Batem cuiul de aur la Deșli Caira? Povestea unui sit geologic pe cale să scrie istorie, în cadrul unui nou episod al seriei Proiect sub lupă

Aflată în Dobrogea de Nord, în apropierea localității Agighiol, secțiunea geologică Deșli Caira este considerată candidata cu cele mai bune șanse în competiția pentru definirea stratotipului GSSP al bazei etajului Anisian (Triasic Mediu). Câștigarea acestei competiții ar fi marcată prin amplasarea simbolică a unui cui de aur (golden spike) între etajele geologice.

În acest context, echipa Proiect sub lupă a mers la Deșli Caira să-i întrebe pe geologii Iuliana Lazăr, Marco Balini, Marius Stoica, Micha Horacek, Alexandra Lăcătuș și Valentin Răuță ce face ca acest sit geologic să fie unic în România și în lume și cum ar putea deveni un punct de referință în istoria geologică a Planetei.

Vă invităm să urmăriți materialul rezultat în episodul cu numărul patru al seriei Proiect sub lupă, care poate fi accesat cu un click mai jos.

Situl geologic Deșli Caira, după denumirea lui veche în limba turcă, astăzi Stânca Țuguiată sau Dealul Ascuțit, este o secțiune geologică cu o vechime de aproximativ 247 de milioane de ani și conține, după cum ne spune cercetătoarea Iuliana Lazăr, o succesiune de calcare foarte interesante din punct de vedere al istoriei erei mezozoice. Acest interval de timp geologic este documentat foarte bine la Deșli Caira printr-o succesiune de calcare foarte bogat fosiliferă, adică cu un conținut important de resturi ale unor organisme care au trăit în urmă cu 247 de milioane de ani într-o mare cu adâncimi de până la 200 de metri, cu salinitate normală, o mare în care trăiau diferite tipuri de organisme, moluște, cefalopode, care sunt foarte bine cunoscute sub numele de amonoidee, sau amoniți, cum le numim în limbajul comun, alături de numeroase alte organisme.

Ca urmare a rezultatelor comunicate în urma cercetărilor de la Deșli Caira, Subcomisia Internațională de Stratigrafie a Triasicului a inclus secțiunea în competiția pentru ratificarea GSSP pentru baza Triasicului mediu. Și, foarte important, după toate criteriile de evaluare, Deșli Caira este considerată, pe baza rezultatelor științifice preliminare, cel mai puternic candidat. Totuși, pentru a ajunge să câștige competiția, situl necesită o cercetare cât mai exhaustivă, cu rezultate concrete și relevante. În acest scop, o echipă de geologi a Universității din București, coordonată de profesoara Iuliana Lazăr, desfășoară o activitate constantă și intensă în cadrul sitului împreună cu mai mulți specialiști din străinătate: prof. Marco Balini (Universitatea din Milano), dr. Spencer G. Lucas (Muzeul de Istorie Naturală și Științe din New Mexico, Albuquerque, USA), dr. Martyn Golding (Geological Survey of Canada) și dr. Micha Horacek (Universitatea din Viena).

Pornind de la toate aceste premise și dată fiind importanța sitului, am invitat o parte a echipei de geologi care cercetează secțiunea să ne conducă prin trecutul geologic al Planetei, așa cum se vede el la Deșli Caira.

• Când și cum au început cercetările la Deșli Caira?
• Ce este un stratotip GSSP și cum se definește?
• Cum a ajuns secțiunea Deșli Caira să participe în competiția pentru definirea stratotipului GSSP al bazei etajului Anisian (Triasic mediu)?
• De unde vine denumirea Anisianului?
• Care este relevanța Anisianului și a Triasicului mediu în evoluția geologică a Planetei?
• Ce fosile găsim la Deșli Caira și care este rolul lor în competiție?
• Care sunt siturile geologice concurente și cât mai durează până la desemnarea secțiunii câștigătoare a competiției?
• Ce leagă istoria Vestului American de istoria geologică a Planetei?
• Ce este și ce simbolizează cuiul de aur?
• Cum arată o zi din viața unui geolog aflat în campanie de teren?
• Ce se întâmplă după munca de teren și cum continuă cercetarea până la comunicarea ei printr-un articol științific de top?

