De ce orașele mari ale României sunt mai degrabă haotice? Despre moștenire, realitate și soluții sustenabile, cu Bogdan Suditu, de la Facultatea de Geografie a UB

Deseori când discutăm despre marile orașe românești, prima referire vizează diversele forme de haos urbanistic și neajunsurile lui evidente. Ce se află dincolo de această etichetă? Cât este ea percepție subiectivă și cât este realitate măsurabilă?

Pornind de la aceste premise și întrebări, l-am invitat pe Bogdan Suditu, specialist în urbanism și planificare teritorială, cadru didactic la Facultatea de Geografie a Universității din București, să discutăm despre urbanism și planificare teritorială în București și în celelalte orașe mari ale României. Am vorbit despre orașe și periferiile lor, despre mobilitate urbană și spații verzi, despre soluțiile care ar conduce la transformarea orașelor noastre în spații cu locuitori mai mulțumiți, mai fericiți și cu o stare de sănătate mai bună.

Știați, de exemplu, că Bucureștiul și Ilfovul, la o populație oficială de 2,5 milioane de locuitori, au același număr de mașini cât are Tokyo la 38 de milioane de locuitori?

Cum putem optimiza managementul urban? Ce și cât s-a schimbat în 35 de ani și ce nu s-a schimbat suficient? Care sunt și cum arată modelele de bună practică urbană? Cum putem reintegra fostele platforme industriale în peisajul urban? Cum le putem transforma în zone funcționale și sustenabile? Cum arată și cum ar trebui să arate de fapt periferiile urbane și comunele din jur? Cum rezolvăm problema mașinilor și a traficului în marile orașe?

Răspunsuri la toate aceste întrebări și la altele ne oferă Bogdan Suditu în episodul cu numărul 20 al seriei Doza UB de Știință, care poate fi accesat cu doar un click mai jos.

Haosul urban vizibil în București și în alte orașe românești are în bună măsură rădăcini istorice și este, în destule cazuri, rezultatul procesului comunist de sistematizare sau consecința naționalizării proprietăților și a felului în care s-a gestionat problema retrocedării după Revoluția din 1989. Totodată, explică Bogdan Suditu, momentul 1989 a oprit procesul de urbanizare tipic comunist și a lăsat loc liber noii dezvoltări urbane, care nu a fost întotdeauna coordonată, ci a fost deseori marcată de fragmentare decizională și de lipsă de viziune integrată și coerentă.

Dată fiind această situație, evoluția urbanistică din ultimii 35 de ani a adus cu sine diverse fenomene și transformări, unele benefice și demne de a fi luate drept exemplu și altele mai degrabă negative și cu efecte care încă nu și-au găsit rezolvarea.

Astfel, în timp ce reconfigurarea fostelor platforme industriale din Brașov și Reșița pot fi considerate exemple de proiecte urbane de succes, din care au rezultat cartiere viabile și funcționale, în alte zone a existat tendința unei veritabile „migrări” a investitorilor către comunele din jurul marilor orașe, unde obținerea avizelor și aprobărilor a fost și rămâne mult mai facilă.

Ca urmare a acestei tendințe, comuna Florești, de lângă Cluj-Napoca, a ajuns în ultimii ani de la 5.000 de locuitori la 55.000 de locuitori, în timp ce strada centrală care conectează comuna cu orașul este aceeași stradă din anii 1990, cu o singură bandă pe sens. Similar, comuna Chiajna, de lângă București, are oficial 40.000 de locuitori și neoficial 100.000, iar locuitorii ei accesează tot infrastructura de educație din București.

Soluția pentru a nu mai ajunge la astfel de situații, explică Bogdan Suditu, este să renunțăm a mai gândi planificarea orașelor ca fiind centrată pe atribuții administrative strict locale și să începem să o gândim în ansamblu, cu zone urbane funcționale și zone metropolitane viabile.

Mai multe despre urbanism, planificare teritorială, soluții pentru orașe mai sustenabile și mobilitate urbană durabilă, precum și despre exemple pozitive și negative în acest sens, ne vorbește Bogdan Suditu în episodul cu numărul 20 al Dozei UB de Știință.

Bogdan Suditu este conferențiar universitar la Facultatea de Geografie a Universității din București, Președinte al Comisiei Tehnice de Urbanism și Amenajarea Teritoriului a Primăriei Municipiului București și partener în cadrul Asociației MKBT: Make Better.

Este un susținător permanent al dezvoltării urbane și metropolitane durabile, al construirii de instrumente de planificare și guvernanță teritorială prin care interesul public și cel privat să fie armonizate în proiectele urbane durabile.

Predă cursuri de analiză și planificare urbană, politici de locuire și gestiunea zonelor rezidențiale, politici și strategii de dezvoltare urbană și rurală, geografie socială și geografia Bucureștiului, la Facultatea de Geografie a Universității din București. Totodată, predă dreptul urbanismului și al planificării teritoriale la Facultatea de Drept a Universității din București și la Facultatea de Urbanism a Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București.

Are un parcurs de formare franco-român (doctorat în cotutela dintre Universitatea din București și Universitatea din Angers, 2006, și diplomat al Ecole Nationale d’Administration – ENA, Strasbourg, 2010).

Bogdan Suditu îmbină cu succes experiența universitară (din 1998) cu cea din administrația centrală și locală. În perioada 2006-2013, a fost coordonator al unor direcții de specialitate în domeniul locuirii, planificării urbane și teritoriale în Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, iar în prezent este președinte al comisiei tehnice de urbanism din cadrul Primăriei Municipiului București.

A publicat articole și cărți referitoare la politicile de locuire, mobilitățile rezidențiale, expansiunea urbană necontrolată, așezările informale etc., printre care „Bucureștiul în locuințe și locuitori de la începuturi până mai ieri (1459-1989)” (2016) și „Mobilități și strategii rezidențiale urbane și periurbane. Studiu de caz – București” (2011).

În anul 2017 a fost desemnat Profesorul Anului al Universității din București, iar în 2021 a fost medaliat cu “Ordre des palmes academiques” în grad de Cavaler, de către Președintele Republicii Franceze.

Doza UB de Știință propune o manieră concentrată și dinamică de a comunica informații științifice într-un format atrăgător, viu și expresiv, stabilind o platformă de dialog cu publicul larg interesat de știință și încurajând conexiunea dintre mediul academic și cel neacademic pe baza unor subiecte actuale și de interes.

Invitații acestei serii, menită să reprezinte o modalitate sintetică și captivantă de comunicare a diverselor domenii ale științei, sunt în principal profesori și cercetători din cadrul comunității academice a Universității din București.

Materialele din cadrul Dozei UB de Știință includ prezentări scurte și dinamice ale unor subiecte cu relevanță pentru societatea contemporană: poluare, schimbări climatice, educație, digitalizare, contribuții semnificative în cercetare și altele. Astfel, pe lângă dimensiunea fundamentală de comunicare a unor informații validate științific, Doza propune și o importantă componentă de responsabilitate socială, reconfirmând rolul și misiunea Universității din București în cadrul societății și contribuind la conștientizarea unor probleme acute ale lumii actuale și la popularizarea unor posibile soluții pentru aceste probleme.

Doza UB de Știință este realizată de Institutul de Cercetare al Universității din București și Direcția Comunicare și Relații Publice a Universității din București.