Studenții Universității din București aflați în mobilitate îi invită pe colegii lor să-i urmeze în aventura Erasmus+ CIVIS

Studenții UB aflați în mobilitate îi invită pe colegii lor să se înscrie în programul Erasmus+ CIVIS pentru anul academic 2021-2022

De curând, Universitatea din București a anunțat lansarea selecției pentru un număr de 350 de mobilități de studii în cadrul programului ERASMUS+ CIVIS pentru anul academic 2021-2022. Acestea vor fi finanțate pentru o perioada de minimum trei luni și maximum un semestru academic (grant 520 euro/lună).

Toate detaliile despre locuri disponibile, condiții de eligibilitate, precum și despre procesul de selecție și documente necesare sunt disponibile aici.

În prezent, în ciuda unui an dificil, în care mobilitățile academice au fost paralizate la nivel mondial din pricina pandemiei COVID-19, în cadrul programului Erasmus+ CIVIS, 59 de studenți ai Universității din București se află sau se pregătesc să plece în stagii de mobilitate: 19 studenți studiază la Sapienza Universita di Roma, 13 studenți la Stockholms Universitet, 16 studenți la Aix-Marseille Université, în timp ce 11 studenți se pregătesc să plece la Eberhard Karls Universität Tübingen, unde semestrul începe în luna aprilie. Totodată, Universitatea din București a primit vizita de studii a 10 studenți de la mai multe universități membre CIVIS.

Pentru a creiona ce presupune experiența Erasmus+ CIVIS chiar și în aceste vremuri excepționale de pandemie, am rugat mai mulți studenți aflați acum în mobilitate să ne vorbească despre gândurile și sentimentele stârnite de aceste deplasări și de contactul cu alte culturi și cu alte sisteme de învățământ. În continuare, prezentăm câteva dintre întrebările noastre și o selecție din răspunsurile lor.

De ce ați luat decizia să aplicați pentru o mobilitate Erasmus chiar și în condițiile nesiguranței provocate de pandemia COVID?

Patricia-Daniela Antici: Pentru mine decizia a fost una destul de premeditată. Din timpul liceului visam să plec în anul II de facultate pentru un semestru în Erasmus. Când am auzit că se organizează mobilitățile chiar și în contextul pandemiei, nu am ezitat nicio secundă să mă înscriu. Peste tot în lume situația este gravă, așa că m-am consolat cu gândul că măcar voi fi într-un loc nou și diferit, chiar dacă voi sta mai mult în camera mea. Din fericire, în locul în care sunt acum restricțiile s-au mai relaxat pentru că numărul de îmbolnăviri a scăzut considerabil, și de aceea voi putea participa și la cursuri față-în-față. Cât despre pasul în sine pe care a trebuit să îl fac, în afara rezultatelor testului COVID care au venit cu întârziere (lucru care mi-a dat mari emoții), nu am avut nicio problemă. Cred că tot ce mi-a fost necesar să mă înscriu se poate concentra în expresia “To take a leap of faith”.

Nicoleta Durac: Încă din timpul studiilor de licență, din anul doi de facultate, mi-am dorit enorm să studiez în Franța prin programul Erasmus. Și după multe căutări, în timpul primul an de master am primit un răspuns favorabil. Și aceasta s-a întâmplat în plină pandemie COVID. Prima data mi-a fost greu să mă văd pe lista nominală: era uimitor să mă văd pe o listă cu studenții care vor pleca cu bursă Erasmus. Ca urmare, în acel moment nu m-am mai gândit la situația sanitară, ci am fost pur și simplu entuziasmată de rezultat. Îmi spuneam că visul meu devine, în sfârșit, realitate!

Abia în momentul în care a trebuit să depun dosarul la universitatea gazdă, am realizat că este posibil ca pandemia să-mi împiedice plecarea. Dar nu m-am oprit, am continuat în speranța că totul va merge bine, iar în cazul în care aș fi primit un răspuns negativ, mi-aș fi spus că măcar am încercat. Așteptarea răspunsului oficial nu a fost ușoară. Inițial am primit mail de la universitatea gazdă, prin care ne rugau să ne înscriem la cursul de integrare de limba franceză. În tot acest timp am fost în suspans pentru că nu știam nimic oficial, deși doamna coordonator de la biroul Erasmus din București ne spusese că, odată ce primim mail în legătură cu înscrierea la anumite cursuri, este ca și când am fi fost acceptate. Așa că pe moment zâmbeam, inima îmi tresărea de bucurie, dar în câteva secunde reveneam iar la realitate și continuam să aștept răspunsul.