Răspunsuri la toate aceste întrebări și la multe altele ne oferă geologii Iuliana Lazăr, Marco Balini, Marius Stoica, Micha Horacek, Alexandra Lăcătuș și Valentin Răuță în ediția cu numărul 4 a seriei Proiect sub lupă.

Iuliana Lazăr este profesor la Facultatea de Geologie și Geofizică a Universității din București și cercetător la Institutul de Cercetare al Universității din București (ICUB). A urmat cursurile Facultății de Inginerie Geologie și Geofizică a Universității din București, iar după absolvire a lucrat ca inginer geolog pentru prospecțiuni și explorări geologice la IPEG Craiova (1987-1993). A fost curator al colecțiilor de Paleontologie și Stratigrafie ale Laboratorului de Paleontologie al Universității din București. În timpul doctoratului a beneficiat de stagii de pregătire (în proiecte Tempus) la Universitatea Claude Bernard Lyon I și la Universitatea din Bristol, Teaching and Learning Center. A obținut titlul de Doctor în Geologie în anul 2000 la Universitatea din București, unde a parcurs apoi toate pozițiile academice până la cea de profesor, în 2016. A fost director al Departamentului de Geologie al FGG (2008-2011).

A efectuat mai multe stagii de cercetare științifică la: Kent State University și Dayton University (Ohio State), Smithsonian National Museum of Natural History, Washington, D.C., Muzeul de Istorie Naturală din Paris. În anul 2008 a obținut Premiul Academiei Române „Grigore Cobălcescu”. În 2009 a beneficiat de PalSIRP- Sepkoski Grants.

A fost membră în echipele a 10 proiecte de cercetare și a coordonat ca responsabil/ manager de proiect 4 proiecte de cercetare obținute prin competiții naționale. În 2018 și 2019 a fost membră a mai multor echipe de cercetare internațională care au activat în Dobrogea, în Carpați și în Maroc în Munții Atlas. Este membră a grupului de lucru pentru limita Olenekian/Anisian din cadrul Subcomisiei Internaționale de Stratigrafie a Triasicului.

Activitatea de cercetare este concentrată în următoarele domenii: paleontologie, paleoecologie, geobiologie, sedimentologia rocilor carbonatice, analize de microfacies și reconstituiri de paleomedii în domeniul carbonatic, geologie regională.

A obținut certificatul de habilitare în 2021 și în prezent coordonează 4 teze de doctorat.

A fost membră a Comisiei CNATDCU (2016-2020) și este membră a mai multor asociații profesionale naționale și internaționale (Președinte Executiv al Societății Paleontologilor din România între 2015-2021), membră în Consiliul Științific al Parcului Natural Bucegi, editor-șef al revistei Acta Palaeontologica Romaniae (revistă BDI, publicată de Societatea Paleontologilor din România).

Marco Balini este profesor în Paleontologie și Paleoecologie la Departamentul de Științele Pământului “Ardito Desio” al Universității din Milano. Marco are experiență de conducere ca președinte al mai multor grupuri și comitete de lucru naționale și internaționale: Președinte al Subcomisiei pentru Stratigrafie Triasică timp de 8 ani (>110 membri); Președinte al Grupului de lucru pentru limita Norian/Rhaetian timp de 5 ani (20 de membri); Președinte al Comisiei Științifice a sitului UNESCO Monte San Giorgio timp de 3 ani (8 membri); președinte al Comisiei Italiene de Stratigrafie, timp de 10 ani (7 membri).

