Povestea sitului Sultana-Malul Roșu și a arheologilor care îi dau viață, într-un nou episod al seriei Proiect sub lupă

Aflat pe teritoriul comunei Mânăstirea din județul Călărași, situl arheologic Sultana-Malul Roșu este considerat unul dintre cele mai spectaculoase situri arheologice din România, fiind, de altfel, primul loc în care s-a făcut cercetare științifică asupra culturii Gumelnița.

Poziționat pe o terasă înaltă aflată pe partea dreaptă a văii Mostiștea, pe malul lacului Iezerul Mostiștea, Sultana-Malul Roșu este unul dintre cele mai reprezentative și prolifice situri arheologice neo-eneolitice din țară. Cu o cercetare de tradiție care a început în 1923, situl a prilejuit descoperirea unor artefacte de o valoare culturală excepțională, unele dintre ele cu caracter de unicat la nivel mondial, între care amintim „Vasul cu Îndrăgostiți”, două „Zeițe” și o serie de obiecte realizate din materii prime exotice, aur, cupru, malahit sau scoici mediteraneene, care se remarcă deopotrivă prin calitatea execuției și prin durabilitate.

În acest context, echipa Proiect sub lupă s-a deplasat atât la situl Sultana-Malul Roșu, cât și în laboratoarele ArchaeoSciences ca să-i întrebe pe arheologii Cătălin Lazăr, Victor Cristian Roth, Marian Voicu și Ana García-Vázquez, precum și pe prorectorul pentru Cercetare al Universității din București, biologul Carmen Chifiriuc, de ce este acest sit arheologic atât de important pentru România, ce ne spune el despre cercetarea arheologică din țară și din lume, dar și despre rolul interdisciplinarității pentru investigarea unor fenomene esențiale în evoluția societății umane.

Vă invităm să urmăriți materialul rezultat în episodul cu numărul șapte al seriei Proiect sub lupă, care poate fi accesată cu un click mai jos.

Cercetat încă din 1923 de profesorul Ioan Andrieșescu și studentul său, Vladimir Dumitrescu, situl Sultana-Malul Roșu a dezvăluit pentru prima dată o așezare aparținând culturii Gumelnița (c. 4600-3900 BCE).

După ce a trecut prin diverse etape, dictate deopotrivă de interesul științific variabil și de evoluția socio-politică din țară, cercetarea a fost reluată în 2001 la inițiativa profesorului Radian Andreescu, în cadrul proiectului multidisciplinar „Începuturile civilizației europene. Neo-eneoliticul la Dunărea de Jos”, care propunea o abordare interdisciplinară unică la acel moment în România.

Astăzi, coordonarea cercetării este asigurată de Dr. Cătălin Lazăr, de la Institutul de Cercetare al Universității din București (ICUB), secondat de Dr. Theodor Ignat de la Muzeul Municipiului București și cercetător asociat la ICUB.

În prezent, cercetarea științifică de la Sultana Malu-Roșu, patronată de Universitatea din București, este una sistematică și permanentă și presupune activitatea combinată și colaborarea mai multor instituții din țară (Universitatea din București, Muzeul Municipiului București, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Muzeul Civilizației Gumelnița din Oltenița și Muzeul Dunării de Jos din Călărași) și din străinătate (Christian-Albrechts-Universität zu Kiel, Germania, HOGENT, Belgia).

Demersurile de cercetare includ prospecțiuni non-intruzive terestre, aeriene și acvatice, carotaje, precum și studii de arheozoologie, arheobotanică, malacologie, carpologie, antropologie fizică și culturală, antracologie, precum și studii extinse asupra uneltelor din silex și materii dure animale și a ceramicii, efectuate prin intermediul arheologiei experimentale, dublate de investigații moleculare complexe (izotopi stabili și radiogenici, ADN etc.).

Pornind de la aceste date și ținând cont de importanța incontestabilă a sitului, am invitat o parte din echipa de cercetători care dă viață acestui sit să ne spună povestea lui și să ne vorbească despre trecutul, prezentul și viitorul profesiei de arheolog.

