Cu o activitate didactică de peste 42 de ani în învățământul superior, profesor emerit al Facultății de Litere din Universitatea din București și membru corespondent al Academiei Române, coordonator al Departamentului de gramatică de la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” al Academiei Române, Gabriela Pană Dindelegan are o carieră impresionantă în lingvistică. În urma votului secret al comisiei Senatului Universității din București a obținut titlul de profesor emerit al anului în domeniul științelor umaniste având cel mai mare punctaj posibil, trei puncte.
Prin lucrarea Sintaxa transformațională a grupului verbal în limba română, apătură în 1974, pune bazele gramaticii românești moderne de orientare generativă. Gabriela Pană Dindelegan a avut un rol important în redactarea și revizuirea Gramaticii Academice a limbii române (GALR), lucrare care a fost realizată pe parcursul a trei ani.
În anul 2017, la împlinirea vârstei de 75 de ani, a apărut în seria „Personalități ale Universității din București” volumul Omagiu Gabrielei Pană Dindelegan, la care au contribuit zeci de lingviști prestigioși din țară și din străinătate.
Despre parcursul profesional în domeniul lingvisticii și despre necesitatea unor schimbări în procesul educațional în rândul generațiilor tinere ne va vorbi pe larg lingvistul român Gabriela Pană Dindelegan.
Reporter: Ce v-a motivat să concurați la Premiile Senatului Universității din București?
Gabriela Pană Dindelegan: Sincer vorbind, nu am știut absolut nimic despre înscrierea mea în concurs. Am aflat de-abia în ziua în care Senatul decisese asupra câștigătorilor. Este în întregime contribuția colegilor din Departamentul de Lingvistică și a șefei de Departament, care au decis asta fără mine. După câte mă cunosc, probabil că n-aș fi participat dacă trebuia să fie decizia mea de înscriere.
R.: Ce a însemnat pentru dumneavoastră obținerea acestui premiu?
G.P.D.: În primul rând, o mare surpriză, totul fiind neștiut dinainte. În al doilea rând, un gând de gratitudine pentru cei care au făcut propunerea și pentru decidenții de la diversele etape (întâi la Facultate, apoi la Universitate), dar și sentimentul de a fi extrem de onorată de rezultat.
R.: Întreaga dumneavoastră activitate științifică și didactică impresionează prin numărul și mai ales prin valoarea lucrărilor publicate. Cum a început pasiunea pentru lingvistică?
G.P.D.: Într-o lume totalmente gri, lipsită de speranţă, cea reprezentată de anul 1959, al intrării mele la Facultatea de Limbă și Literatură Română din Universitatea București, am luat contact cu aspectele luminoase din interiorul Facultății: profesori de limbă pasionați şi cursuri/seminare care ofereau o mare bucurie intelectuală. Foarte repede, mi-am dat seama, grație acestor profesori remarcabili, că profesoratul este chemarea mea şi că lingvistica este destinul meu științific.
R.: Există în cariera dumneavoastră momente-cheie care considerați că v-au marcat parcursul profesional?
G.P.D.: Sunt, în parcursul meu profesional, câteva întâlniri providențiale, care mi-au marcat formația și destinul. În ultimele două clase de liceu, întâlnirea cu profesoara de limba română de la Liceul „I.L. Caragiale” din București, inegalabila și regretata Graziella Ștefan, care mi-a schimbat un destin orientat spre științe exacte „forte” cu unul umanist. În primul an de facultate, întâlnirea cu eminenta profesoară și lingvistă Valeria Guțu Romalo, o persoană de mare distincție și de mare profunzime profesională, care a influențat covârșitor formația mea lingvistică. Începând cu anul 2003, colaborarea, în cadrul Institutului de Lingvistică „I. Iordan – Al. Rosetti”, la elaborarea Gramaticii (academice) a limbii române, iar, începând cu 2007, responsabilitatea nou primită de șef al Departamenului de Gramatică din acest Institut. Întâlnirea, în 2010, cu profesorul de romanistică Martin Maiden de la Universitatea Oxford și fructuoasa colaborare care a început cu acesta în vederea elaborării a trei cărți fundamentale: The Grammar of Romanian, 2013, Gabriela Pană Dindelegan (ed.), Oxford University Press; The Syntax of Old Romanian, 2016, Gabriela Pană Dindelegan (ed.), Oxford University Press și The Oxford History of Romanian Morphology, Oxford University Press, carte în curs de finalizare.