Domeniile sale de cercetare vizează: taxonomia triasică a amonoideelor și bio-cronostratigrafia, stratigrafia integrată triasică și calibrarea scării de timp triasice, cu interes deosebit pe secțiunile GSSP-Candidate, stratigrafia regională a Carboniferului-Triasic al Orientului Mijlociu.

A fost membru în 12 proiecte și granturi de cercetare și cercetător principal sau supervizor științific și coordonator pentru 8 dintre aceste proiecte.

Marco a participat la numeroase expediții științifice (Nevada, Iran, Yemen, Spiti Himalaya, Oman, Kazahstan, Grecia, România) și a studiat numeroase colecții de muzee (în Italia, Viena, Budapesta, München, Berlin, Zürich, Basel, Ottawa, Vancouver, Washington, Beijing, Nanjing, Stuttgart, Denver).

Este co-editor al Bollettino della Società Paleontologica Italiana (ISI) și editor asociat la Italian Journal of Geosciences (ISI) și reviewer pentru numeroase reviste științifice internaționale.

Marius Stoica este profesor la Facultatea de Geologie și Geofizică a Universității din București, titular al cursurilor de Micropaleontologie, Datarea formațiunilor sedimentare și Geologie de sonda. Este absolvent al Facultății de Biologie, Geografie și Geologie, specializare Inginerie Geologică și Geofizică, promoția 1987 și a obținut titlu de doctor domeniul Geologie în anul 2003 având ca tematică studiul ostracodelor mezozoice.

A participat la numeroase proiecte naționale și internaționale în calitate de specialist în micropaleontologie (în special studiul ostracodelor), datări biostratigrafice, reconstituiri de paleomedii și paleogeografice, biostratigrafia și evoluția Paratethys-ului, cartare geologică. A avut colaborări și stadii de cercetare la Utrecht University, University of Southampton, Köln University, University College London, Institut Français de Resherche pour l’Exploration de la MER.

A făcut parte din echipele internaționale care au efectuat cercetări în zona Marii Caspice (Azerbaidjan, Kazahstan), Marea Neagră (Georgia, Turcia, Rusia, Bulgaria), Spania, Serbia, Irak, Mongolia, China și altele. Este expert biostratigraf pentru companii precum OMV-Petrom, Rompetrol, Zeta Petroleum, Danubian Energy, Forest Oil, CASP, ASCOM, PETRO MATAD, Geohazard, ANDR, etc.

A obținut „Premiul Grigore Cobălcescu” acordat de Academia Romana (2009) și “Premiul Ion Simionescu” acordat de Societatea Paleontologilor din Romania (2007). Face parte din peste 10 asociații profesionale naționale și internaționale și este Secretar general al Comitetului National al Geologilor din Romania (CNGR).

Este referent pentru jurnale de specialitate precum Geology, Palaeogeography Palaeoclimatology Palaeoecology, Quaternary International, Geobios, Global and Planetry Change, Paläontologische Zeitschrift, Geologica Croatica, Acta Palaeontologica Polonica (indexate ISI) și Geo-Eco-Marina, Acta Palaeontologica Romaniae (indexate BDI).

Este autor și co-autor a 72 de articole internaționale (2 cotate ca Highly Cited Papers), are peste 3500 citări și un indice H de 32 (Scopus).

Micha Horacek este geochimist specializat în studiul izotopilor, cercetător doctor la Universitatea din Viena și la Agenția Austriacă pentru Sănătate și Securitate Alimentară (Agentur für Gesundheit und Ernährungssicherheit – AGES). Lucrează pe perioada triasică din timpul studiilor doctorale. Domeniile sale de interes sunt extrem de variate și vizează geochimia și geologia, analiza izotopilor stabili, științele mediului și schimbările climatice, paleoecologia, sedimentologia, biostratigrafia, speciile invazive și paleogeografia. A făcut parte din numeroase proiecte de cercetare, este autor a numeroase articole științifice și are numeroase citări în lucrări de specialitate. Mai multe informații despre formarea și publicațiile lui Micha Horacek pot fi accesate aici și aici.

