„Tema cercetării mele a reușit să îmbine armonios două domenii foarte dragi mie: sportul și psihologia” – interviu cu dr. Andrada Vincze, autoarea celei mai bune lucrări de doctorat a anului 2023 la UB

Andrada Vincze a câștigat, în cadrul celei de-a șaptea ediții a Premiilor Senatului Universității din București, distincția pentru „cea mai bună teză de doctorat” în domeniul Științelor Sociale și, totodată, Marele Premiu al categoriei.

Lucrarea cu titlul Quiet Eye as a Mechanism that Supports Table Tennis Performance a fost coordonată de prof. univ. dr. Dragoș Iliescu, conducătorul Școlii Doctorale de Psihologie a Facultății de Psihologie și Științele Educației a UB.

Laureata este specialistă în psihologie sportivă aplicată și cercetătoare la Institutului de Cercetare al Universității București. În anul 2024, a fondat Happy Champions, o platformă prin care livrează ateliere părinților sportivilor pentru a facilita performanța și bunăstarea celor din urmă și lucrează cu sportivi de performanță de toate vârstele.

Fostă sportivă de performanță, dublă campioană europeană la nivel de juniori la tenis de masă, Andrada a obținut o dublă diplomă de licență, în psihologie și în educație fizică și sport.

În contextul dat, tema de cercetare a lucrării de doctorat  a fost cu atât mai provocatoare, cu cât a reușit să îmbine armonios domeniile în care Andrada Vincze a reușit să performeze și să se remarce: tenisul de masă și psihologia.

Acribia și elementele de noutate ale tezei de doctorat ale laureatei sunt argumentele de forță ale nominalizării acesteia de către profesorul Iliescu pentru Premiile Senatului.

„În calitate de coordonator științific, am avut privilegiul de a urmări evoluția și realizările notabile ale doctorandei Andrada Vincze în domeniul cercetării științifice. Lucrarea sa reprezintă un exemplu excelent de cercetare de înaltă calitate, fapt demonstrat de cele patru publicații în reviste prestigioase indexate Web of Science. Teza analizează modul în care conceptul de Quiet Eye (o formă specifică de fixație oculară) contribuie la performanța sportivilor din tenisul de masă. Prin abordarea sa interdisciplinară, teza aduce o perspectivă inovatoare, contribuții metodologice și practice în acest domeniu. Acest fapt a fost recunoscut la nivel internațional prin faptul că una dintre lucrările incluse în teza sa (publicată în Scandinavian Journal of Medicine & Science in Sports) a fost premiată cu prestigiosul premiu pentru cel mai bun tânăr cercetător acordat de Federația Europeană de Psihologie Sportivă (FEPSAC). Prin prezenta scrisoare, recomand cu încredere teza de doctorat a Andradei Vincze pentru Premiile Senatului la categoria «Cea mai bună teză de doctorat»”, a remarcat prof. univ. dr. Dragoș Iliescu.

Despre activitatea sa complexă de cercetare, despre relația cu primii profesori, rolul mentorilor în definirea unui parcurs profesional, complementaritatea „știință-sport”, motivația alegerii temei de cercetare, despre toate acestea ne va povesti chiar Andrada Vincze.

Reporter: Ați câștigat, în cadrul celei de-a șaptea ediții a Premiilor Senatului Universității din București, distincția pentru „Cea mai bună lucrare de doctorat” în domeniul Științelor Sociale și, totodată, Marele Premiu al categoriei. Ce a însemnat pentru dumneavoastră obținerea acestui premiu?

Andrada Vincze: Obținerea distincției pentru „Cea mai bună lucrare de doctorat” în domeniul Științelor Sociale și Marele Premiu al categoriei în cadrul celei de-a șaptea ediții a Premiilor Senatului Universității din București a fost pentru mine o realizare deosebită și un motiv de bucurie. Acest premiu reprezintă o recunoaștere a muncii și dedicării mele, fiind o confirmare a eforturilor depuse de-a lungul anilor de studiu și cercetare.