Cătălin Drăgan: Pandemia COVID ne-a afectat pe toți, indiferent de vârstă sau ocupație, iar în calitate de student pot spune că schimbarea a fost foarte bruscă. Pentru mine a fi student înseamnă atât educație, cât și socializare, iar de la începutul pandemiei de COVID socializarea a trebuit stopată, astfel încât să reducem riscul infectării. Acest lucru nu putea decât să mă facă să sper că vom trece cât mai repede peste acest impediment și că ne vom relua viața pe care am avut-o până în martie 2020. Astfel, motivația pentru a accesa mobilitatea ERASMUS a venit din nevoia de a experimenta, din nou, viața de student așa cum o știm cu toții. De asemenea, în luarea deciziei a contribuit și faptul că știam că, indiferent de situația provocată de pandemia COVID din țara unde urma să ajung, aveam să trăiesc o experiență cât mai apropiată de studenția internațională.

Care au fost gândurile voastre în momentul în care ați aflat că ați fost selectați pentru Erasmus în condițiile pandemiei de COVID?

Patricia-Daniela Antici: Primul meu gând a fost să mă uit pe site-ul oficial al MAE ca să aflu situația țării în care urma să mă duc, și am continuat să fac asta destul de des în următoarele săptămâni până la plecare. Al doilea gând a fost să îmi cumpăr bilet de avion, lucru pentru care aveam destule emoții pentru că am cunoscut multe persoane cărora li se anulaseră zborurile de două sau trei ori. Din fericire, nu a fost și cazul meu. Apoi m-am gândit imediat să mă programez undeva pentru testul COVID care îmi era necesar cu 48 de ore înainte de plecare.

Nicoleta Durac: Când în sfârșit am fost acceptate oficial, îmi era foarte greu să cred! Era cea mai bună veste posibilă în timpul situației sanitare. Imediat au început să ia naștere visurile: voi merge în acel loc și voi vorbi cu francezi nativi. Era un sentiment extrem de plăcut. Era ca într-un vis. La un moment dat credeam ca nu este real, că pur și simplu îmi imaginez. Atât de mare era bucuria! Pandemia luase sfârșit pentru un moment. Totul era minunat! La cât de entuziasmată eram în momentul plecării, dar și când am ajuns în Franța, am uitat că voi avea cursuri online. Acest lucru nu a contat foarte mult pentru mine. Eram foarte mulțumită că, în sfârșit, sunt unde mi-am dorit.

Abia in a treia lună de ședere în noua țară am realizat că pandemia și-a pus amprenta și asupra studenților. În anumite momente simțeam că îmi lipsesc oamenii și că cinci zile pe săptămână vorbesc cu laptopul, nu cu studenții. Însă la fiecare sfârșit de săptămână ne întâlnim și uităm că pandemia există, doar măștile ne aduc aminte de acest lucru.

În concluzie, situația sanitară nu ne împiedică în totalitate să călătorim în țara de destinație. În plus, ca un ajutor în timpul acestei pandemii, sunt asociații care oferă alimente gratuite pentru studenți, iar la cantină beneficiem de prețuri reduse pentru studenți. Mă bucur enorm că am prins această frumoasă experiență și îmi pare rău pentru acei colegi care nu au putut pleca din țară din cauza agravării situației sanitare.

Cătălin Drăgan: După ce am aflat că am fost selectat pentru ERASMUS am avut nevoie de o zi întreagă doar să conștientizez că urmează să plec. Datorită faptului că mai avusesem experiențe internaționale îmi făcusem o idee despre ce ar putea să însemne acest ERASMUS. Tocmai de aceea miza era foarte mare, respectiv și surpriza la aflarea veștii. În acea zi nu am luat în considerare nicio secundă faptul că trecem printr-o pandemie, însă înainte de a ajunge în Suedia mă uitam fiecare zi pe site-ul MAE pentru a vedea eventualele schimbări legate de restricțiile de acolo. Așadar, pandemia nu a fost un impediment în accesarea mobilității, ci dimpotrivă, un motiv în plus pentru a socializa, călători, pe scurt pentru a trăi experiența ERASMUS.