R.: Ați avut de-a lungul timpului colaborări la universități din străinătate, în calitate de cercetător asociat. Ne-ar face plăcere să ne povestiți despre activitatea dumneavoastră din Franța, de exemplu.
G.P.D.: Experiențe deosebite am trăit în Franța, ca lector de limba română, pentru că, mergând acolo imediat după Revoluție, interesul francezilor pentru România, de la cercetare și învățământ, la economie, regim politic, turism etc., era enorm. Pe perioada vacanței de vară, am avut peste treizeci de studenți francezi care au vizitat România; alții care s-au implicat în acțiunile umanitare ale Franței pentru România; alții care au rămas întreaga viață îndrăgostiți de România.
Experiențe interesante am avut și în Belgia, la Bruxelles, ca participant la proiectul (câștigat prin concurs internațional, organizat de The Royal Flemish Academy of Belgium) cu tema “A concise comparative grammar of modern Balkan languages”. Aici am trăit o experiență diferită de cea anterioară, impresionantă pentru „lucrul în echipă” al unui cerc restrâns de 5 cercetători, reprezentând limbile română, albaneză, bulgară, greacă. Atunci am înțeles cât de importantă este româna pentru studiul și înțelegerea contactelor balcanice. Atunci am înțeles de ce româna este atât de prețuită de cercetătorii străini, ea oferind răspunsuri pentru nenumărate întrebări științifice puse în spațiul romanic și balcanic.
R.: Sunteți creditată cu meritul de a fi format o școală de gramatică românească, care se bucură de deschidere și largă afirmare. Cum ați reușit să adunați în jurul dumneavoastră oamenii pasionați de lingvistică?
G.P.D.: Am avut marea șansă să conduc Departamentul de Gramatică din Institutul de Lingvistică și să colaborez cu un grup de tineri cercetători, pe care îi cunoscusem (pe unii, îi și selectasem pentru Institut) din timpul studiilor, când, în calitate de studenți, masteranzi, doctoranzi (toți mi-au fost și doctoranzi), probaseră calități de cercetare remarcabile. Împreună, am format un grup de cercetare de invidiat, prin eficiența muncii și prin calitățile umane care leagă grupul. Fără entuziasmul și forța științifică a acestor colaboratori (mulți dintre ei, foarte tineri), nimic din ceea ce s-a realizat (și s-a realizat mult!) nu ar fi fost posibil.
R.: Unul dintre proiectele la care ați avut un rol important în redactarea și revizuirea acestuia este lucrarea „Gramatica academică a limbii române” (GALR, ediția I, 2005, ediția a II-a, 2008). Spuneți-ne mai multe despre cum s-a desfășurat acest proiect, despre colaboratorii dvs. și, de asemenea, ce a însemnat pentru dumneavoastră finalizarea lui.
G.P.D.: Munca de trei ani la elaborarea acestei gramatici, cu sarcini precise (uneori istovitoare) de la o întâlnire la alta, cu termene riguroase, cu obligații egal repartizate, cu dezbateri furtunoase, a făcut ca un colectiv destul de eterogen ca generație și ca pregătire (de la doctoranzi, aflați uneori la prima lor lucrare științifică, la persoane mature și foarte mature) să se armonizeze, ducând la crearea unei echipe de cercetare cu rezultate remarcabile.