Sunt extrem de onorată că teza mea a fost apreciată în contextul mai larg al științelor sociale, demonstrând relevanța și impactul pe care psihologia sportivă le poate avea. Este o mare satisfacție să văd cum munca mea contribuie la creșterea și dezvoltarea acestui domeniu emergent. Acest premiu este, de asemenea, o oportunitate de a reflecta asupra susținerii și îndrumării primite de la persoanele apropiate pe parcursul desfășurării cercetărilor mele. Așa cum am menționat și în interviul din ziua galei, fără sprijinul familiei mele, al prietenului meu și al familiei lui, și nu în ultimul rând, al coordonatorului meu, prof. univ. dr. Dragoș Iliescu, cadru didactic la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, această teză nu doar că nu ar fi fost atât de valoroasă, dar cel mai probabil ar fi fost abandonată în al treilea an de doctorat.

R.: Lucrarea dumneavoastră de doctorat, Quiet Eye as a Mechanism that Supports Table Tennis Performance, a fost coordonată de prof. univ. dr. Dragoș Iliescu, unul dintre cei mai cunoscuți specialiști în domeniul psihometriei (evaluare psihologică și educațională) și al psihologiei organizaționale și a muncii, conducătorul Școlii Doctorale de Psihologie a FPSE. Cum a decurs colaborarea cu dumnealui?

A.V.: În pagina de mulțumiri a tezei mele de doctorat, i-am mulțumit profesorului meu pentru libertatea de a alege tema care prezenta interes pentru mine. Cred că munca asociată finalizării unui doctorat este mult mai plăcută și mai ușoară atunci când tema prezintă un interes intrinsec pentru doctorand și am fost suficient de norocoasă să fie așa. Cred că sunt puțini doctoranzi la fel de privilegiați cum am fost eu în această situație și îi mulțumesc încă o dată profesorului meu pentru acest lucru. În plus față de această libertate, colaborarea noastră a fost excelentă, dovadă fiind inițierea altor proiecte de cercetare după finalizarea doctoratului meu.

Am apreciat disponibilitatea de care a dat dovadă, timpul pe care l-a investit și faptul că, în fața unor situații critice, a reușit să le rezolve singur, chiar și fără ca eu să aflu de existența acelor probleme.

R: Care a fost motivația alegerii temei și de ce ați avut ca referință principală tenisul de masă?

A.V.: Motivația alegerii temei mele de doctorat a fost în principal personală, provenind din dorința de a explora și de a înțelege mai bine mecanismele psihologice și cognitive care influențează performanța sportivă. Ce alt sport ar fi fost mai potrivit pentru acest studiu decât tenisul de masă, pe care l-am practicat cu pasiune timp de peste 20 de ani? Această alegere nu doar că mi-a oferit un acces facil la participanți pentru colectarea datelor necesare experimentelor, dar și caracteristicile specifice ale tenisului de masă au facilitat buna desfășurare a studiilor experimentale. Astfel, tema lucrării mele de doctorat a reușit să îmbine armonios două domenii foarte dragi mie: sportul și psihologia, oferindu-mi oportunitatea de a contribui la înțelegerea științifică a performanței sportive prin prisma experienței și cunoștințelor acumulate de-a lungul anilor în formarea mea ca psiholog.

R: Având în vedere că este un studiu complex, interdisciplinar, luați în calcul posibilitatea dezvoltării acestei lucrări? (eventual o continuare a studiului, mai ales că ați integrat în cuprins și un subcapitol în care ați trasat posibilele viitoare direcții de cercetare ale temei și publicarea lucrării de cercetare)

A.V.: Posibilitățile de dezvoltare a acestui studiu sunt numeroase și foarte promițătoare. Unul dintre principalele noastre rezultate arată că o durată mai lungă a fixației oculare înainte de executarea unui comportament motor este asociată cu performanțe îmbunătățite. Astfel, durata fixațiilor oculare poate juca un rol important în numeroase tipuri de performanțe, cum ar fi pentru chirurgi în timpul operațiilor, pentru piloți în timpul zborului sau pentru copii cu deficiențe motorii.