• De ce este importantă cercetarea arheologică de la situl Sultana-Malul Roșu?
• Când și cum au început cercetările la acest sit?
• Prin ce se diferențiază acest sit arheologic de altele și ce reprezintă el pentru arheologii care îl cercetează?
• Care este rolul platformei ArchaeoSciences și a sitului arheologic de la Sultana-Malul Roșu în ecosistemul de cercetare al Universității din București?
• Cât de interdisciplinară este cercetarea de la situl arheologic Sultana-Malul Roșu?
• Cum și de ce ajunge un arheolog la Sultana-Malul Roșu?
• Cum arată și cum se desfășoară cercetarea de teren acolo? Cum arată o zi de cercetare pe teren pentru un arheolog?
• Care au fost momentele de maximă satisfacție trăite de arheologi de la Sultana-Malul Roșu?
• Ce se întâmplă cu datele colectate în activitatea de teren și cum ajung aceste descoperiri să apară în publicații de impact?
• Cum arată colaborarea în cadrul unei echipe de arheologi cu profiluri și formări diferite?
• Ce ar putea motiva un tânăr să se îndrepte spre arheologie?
• Ce li se pare tinerilor care vizitează situl mai interesant? Cam care sunt principalele întrebări pe care ei le adresează?
• Ce ar trebui să se schimbe pentru ca tinerii să rămână în zona de cercetare, să nu se retragă spre alte zone?

Răspunsuri la toate aceste întrebări și la multe altele ne oferă prorectorul pentru Cercetare al Universității din București, biologul Carmen Chifiriuc, și arheologii Cătălin Lazăr, Victor Cristian Roth, Marian Voicu și Ana García-Vázquez în ediția cu numărul 7 a seriei Proiect sub lupă.

Carmen Chifiriuc este biolog specializat în microbiologie și imunologie și profesor universitar doctor la Facultatea de Studii Interdisciplinare a UB. Din 2019, este prorector pentru Cercetare în cadrul Universității din București și coordonează activitatea de cercetare științifică a instituției și a Institutului de Cercetare al Universității din București. Și-a început cariera de cercetare în 1997, ca biolog în cadrul laboratorului Vibrio din Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară „I. Cantacuzino” din București. A fost bursier al Rețelei Internaționale a Institutelor „Pasteur“ din Bangui și Paris, iar în 2005 și-a susținut teza de doctorat pe tema interacțiunii dintre paraziți și statutul imunitar al gazdei. În calitate de manager național a contribuit la includerea României în Rețeaua Europeană de Supraveghere a Rezistenței la Antibiotice (EARSS).

Activează neîntrerupt din 2003 la Universitatea din București, perioadă în care, în paralel cu activitatea didactică, a coordonat numeroase granturi de cercetare cu finanțare internă și externă și a fost membră în echipele a peste 50 de proiecte de cercetare, naționale și internaționale. Principalele ei direcții de cercetare vizează investigarea rezervoarelor de virulență și rezistență la antibiotice din sectorul clinic și din mediu, studiul interrelațiilor gazdă-agent infecțios, al rolurilor microbiotei în diferite patologii și al imunității antiinfecțioase; dezvoltarea unor metode rapide de diagnostic microbiologic sau dezvoltarea și evaluarea unor noi strategii antimicrobiene, cu aplicații în domeniul biomedical și în ecologie.

Cătălin Lazăr este cercetător la Universitatea din București, coordonator al platformei ArchaeoSciences din cadrul Institutului de Cercetare al Universității din București (ASp-ICUB) și responsabil științific al șantierelor arheologice de la Sultana-Malul Roșu și Gumelnița. Interesele sale de cercetare vizează prospectarea și excavarea siturilor neolitice și eneolitice, comportamentele funerare, paleodemografia și practicile mortuare din Europa de Sud-Est și de Est. De asemenea, cercetările sale se concentrează asupra identităților bioculturale/geoculturale ale comunităților neolitice, dinamicii populațiilor din trecut, arheologiei experimentale și interacțiunii dintre om și mediu, analizată în corelație cu diferite forme de stres geo-eco-climatic.

Este implicat în numeroase proiecte de cercetare naționale și internaționale și este autorul a numeroase articole, studii, capitole și volume de specialitate. Totodată, este membru al mai multor asociații profesionale, între care European Association of Archaeologists (EAA) și Asociația Română de Arheologie (ARA).

