei ruse: experiment și extravaganță poetică”. În opinia dvs., utilizarea altor canale și metode de comunicare cu studenții sunt binevenite?

C.D.: Da, am creat un grup de Facebook pentru fiecare curs din ultimii doi ani (curs opțional Avangarda rusă 2018 și curs opțional Avangarda rusă 2019). Componenta vizuală este semnificativă în cazul mișcărilor de avangardă. Pe grupuri, am putut transmite studenților, în afară de materialele pentru fiecare curs, și fotografii sau fișiere audio-video relevante. De altfel, postările continuă și după încheierea cursului. Încă trimit noutăți atât în grupul actual, cât și în cel de anul trecut. În afară de cele două grupuri de Facebook, am creat câte un site și pentru celelalte cursuri la care sunt titular. Este o metodă excelentă pentru a interacționa cu studenții, a organiza cursurile și seminarele și a transmite documentele necesare.

R: Cum s-a conturat ideea acestui curs opțional și cât de mult a contat faptul că sunteți autoarea a două monografii de specialitate (Avangarda rusă. Configurații și metamorfoze, Cazul Daniil Harms. Supraviețuirea avangardei ruse)?

C.D.: A contat foarte mult că sunt autoarea a două monografii de specialitate pe materia cursului și că această materie nu era acoperită de cursurile de bază, astfel încât le-am putut propune studenților noutăți. Dar îmi plac și provocările, de exemplu am fost solicitată, în cadrul departamentului, să țin cursuri complet noi pentru mine și le-am construit pas cu pas, citind mult în timpul verii și proiectând fiecare etapă.

R: La fiecare seminar, ați împărțit studenții în grupe. Din punctul dumneavoastră de vedere, este important ca aceștia să învețe să lucreze în echipă, să-și dezvolte spiritul de fairplay?

C.D.: Îmi place să stimulez spiritul de echipă. Este esențial ca studenții să comunice între ei, fiecare să fie curios să afle și să asculte părerea celuilalt, să înțeleagă în ce fel îl poate completa pe coechipier. În echipă rezultatele sunt mereu surprinzătoare. Există și riscuri, și anume dispersia responsabilității în cadrul echipei, s-a întâmplat s-o observ, de aceea formez echipe mici, astfel încât fiecare membru să se implice. Studenții au ocazia să se cunoască mai bine și să atingă succesul împreună.

R: Care este, în opinia dumneavoastră, cel mai bun mod de a menține atenția studenților pentru partea academică, fie că vorbim de cursuri sau de cercetare? De exemplu, dumneavoastră ați fost cu studenții care au frecventat cursul la Muzeul Național de Artă a României și i-ați impulsionat să rescrie, în stil avangardist, poezii.

C.D.: Cred că cel mai bun mod este să-i implici pe studenți în activități practice și să eviți rigiditatea academică, rigiditate care transpare uneori atât în informațiile transmise, cât și în atitudinea unor profesori. Sunt aspecte care mă iritau când eram studentă.

Activitățile extrașcolare sunt la fel de importante ca lecțiile propriu-zise. Consolidarea materiei se face cu succes prin astfel de activități. Am mers la Muzeul Național de Artă, pentru că este un mediu care stârnește emoții intense. Am avut un ghidaj excepțional, dar i-am pregătit pe studenți înainte despre felul în care trebuie privită și analizată o creație avangardistă.

Cursul opțional se încheie în fiecare an cu un atelier de scriere creativă după modele avangradiste pe care le-am analizat pe parcursul semestrului sau pe care le-am imaginat eu, special pentru acest experiment. Jucându-se cu diverse tehnici (acrostihul, „exquisite corpse”, colajul dadaist, șirul de metafore și comparații, cvintetul etc.) și lucrând în echipe de câte trei, studenții obțin în mare parte prin hazard, cu mici stilizări finale, texte poetice inedite. Este, desigur, o activitate foarte distractivă, relaxantă, dar și un exercițiu de bilanț al achizițiilor semestriale.

