Criza economico-financiară din 2007-2008 a ilustrat într-un mod neechivoc multe tipare de comportament irațional, generate de emoții, erori de judecată sau lipsă de autocontrol. Dezbaterile asociate acelei perioadei au dus la creșterea amplorii studiilor de economie comportamentală, dar și a impactului lor, având în vedere că intervențiile de tip ghionturi (nudge-uri) s-au instituționalizat în diverse structuri publice și private la nivel global[1].
Momentul actualei crize epidemiologice provoacă întreaga comunitate științifică în găsirea de soluții pentru a susține societatea pe diferite paliere, de la perimetrul îngrijirilor medicale la angrenajul complex al problematicilor aflate la intersecția factorilor economici, sociali și psihologici. Ținând cont de numeroasele intervenții realizate sub cupola economiei comportamentale pentru creșterea bunăstării și a îmbunătățirii stării de sănătate a populației[2], este normal să ne întrebăm cât de relevant este domeniul în context de criză.
Marea Britanie este una dintre țările cu experiență în utilizarea acestor concepte în design-ul politicilor publice, având o structură instituțională dedicată – UK Behavioral Insights Team[3] – ce funcționează din 2010 și un grad ridicat de acord în rândul populației față de diferite astfel de măsuri (Reisch & Sunstein, 2016). Astfel, într-un mod care nu e neapărat surprinzător, guvernul britanic a promovat, cel puțin la începuturile perioadei de criză, o abordare etichetată ca fiind inspirată de economia comportamentală: accent sporit pe măsuri de igienă prin infografice și mesaje, în detrimentul impunerii distanțării sociale. Principalele argumente invocate au fost efectele negative ale carantinei și izolării pe termen lung (Brooks et al., 2020) și ideea obținerii imunității de grup (Kwok et al., 2020). Dacă în primul caz există o opinie general acceptată asupra acestor efecte, imunitatea de grup rămâne în continuare un aspect puternic dezbătut în condițiile incertitudinii foarte mari legate de dinamica și manifestarea bolii. În plus, consistența măsurilor de acest tip, așa-zis de factură comportamentală, a fost de scurtă durată, țara intrând destul de repede în trendul general al măsurilor restrictive. Fără a avea în niciun fel pretenții evaluative asupra corectitudinii unei abordări anume, experimentul natural desfășurat de Marea Britanie de testare a unei strategii alternative ridică totuși un semn de întrebare asupra modului în care economia comportamentală poate fi utilizată în acest caz.
Lipsa de consens academic privind caracteristicile unui ghiont face ca identificarea unei potențiale convergențe între măsuri și literatura de specialitate fie aproape imposibilă. În definiția originală a lui Cass Sunstein (2014), trăsătura de bază a ghionturilor este păstrarea libertății de alegere, concomitent cu orientarea „înghiontită” spre o anumită direcție. Este limpede că acest atribut a fost capitalizat în strategia britanică, mai ales prin contrast cu măsurile celorlalte țări care făceau exact opusul: limitau libertatea. Mai departe, însă, procesul nu mai este la fel de clar. Tehnicile de semnalizare eficientă și reamintire sunt într-adevăr des folosite în construcția ghiont-urilor, însă neexistând contexte similare de aplicare, respectiv o înțelegere prealabilă a modului în care populația percepe amenințarea virusului (desigur, datorită restricțiilor de timp) este greu de spus în ce măsură pot (doar) acestea să susțină o schimbare de comportament. Asta mai ales ținând seama de opiniile majoritare conform cărora strategiile eficiente sunt considerate mai degrabă cele hibride (Heilmann, 2014), integrând atât aspecte tradiționale economice (de exemplu, de reglementare), cât și o arhitectură decizională mai potrivită (Loewenstein & Chater, 2017).
Un număr semnificativ de experți în științe comportamentale de la universități britanice prestigioase au ridicat o serie de probleme privind întemeierea deciziilor guvernamentale pe fenomenul oboselii (behavioral fatigue), în ciuda lipsei de dovezi științifice care să confirme rolul central al acestui fenomen în situații excepționale[4]. Așa cum însă prognozează euristica ancorării, asocierea economiei comportamentale cu lipsa de eficiență este deja creată, iar ajustarea percepției în lumina cadrului mai larg al rezultatelor științifice existente nu se va realiza cu ușurință (sau poate chiar deloc) în mintea publicului. Dimpotrivă, aceasta va eroda probabil încrederea în susținerea unor măsuri similare în viitor, sau în alte țări.