Victor Cristian Roth este arheolog, membru al platformei ArchaeoSciences din cadrul ICUB, iar drumul său spre arheologie a fost, așa cum spune, o combinație între destin și propriile alegeri. A urmat secția de Istoria Artei a Facultății de Istorie a UB. Pasionat de arheologie și preistorie, pentru el, alegerea unui sit pentru practica de specialitate a fost un proces căruia i-a dedicat întreaga atenție, apelând la propriile cunoștințe și la discuții cu profesorii Facultății de Istorie. Practica pe situl de la Sultana Malul Roșu a fost cea care, privind retrospectiv, i-a cimentat traseul profesional. Integrarea în echipa ArchaeoSciences a însemnat pentru el trecerea printr-o gamă largă de discipline, pornind de la plastica antropomorfă a culturii Gumelnița și încercarea de a descifra mecanismele de gândire din spatele acesteia și sfârșind cu prospecțiunile non-intruzive aplicate în cercetarea arheologică. De altfel, această din urmă direcție reprezintă domeniul actual de activitate și tema pe care își propune să o aprofundeze și să o extindă în cadrul lucrării de doctorat, având un potențial uriaș în identificarea și cercetarea zonelor de interes arheologic.

Marian Voicu este absolvent de științe politice la Universitatea din București și și-a început formarea academică și de cercetare cu o întrebare aparent simplă, dar care traversează întreaga istorie a gândirii politice: de unde pornim atunci când imaginăm începutul societății? Așa cum explică, a observat rapid că marile teorii politice își construiesc argumentele pe o anumită viziune despre „începutul istoriei”, o scenă originară adesea idealizată, speculativă sau pur conceptuală. Pentru a înțelege cât din aceste construcții teoretice se sprijină pe realități istorice și cât pe imaginație, a ales să coboare în teren și de câțiva ani participă constant la săpături arheologice în situri neolitice, încercând să confrunte ipotezele filosofice cu datele materiale ale unora din cele mai vechi societăți umane.

Ana García-Vázquez este bioarheolog cu diplomă de licență în biologie, iar activitatea ei de cercetare se concentrează pe preistoria Europei și a Asiei de Vest. Munca sa examinează strategiile de subzistență din trecut, agricultura, mobilitatea și răspunsurile umane la schimbările de mediu, prin studiul integrat al resturilor umane, animale și vegetale. Pentru a aborda aceste teme, ea combină analiza izotopilor stabili, datarea cu radiocarbon, paleoproteomica și ADN-ul vechi. Și-a susținut doctoratul în anul 2015 la Universitatea din A Coruña (Spania), absolvind cu cea mai înaltă distincție și primind „Premiul Extraordinar de Doctorat”. Cercetarea sa doctorală a combinat analiza izotopilor stabili, ADN-ul vechi și morfometria pentru a investiga istoria faunei cuaternare din nord-vestul Peninsulei Iberice. În timpul primei etape postdoctorale la Institutul Universitar de Geologie (IUX) din cadrul Universității din A Coruña, și-a extins expertiza metodologică prin încorporarea paleoproteomicii și s-a specializat ulterior în ADN vechi printr-un stagiu de cercetare la Universitatea din Potsdam (Germania).

Din anul 2020, este cercetător postdoctoral la Platforma ArchaeoSciences a Institutului de Cercetare al Universității din București (ICUB), unde a înființat și conduce în prezent primul laborator din România dedicat pretratării probelor arheologice pentru analiza izotopilor stabili și datarea cu radiocarbon. Pe parcursul carierei sale, a contribuit la dezvoltarea unor noi metodologii și a unor baze de date izotopice (baselines) pentru studiul dietei, păstoritului, agriculturii și rezilienței la stresul climatic. Până în prezent, a publicat 24 de articole, având și alte lucrări în curs de evaluare, a obținut finanțări competitive la nivel național și internațional și a stabilit colaborări cu echipe de cercetare din întreaga Europă și din Statele Unite.

Platforma ArchaeoSciences a Universității din București este parte componentă a Institutului de Cercetare al Universității din București (ICUB) și își propune facilitarea abordării complexe, interdisciplinare și integrative a patrimoniului cultural arheologic, prin intermediul desfășurării unor activități sistematice și coordonate de cercetare și formare în domeniile științelor arheologice și ale patrimoniului cultural material și imaterial. Mai multe informații despre platforma ArchaeoSciences din cadrul ICUB pot fi accesate aici.