R: Ați câștigat, în cadrul celei de-a treia ediții a Premiilor Senatului Universității din București, și Premiul „Profesorul anului” în Domeniul Științe Umaniste. Ce a însemnat pentru dumneavoastră această distincție, mai ales că ați fost nominalizată de către studenții dvs.?

C.D.: Acest premiu a fost onorant în mod deosebit pentru mine, căci s-a bazat pe propunerea și pe evaluările semestriale făcute de studenți. Am primit evaluări bune și foarte bune, studenții mi-au scris lucruri foarte frumoase, inclusiv recomandări și sugestii, și acest lucru m-a bucurat și mi-a dat idei pentru anii viitori.

R: În CV-ul dvs., am văzut că încă din timpul liceului ați fost preocupată de studiul Limbii și Literaturii Ruse, atunci când ați și reușit o performanță remarcabilă – de a câștiga medalia de aur la Olimpiada Internațională de Limba şi Literatura Rusă, desfășurată în Moscova. I-ați sfătui pe tineri să se decidă devreme asupra a ceea ce vor să facă pe mai departe pentru a ajunge la excelență?

C.D.: Da, sunt adepta planurilor pe termen mediu și lung. Am știut cam din clasa a VI-a că vreau să devin profesor, de aceea am absolvit mai întâi Liceul Pedagogic, pregătindu-mă pentru prima treaptă, specializarea învățător-educator. Cred că este foarte important să ai un plan profesional bazat pe aptitudinile personale și să construiești constant în acest sens.

R: Există, pe parcursul activității dumneavoastră, un moment pe care îl considerați ca fiind „decisiv” pentru evoluția dumneavoastră profesională?

C.D.: Perioada facultății a fost una decisivă. În cei patru ani am citit și am asimilat foarte mult. Nu am amintiri prea expansive din perioada studenției (în sensul distracției, al aventurii, al chefurilor – deși am locuit exclusiv în căminul studențesc), pentru că am fost șoarece de bibliotecă, dar nu îmi pare rău deloc. Aș face același lucru dacă aș lua-o de la capăt. La fel de importantă a fost perioada studiilor doctorale, când mi-am perfecționat spiritul autodidact și creativitatea.

R: Care este secretul unei relații bune între profesor și student, ținând cont de faptul mediul universitar este supus unor rigori academice stricte, iar gradul de dificultate al unor materii, precum este și cea predată de dvs., este ridicat?

C.D.: Voi enumera câteva calități ale profesorului ideal, în concepția mea: pasiune pentru activitatea didactică, cunoașterea la nivel superior a domeniului său, atenuarea tocmai a rigidităților despre care vorbiți, renunțarea la atitudinea superioară, dar nu la fermitate, buna organizare, comunicarea, răbdarea, empatia, farmecul personal, ceva aptitudini de regie și actorie.

Predarea unei limbi străine (mai ales de la zero, cum se întâmplă cu rusa) reprezintă un proces complex, antrenant. Mă bucur că este o activitate care îți lasă libertatea de a folosi metode variate. Nu mai vorbesc de predarea literaturii, cel mai prețios aspect profesional pentru mine.

R: Pe de altă parte, cum credeți că ar mai putea stimula excelența didactică și de cercetare Universitatea din București?

C.D.: Cum am răspuns și la prima întrebare, cred că aș fi un profesor mult mai bun dacă aș avea mijloacele de învățământ pentru mileniul al treilea. Mi-ar plăcea și să am timp pentru mentorat, să mă ocup în liniște și individual de cât mai mulți studenți, să pot să-i consiliez pe îndelete pe cei care au nevoie de coordonarea mea. Cercetarea, care îmi place la fel de mult, o fac printre picături, mai ales noaptea, ceea ce mă epuizează uneori. Cred că ar trebui găsit un echilibru real, nu doar pe hârtie, între partea didactică și cea de cercetare. Să închei însă pe un ton pozitiv: am o profesie fascinantă și, când mă urc în autobuz, din cartierul meu periferic, și plec spre „serviciu” (mi-e greu să-l numesc astfel), mă gândesc des că sunt un om privilegiat.