În spiritul condiției necesare de a înțelege contextul de aplicare a oricărei strategii comportamentale, Centrul de Cercetări în Economie Comportamentală Aplicată din cadrul Facultății de Administrație și Afaceri, a inițiat un proces de colectare de date în prima etapă a recomandărilor naționale de distanțare socială, care să surprindă percepția asupra riscului de îmbolnăvire, emoțiile asociate și comportamentele de prevenție.
Analiza datelor este încă în lucru, însă de la bun început se observă existența unor tipare de supraîncredere: respondenții evaluează că șansele noastre personale de contaminare sunt mici, iar riscul general este ridicat; comportamentul respondenților este relaxat cu privire la asigurarea alimentelor de bază, însă aceștia acceptă scenariul unei posibile crize a alimentelor, apreciind că toți cei din jur sunt preocupați de asta. O strategie de dezamorsare a unor astfel de judecăți cognitive nu se încadrează în tipologia abordărilor rapide și ieftine, ci din contră- ele necesită înțelegerea în profunzime a mecanismelor ce le susțin. Având în vedere amploarea fenomenului și potențiale valuri viitoare, o abordare pe termen lung nu este nici pe departe de ignorat.
Revenind la întrebarea relevanței economiei comportamentale în gestionarea actualei crize, convingerea noastră este că domeniul nu este doar despre ghiont-uri, iar popularizarea conceptelor fără a avea consistența științifică corectă este mai degrabă o strategie de imagine, susținută de nevoia de justificare, și nu una care să conducă la o schimbare reală de comportament.
[1] https://blogs.worldbank.org/developmenttalk/nudge-units-where-they-came-and-what-they-can-do
[2] https://www.stir.ac.uk/media/stirling/services/faculties/social-sciences/research/documents/Nudge-Database-1.2.pdf
Articol semnat de conf. univ. dr. Rodica Ianole, cadru didactic la Facultatea de Administrarea Afacerilor a Universității din București și membru fondator al Centrului de Cercetări în Economie Comportamentală Aplicată.
Bibliografie
Brooks, S. K., Webster, R. K., Smith, L. E., Woodland, L., Wessely, S., Greenberg, N., & Rubin, G. J. (2020). The psychological impact of quarantine and how to reduce it: rapid review of the evidence. The Lancet.
Heilmann, C. (2014). Success conditions for nudges: a methodological critique of libertarian paternalism. European Journal for Philosophy of Science, 4(1), 75-94.
Kwok, K. O., Florence, L. A. I., WEI, W. I., WONG, S. Y. S., & Julian, T. A. N. G. (2020). Herd immunity–estimating the level required to halt the COVID-19 epidemics in affected countries. Journal of Infection.
Loewenstein, G., & Chater, N. (2017). Putting nudges in perspective. Behavioural Public Policy, 1(1), 26-53.
Reisch, L. A., & Sunstein, C. R. (2016). Do Europeans like nudges?. Judgment and Decision making, 11(4), 310-325.
Sunstein, C. R. (2014). Why nudge?: The politics of libertarian paternalism. Yale University Press.
Postări asemănătoare:
Prelegerea „Atenția concentrată (mindfulness) și prezicerea întârzierii recompensei”, susținută de prof. univ. dr. Elena Duică și conf. univ. dr. Rodica Ianole în cadrul seminarului „Conștiență și cunoaștere–o abordare interdisciplinară”
Primul program masteral de „Economie Comportamentală” din România, laureat în cadrul Premiilor Senatului Universității din București – interviu cu conf. univ. dr. Rodica Ianole și prof. univ. dr. Elena Druică
Volumul colectiv „Dus-întors. Rute ale teoriei literare în postmodernitate” (e-book), lansat la librăria Humanitas Kretzulescu
Prezentare cu tema „Integrare europeană, secularism și apărarea prin mecanisme juridice a religiei în România” la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București