Desigur, interesul meu principal rămâne în sfera sportului și a performanței sportive. Totuși, rezultatele obținute în urma experimentelor efectuate în cadrul tezei mele deschid calea către multiple aplicații în diverse domenii.

R: Când ați început să lucrați la teză, cât de mult timp a necesitat documentarea și ce dificultăți ați întâmpinat?

A.V.: Consider că primul an a fost dedicat documentării, citirii de articole și organizării unui plan de lucru pentru experimentele planificate. În această etapă, nu am întâmpinat dificultăți semnificative. Totuși, în momentul desfășurării experimentelor, au apărut numeroase provocări. Ca în orice alt proiect de doctorat, dificultățile au fost multiple, dar aș dori să menționez două dintre cele mai problematice. Prima a fost lipsa aparaturii necesare. Am fost nevoită să închiriez un sistem de monitorizare a fixațiilor oculare din fonduri personale, ceea ce a reprezentat un efort considerabil. În plus, prima închiriere a fost marcată de probleme tehnice, obligându-mă să efectuez o a doua închiriere. O altă dificultate majoră a fost pandemia de Covid-19 și restricțiile asociate. Din cauza interdicțiilor de desfășurare a activităților sportive în spații închise, multe dintre cercetările mele au fost amânate. Astfel, colectarea de date a fost întârziată și am fost nevoită să comprim această etapă.

R: Ce metode de cercetare ați folosit în elaborarea lucrării de doctorat?

A.V.: Deși teza mea a utilizat în principal o abordare experimentală, studiile propriu-zise au fost precedate de o revizuire exhaustivă a literaturii. Această revizuire m-a ajutat să identific limitările existente și să evaluez critic studiile anterioare. Rezultatele acestei revizuiri sunt prezentate în capitolul de introducere al tezei mele. După finalizarea revizuirii literaturii, am desfășurat patru studii experimentale pentru a investiga rolul fixațiilor oculare în performanța în tenisul de masă. Pentru a monitoriza fixațiile oculare, am utilizat un sistem avansat de eye-tracking. În plus, am folosit o bandă de piept pentru monitorizarea ritmului cardiac și a variabilității acestuia, analizând astfel indicatorii psihofiziologici în timp ce sportivii efectuau diverse exerciții specifice tenisului de masă.

Performanțele sportivilor au fost înregistrate video, iar aceștia au fost analizați comparativ în diferite condiții:

1. Obosiți versus mai puțin obosiți;
2. În condiții de stres versus fără stres;
3. Desfășurând exerciții simple versus exerciții complexe.

Aceste comparații ne-au permis să înțelegem mai bine rolul fixațiilor oculare în performanța sportivă.

R: Care sunt concluziile cercetării dvs. și în ce fel impactează studiile în domeniu?

A.V.: Teza mea de doctorat a adus patru concluzii principale care au implicații semnificative pentru domeniul psihologiei sportive.

Durata fixațiilor oculare și performanța: Am demonstrat că o durată mai lungă a fixației oculare înainte de executarea unui comportament motor este asociată cu o performanță mai bună în tenisul de masă. Acest rezultat sugerează că antrenamentul pentru prelungirea duratei fixațiilor oculare ar putea îmbunătăți performanța sportivilor, nu doar în sporturi, ci și în alte domenii care necesită precizie, cum ar fi chirurgia sau aviația. Chiar dacă acest lucru era știut până în prezent cu privire la comportamente statice, teza mea aduce pentru prima dată dovadă că acest efect este identificat și în activități care implică mai multă mișcare și dinamism.

Impactul stresului: Am constatat că stresul afectează durata fixațiilor oculare și, implicit, performanța sportivilor. În condiții de stres, durata fixațiilor oculare a fost mai scurtă, ceea ce a dus la o scădere a performanței. Aceasta subliniază importanța dezvoltării strategiilor de gestionare a stresului pentru sportivii de elită.