R.: Ați transpus „Gramatica academică a limbii române” (GALR) în „Gramatica de bază a limbii române” (GBLR), o lucrare mai simplă ca organizare și mai redusă în dimensiuni, astfel încât să devină accesibilă pentru cât mai multe categorii de cititori. Spuneți-ne pe scurt care sunt diferențele semnificative ale GBLR în comparație cu GALR.
G.P.D.: „Deschiderea” spre uzul didactic a noii lucrări a avut importante consecințe asupra conceperii, a organizării, a redactării și chiar a tehnoredactării: și-a redus dimensiunile de la 2000p. la 700p.; s-au introdus numeroase scheme recapitulative și comparative; s-a realizat o tehnoredactare „aerisită” și sugestivă prin evidențierea schemei de prezentare și a concluziilor; s-au introdus exemple simple și clare; s-a redactat un capitol de Introducere, în care sunt inventariate și prezentate sintetic conceptele cărții; s-au introdus, la fiecare capitol, câte două scurte secțiuni destinate special școlii, vizând „Dificultăți” și „Aspecte normative”; s-au introdus „note” interne, prezentate în chenar și cu alt corp de literă, pentru marcarea diferențelor față de GALR, dar și față de gramaticile școlare tradiționale; s-a adăugat un Caiet de exerciții (216p.), cu rezolvări și discuții, ceea ce a sporit randamentul didactic al cărții.
R.: Se spune că generațiile secolului XXI tind să aibă un vocabular extrem de sărac. În ce fel se poate interveni în procesul educațional, în general, și în procesul educației lingvistice pentru a atrage atenția generației tinere asupra importanței vorbirii și scrierii corecte a limbii?
G.P.D.: Asistăm, în prezent, pentru un segment din ce în ce mai numeros de tineri, la o sărăcire a limbii, redusă la un lexic mult prea restrâns şi alarmant de rudimentar, un lexic selectat cu predilecţie şi cu voluptate din zonele vulgare ale vocabularului sau din zona agresivității lingvistice, și la o gramatică cu încălcări numeroase şi flagrante ale regulilor. În plan stilistic, asistăm la un amestec al registrelor stilistice şi la inadecvări stilistice de tot felul (elemente de oralitate pătrunse în exprimarea scrisă; elemente de limbaj colocvial și de mahala, precum și elemente de argou invadând limbajul tinerilor și presa scrisă sau audiovizuală; utilizări stilistic inadecvate ale formulelor de adresare, ale lexicului colocvial etc.).
În procesul educației lingvistice, trebuie să crească rolul școlii și al facultăților de profil filologic, al căror obiectiv esențial trebuie să-l constituie formarea unei atitudini normative la școlari și studenți, la marele public, atitudine menită să conștientizeze existenta normelor literare, a tipologiei diversificate a acestora, să orienteze atenția tinerilor spre observarea și cenzura propriei exprimări, dar și spre exprimarea semenilor.
R.: Cum credeți că ar putea contribui mai mult mass-media, în calitatea sa de formator de opinie, pentru a sensibiliza vorbitorii în vederea respectării normelor limbii literare?
G.P.D.: În procesul educației lingvistice, trebuie să crească, în egală măsură, și rolul mass-media, atât prin modelele impecabile de limbă pe care ar trebui să le impună, cât şi prin orientarea interesului față de cultivarea limbii, propunând emisiuni şi dezbateri publice convingătoare asupra funcționării limbii actuale, asupra greșelilor și a cauzelor producerii lor.
R.: Vă mulțumim!
Postări asemănătoare:
Lingvista Gabriela Pană Dindelegan, profesor emerit al Universității din București, a fost primită oficial în Academia Europaea
Lingvista Gabriela Pană Dindelegan, profesor emerit al Universității din București, aleasă membru titular al Academiei Române
„Pasiunea a fost cea care m-a ghidat în tot parcursul meu, încă din primul moment în care am pășit în Facultatea de Biologie și până în prezent” – interviu cu Mădălina Andreea Badea