Ce au spus prietenii, colegii, familia, apropiații despre decizia voastră de a aplica pentru o mobilitate Erasmus?

Jasmine Bejgu: Când am văzut anunțul despre bursele Erasmus, primul lucru pe care l-am făcut a fost să cer sfatul și acordul părinților pentru a aplica. Mi-au spus ,,DA” fără să se gândească de două ori. La început au fost relativ câțiva oameni care știau de intenția mea de a aplica pentru o bursă Erasmus și asta nu pentru că nu-mi place să spun oamenilor despre planurile mele, ci pentru că eu însămi nu puteam fi sigură că voi putea pleca, având în vedere pandemia. Ulterior, după ce am fost acceptată de Universitatea Sapienza din Roma și, ușor-ușor, oamenii au început să afle despre plecarea mea, părerile au fost împărțite: au fost oameni care s-au bucurat poate mai mult decât mine, care m-au încurajat și mi-au spus că o experiență de genul n-are decât să mă ajute să mă dezvolt și mai mult, dar au fost și oameni care încercau să mă facă să cred că decizia pe care tocmai o luasem fusese una mai mult decât greșită.

Laura Vasile: Prietenii și părinții mei nu au fost deloc surprinși să audă vestea, pentru că, încă din clasa a 6-a, viața mea s-a învârtit în jurul francezei. Cunoscându-mi parcursul și mai ales pasiunea pentru această limbă, plecarea cu Erasmus le-a părut firească, în ciuda condițiilor nefirești pe care le trăim cu toții, iar singurele răspunsuri pe care le-am primit de la ei au fost „foarte bine”, „foarte bine, du-te!”

Cum este experiența Erasmus de până acum?

Crina Popișter: Îmi aduc aminte cu emoție ziua în care am aplicat pentru o mobilitate Erasmus în cadrul CIVIS, știam că îmi doresc să studiez în Stockholm, dar în același timp eram îngrijorată din cauza pandemiei. După cum m-au caracterizat și prietenii mei (Crina, ești curajoasă!) am hotărât să nu ratez această oportunitate și am început aventura, respectând măsurile de siguranță și având încredere că totul va fi bine!

Suedia este minunată! Speram să particip la cursuri fizice, dar Universitatea din Stockholm ne-a anunțat că semestrul acesta se va desfășura online pentru a ne proteja de virus. Mă întrebam oare cum va fi viața mea ca studentă Erasmus la cămin în timp de pandemie, dar și așa atmosfera este super, trebuie doar să ai grijă de tine (să porți mască când este aglomerat, să păstrezi distanțarea socială și să te dezinfectezi pe mâini), lucruri pe care le făceam și acasă.

De asemenea, am cunoscut studenți de peste tot din lume: Chile, Serbia, Ungaria, China, India, Hong Kong, Siria, Suedia. Am parte de diversitate și mă simt și în siguranță!

Jasmine Bejgu: Eu și colegele mele suntem deja de două săptămâni la Roma, deși semestrul începe abia mâine. Am privit aceste 14 zile ca pe o pauză, o perioadă de relaxare și de adaptare la viața noastră pentru următoarele cinci luni. Ne-am plimbat, am vizitat marile obiective turistice, am mâncat pizza și paste, dar am făcut și sport. Am avut suficient timp să ne îndrăgostim de oraș, dar n-o să vă mințim că nu ne e dor de casă. Nu sunt prea multe de spus momentan, dar suntem foarte nerăbdătoare să descoperim ce înseamnă cu adevărat această experiență.