Complexitatea sarcinilor: Studiile noastre au arătat că fixațiile oculare de o durată mai lungă nu sunt suficiente pentru a gestiona complexitatea sarcinilor în toate situațiile. Pentru această ipoteză am obținut rezultate mixte. Acestea ajută la prelucrarea informațiilor complexe doar atunci când complexitatea este ajustată la nivelul de expertiză al sportivilor, acest lucru nu se aplică universal pentru toate tipurile de complexitate.

Recuperarea după erori: Un alt rezultat important este că fixațiile oculare de o durată mai lungă ajută sportivii să se recupereze după greșeli. Durata lor a fost mai lungă după o lovitură ratată decât după una reușită, indicând un efort de mobilizare a resurselor cognitive pentru a îmbunătăți performanța la următoarea execuție. Aceste concluzii contribuie semnificativ la înțelegerea mecanismelor psihologice și cognitive care stau la baza performanței sportive, oferind direcții valoroase pentru viitoarele cercetări și aplicații practice în domeniu.

R: Ce v-a apropiat de domeniul psihologiei și de cel al sportului (tenisului de masă)? Care sunt acei profesori / antrenori care v-au marcat în mod deosebit în timpul studiilor și în ce mod au contribuit aceștia la evoluția dumneavoastră profesională și personală?

A.V.: Interesul meu pentru domeniul psihologiei și al sportului, în special tenisul de masă, a fost alimentat de o pasiune pentru înțelegerea comportamentului uman și pentru îmbunătățirea performanței sportive. Tenisul de masă este sportul pe care l-am practicat de la vârsta de șapte ani, câștigând numeroase titluri, atât la nivel național cât și internațional. În plus, de mică, am fost fascinată de modul în care mintea și corpul pot colabora pentru a atinge performanțe deosebite. Această curiozitate m-a determinat să îmi aprofundez cunoștințele în psihologie și ulterior să aplic aceste principii în performanța sportivă. De-a lungul anilor de studiu și practică sportivă, am avut norocul să întâlnesc profesori și antrenori care au avut un impact semnificativ asupra evoluției mele profesionale și personale.

Din planul academic, sunt mai degrabă profesorii pe care i-am avut foarte devreme, învățătoarea mea Magdalena Bodiș și doamna profesoară Flavia Ardelean. Dincolo de conținuturile specifice pe care trebuiau să le predea, au fost oameni de la care am preluat valori, în special etica muncii și valoarea lucrului bine făcut. Pe plan sportiv, antrenorul meu de tenis de masă, Alain Appere, a jucat un rol important în dezvoltarea mea ca sportivă și ca om. Experiența mea de sportiv profesionist, timp de aproape zece ani în Franța m-a ajutat să văd altfel sportul. M-a ajutat să fiu mai rezilientă și să trec mai ușor peste inevitabilele înfrângeri din sport.

R.: Aveți o activitate foarte vastă și variată. Sunteți sportivă, cercetătoare, psiholog, conferențiar în cadrul mai multor evenimente din domeniu. Cum se îmbină toate aceste ipostaze și în care dintre ele vă regăsiți în prezent cel mai bine?

A.V.: Am renunțat la rolul de sportivă în anul 2021. Totuși, acest lucru nu înseamnă că nu mai practic sportul de plăcere, ci doar că m-am retras din competițiile oficiale. În prezent, mă concentrez pe celelalte trei roluri ale mele – cercetătoare, psiholog și conferențiar – care sunt foarte strâns legate unul de celălalt.

Pentru a fi un practician bun, este esențial să fii la curent cu cele mai noi și eficiente cercetări. Acest lucru implică o implicare activă în domeniul cercetării, testarea ideilor, participarea la conferințe și colaborarea cu specialiști din domeniu. Această sinergie între activitatea de cercetare și cea practică este esențială pentru a putea oferi contribuții valoroase în îmbunătățirea performanțelor sportive.

Consider că mă regăsesc cel mai bine în această ipostază, în care nu îndeplinesc un singur rol, ci le îmbin pe toate pentru a avea un impact cât mai semnificativ. Prin această abordare integrată, reușesc să combin cunoștințele științifice cu experiența practică, contribuind astfel la progresul și dezvoltarea continuă a sportivilor.