Alexandra Lăcătuș este studentă a Școlii doctorale de Geologie și Geofizică din cadrul Universității din București în primul an de studiu doctoral. Domeniile sale de interes vizează paleontologia, paleoecologia și tafonomia ammonoideelor triasice. Pe parcursul anilor de studiu de licență, Alexandra a participat la numeroase proiecte de voluntariat cum ar fi „Clasa cu Povești de la Școala de Dinozauri și Meserii din Sânpetru” din cadrul Geoparcului Internațional UNESCO Țara Hațegului, „Ținutul Buzăului – cadrul natural reflectat în patrimoniul imaterial” și „Meșteri 21”, din cadrul Geoparcului Internațional UNESCO Ținutul Buzăului. Lucrarea de licență coordonată de profesorul Alexandru Andrășanu a avut ca temă patrimoniul imaterial corelat cu geo-diversitatea unor puncte cheie ale Geoparcului Internațional UNESCO Ținutul Buzăului pentru a susține activitățile de geo-conservare. Disertația de master a reprezentat orientarea Alexandrei către cercetarea științifică fundamentală și anume studiul paleontologic al faunei de ammonoidee triasice de la Deșli Caira. Studiul doctoral se concentrează în continuare pe analiza paleontologică, paleoecologică și tafonomică a ammonoideelor triasice din Dobrogea de Nord. Alexandra este membră a Societății Paleontologilor din România și membră în echipa de cercetare a proiectului ICUB FDI – 0690/2023 -2025, „Towards the definition of the Global Boundary Stratotype Section and Point (GSSP) of the Anisian Stage (Middle Triassic) at Deșli Caira section, Northern Dobrogea”. În cadrul acestui proiect a urmat un stagiu de pregătire de două luni în cadrul Departamentului de Științe ale Pământului “Ardito Desio” din cadrul Universității din Milano, sub îndrumarea Profesorului Marco Balini.

Valentin Răuță este student doctorand în cadrul Școlii Doctorale de Geologie la Facultatea de Geologie și Geofizică, Universitatea din București. A absolvit programul de licență în Inginerie Geologică a Resurselor la aceeași facultate, unde a realizat lucrarea de licență sub coordonarea Prof. Dr. Ing. Marius Stoica, având ca subiect studiul microfaunei Miocene și Pliocene de pe Valea Putnei. A urmat studiile de master în specializarea Evaluarea Bazinelor de Sedimentare și a Resurselor Minerale și a elaborat o lucrare de disertație axată pe analiza microfaunei din Valea Șimnicel (jud. Vâlcea). După finalizarea studiilor de licență, și-a început activitatea profesională în cadrul companiei internaționale GEOLOG, unde a urmat mai multe cursuri de specializare în domeniul forajului, prelucrarea și analiza secțiunilor subțiri, precum și analizei gazelor din foraj. În cadrul companiei, și-a dezvoltat competențele ca Inginer de Date, fiind responsabil de colectarea, interpretarea și corelarea datelor obținute în timpul forajului. A fost implicat în proiecte internaționale desfășurate în Turcia, Ungaria, Austria, Albania și Cipru, acumulând o experiență semnificativă în explorarea resurselor geologice. Unul dintre cele mai importante proiecte în care a fost implicat este cel desfășurat pe platforma Transocean Barents (Cipru), o unitate de foraj de ultimă generație, ce urmează să fie utilizată în proiectul Neptun Deep din Marea Neagră. Pentru studiile doctorale Valentin s-a orientat către aprofundarea analizei de microfacies și a diagenezei rocilor carbonatice jurasice și triasice din Dobrogea Centrala și din Orogenul Nord Dobrogean.

Cercetările de la Deșli Caira sunt susținute printr-un grant al Institutului de Cercetare al Universității din București, iar Universitatea din București este prima universitate din România și din Europa de Est care susține și contribuie la definirea unui stratotip de importanță globală.