Ruxandra Ionescu: Sunt atât de multe de zis încât nici nu știu de unde s-o iau. Cel mai simplu ar fi să vă spun că în două luni simt că am crescut cât aș fi crescut în doi ani petrecuți acasă. Adică, pe absolut toate planurile, de la prieteni, la cunoștințe, la limbă străină, franceză, la a mă descoperi pe mine. Am învățat extraordinar de multe. Eu înainte mă plângeam sau mi se părea că am multe de făcut când acasă eram șefă de grupă și aveam de trimis trei mail-uri într-o zi și de făcut două teme. Odată ce am ajuns aici, prima lună a fost într-adevăr mai grea, în sensul în care am avut foarte multe documente de făcut, și de ales materii, și de reales, pentru că se suprapuneau ș.a.m.d. Plus, experiența de acomodare cu o țară străină, o limbă nouă și cu multe altele, astfel încât am realizat că ceea ce înainte mi se părea stresant era o nimica toată și că, de fapt, pot să fac mult mai mult dacă mă organizez și știu cum să îmi gestionez timpul și să-mi prioritizez diversele lucrurile pe care le am de făcut. Tocmai de asta zic că am crescut cât aș fi crescut în doi ani acasă, pentru că am fost pusă în situații neașteptate, pe care nu le anticipasem dinainte, nu eram pregătită pentru ele, și cu toate astea, mai greu sau mai ușor, m-am descurcat în final. Prin urmare, m-am maturizat odată cu venirea în Franța.

Laura Vasile: Experiența de până acum…. La întrebarea asta îmi e puțin greu să răspund, pentru că depășește cu mult orice așteptare pe care o aveam. Au trecut aproape două luni și simt că trăiesc cea mai frumoasă perioadă din viața mea (ar putea suna clișeic, dar este cu adevărat minunat tot ce se întâmplă), pentru că niciodată nu am profitat de fiecare zi așa cum o fac de când mă aflu aici. În ciuda restricțiilor impuse, am reușit (desigur, știm cu toții povestea, dar o repet, totuși – respectând  regulile de distanțare socială) să particip la o mulțime de evenimente organizate pentru studenții Erasmus unde, pe lângă faptul că am vizitat regiunea, mi-am făcut o mulțime de prieteni, cu care am discutat, am râs, ne-am plimbat, am vorbit despre diferențele și asemănările dintre țările din care venim și ne-am bucurat de soare și de natură. Pe lângă studenții străini, am avut ocazia să cunosc și francezi (în mare parte tot datorită asociației Erasmus Student Network, voluntarii fiind, bineînțeles, francezi), cu care am petrecut destul de mult timp împreună, punând întrebări (despre absolut orice, dar mai ales întrebări legate de limbă, pentru că… ce ar putea să întrebe un student la limbi străine?). Așadar, experiența Erasmus este minunată chiar și pe timp de Covid, pentru că, având grijă, și respectând măsurile impuse, te poți bucura din plin de tot ce implică această mobilitate: poți călători, poți cunoaște persoane noi, culturi noi, îți poți face prieteni cu care, sper eu, vei păstra legătura toată viața, poți descoperi cum predau profesorii în altă țară, cum se desfășoară orele, ce este diferit, ce este asemănător, care este sistemul de notare și, mai ales, te descoperi pe tine, în diferitele situații în care ești pus.

Ce diferă la viața de student în pandemie la universitățile la care sunteți acum față de viața pe care o aveați la București?

Rareș Dragne: Viața de student diferă cu mult aici, în Stockholm, față de acasă. Acest lucru se datorează, în primul rând, faptului că restricțiile sunt mult mai puține și se bazează pe bunul simț al cetățeanului. Acest lucru mi-a permis să vizitez, să mă întâlnesc și să socializez cu colegi Erasmus, atât din România, cât și din alte țări. Deci, este o schimbare semnificativă față de viața de student din București, unde există mult mai multe limitări pe timp de pandemie.

Crina Popișter: Bineînțeles, viața de studentă Erasmus este diferită din cauza virusului față de cea pe care o aveam în București, dar ce-mi place este faptul că am posibilitatea să cunosc atâtea culturi și la rândul meu să o împărtășesc pe a mea. Spre exemplu, am împărțit cu bucurie mărțișoare de 1 Martie vecinilor mei de pe coridor, au fost tare încântați de modul în care sărbătorim noi venirea primăverii. Tu, ca student Erasmus, ține minte: ești un reprezentant al țării tale și ai șansa să promovezi frumusețile, tradițiile și particularitățile României.

Îmi pare tare rău că nu sunt în amfiteatru acum povestind cu ceilalți studenți Erasmus, dar măcar pot să mă bucur de Stockholm, de soare (căci îl vedem rar) și să hoinăresc pe străzile sale după ce am participat la cursurile online de care sunt mulțumită!

Ruxandra Ionescu: În primul rând ar fi organizarea din partea universității. După un proces de înscriere administrativă, cu o adresă de e-mail pe care o primești din partea facultății, ți se permite accesul la o platformă , unde ai laolaltă tot ce-ți trebuie legat de facultate: mesagerie, orarul complet, cursurile, materialele, diverse stagii, dosarul de student, toate documentele pe care le-ai trimis la facultate sau pe care trebuie să le mai trimiți, certificatul de școlaritate și multe altele. Iar atunci când intri la secțiunea de cursuri, sunt toate cursurile într-un singur loc. Acolo profesorul își organizează pagina cum dorește el, e ca o pagină de blog: pune anunțuri, link-ul de Zoom, materialele pentru fiecare săptămână, temele, evaluările ș.a.m.d. Totul se întâmplă pe o singură pagină, iar asta pentru un student care are 10-12-14 materii, este un lucru extraordinar pentru că îți dă un simț de organizare și de ajutor. În plus, ni se dă suport de curs la fiecare curs, fără excepție.

Iar legat viața de student, există, pentru că sunt student Erasmus, Erasmus Student Network, adică un grup de studenți de aici care cunosc zona și orașul – orașul Marsilia – și organizează activități cu studenții Erasmus. Se ocupă de noi, practic. În fiecare weekend avem una-două activități: ba căutare de comori, ba plimbare cu autobuzul, ba mergem într-un hike și altele. Lucrurile acestea sunt foarte drăguțe și cumva nu mă așteptam la ele. Eu îmi imaginam că, fiind pandemie, o să fie ca la București, fiecare stă acasă și se descurcă. Pe când, fiind grupul acesta, ne-am tot întâlnit și am văzut destul de multe locuri pe care altfel nu știu dacă aș fi ajuns să le văd.

Ce le-ați spune colegilor din UB care se pot înscrie zilele acestea pentru mobilități pentru semestrul viitor?

Crina Popișter: Este, într-adevăr, o altfel de experiență Erasmus, dar sunt atât de fericită că am ales să vin aici! Drept urmare, încă o dată mi s-a demonstrat că Erasmus este mereu o idee bună! Dacă ai posibilitatea să aplici pentru această mobilitate în cadrul CIVIS, nu ezita, pentru că fie pandemie sau nu, experiența nu te va dezamăgi! Oricum, ce-mi place este că învăț ceva diferit în fiecare zi, îmi exersez limba engleză și pot să combin utilul cu plăcutul – învățatul cu călătoritul! Sunt recunoscătoare pentru această șansă!

Ruxandra Ionescu: Să o facă neapărat! Nu contează că-i pandemie. Experiența merită fiecare e-mail și fiecare document, pentru că nu este o procedură foarte ușoară. E o procedură puțin anevoioasă la început, cumulată cu mutarea într-o altă țară, limba străină pe care nu o cunoșteam la perfecție, bineînțeles, cursuri. E greu la început, dar merită 100%. Nici nu știu în ce alt context aș fi putut ajunge să învăț atât de multe lucruri.

Rareș Dragne: Eu am avut oportunitatea să particip în experiența Erasmus atât înainte, cât și în timpul pandemiei. Pot să spun, cu mâna pe inimă, că este o experiență minunată, indiferent de vremuri. Personal, deși nu sunt o persoană foarte sociabilă, mă bucur de fiecare moment pe care l-am petrecut în mobilitatea Erasmus. Toate activitățile pe care le-am făcut, toți oameni pe care i-am întâlnit, toate amintirile plăcute care mi-au rămas, m-au ajutat să mă dezvolt ca om și să văd Europa din punctul de vedere al unui locuitor, nu doar ca o posibilă destinație turistică sau ca un model de civilizație cu care ne comparăm.

Despre CIVIS

Universitatea Civică Europeană CIVIS este o alianță academică ce reunește nouă dintre cele mai importante universități din Europa: Aix-Marseille Université, National and Kapodistrian University of Athens, Universitatea din București, Université Libre de Bruxelles, Universidad Autónoma de Madrid, Sapienza Università di Roma, Stockholm University, Eberhard Karls Universität Tübingen și University of Glasgow, în calitate de partener asociat. CIVIS reunește o comunitate de aproximativ 450.000 de studenți și 65.000 de angajați, dintre care peste 30.000 de cadre universitare și cercetători.