Volumul Post-adevărul. Vorbire liberă, minciună, ignoranță, editat de lect. univ. dr. Oana Șerban (Facultatea de Filosofie, Universitatea din București), tocmai a fost publicat la Editura Eikon, cuprinzând studii scrise de profesori și de cercetători ai Facultății de Filosofie: Andrei Mărășoiu, Lavinia Marin, Constantin Stoenescu, Sebastian Grama, Eva Haintz, Ștefan Bârzu și Petruț Dinu.
Volumul expune originile post-adevărului care s-a insinuat în clivajul dintre sindromul proactiv al apartenenței la societate și pasivitatea comunitară specifică modernului plictisit, angoasat, dezamăgit sau alienat. Autorii invitați să diagnosticheze genealogia și ecourile post-adevărului sunt membri ai comunității filosofice: profesori și cercetători, de diferite maturități intelectuale și afective.
Partizani ai filosofiei analitice sau continentale, teoretice sau practice (sau dimpotrivă, critici ai acestor distincții, care sunt aplicate uneori ca un ready-made indubitabil), au răspuns cu amabilitate și altruism unui demers, pe alocuri, sisific. Piatra post-adevărului a fost purtată de fiecare dintre autori altfel, de-a lungul acestui demers; fiecare text arată o altă perspectivă asupra modelelor, limitelor și criticilor care pot fi aduse post-adevărului.
Potrivit editoarei, unul dintre efectele post-adevărului este resimțit la nivelul contractului social dintre indivizi, prin criza democrației: „Ceea ce face posibilă democrația, o și compromite, anume, vorbirea liberă, ca drept egal al tuturor participanților la un contract social, și care nu este în mod necesar și vorbire adevărată. A spus-o Foucault, mai bine decât noi. Ceea ce vom face diferit este să interogăm această diferență ca origine a post-adevărului. Cititorii vor fi șocați să descopere că nu acuzăm creatorii post-adevărului și nici nu scuzăm publicul lui pasiv. Nu demonizăm conceptul, nici nu îl salvăm de la inconsistențele lui. Dar suntem obligați să verificăm dacă nu cumva post-adevărul era un moment necesar în devenirea postmodernității și dacă nu putem întoarce răul împotriva lui însuși: așadar, să cercetăm dacă nu cumva post-adevărul se va autodistruge, plictisind, totuși, individul care se va încăpățâna ca cea mai bună lume posibilă pentru libertatea lui să nu fie cea în care dreptul de a fi ignorant sau resentimentar față de adevăr e soluția universală pentru a scăpa de toate realitățile incomode.”
Cartea tratează teme precum verofobia (frica de adevăr), implicațiile biopolitice și culturale ale post-adevărului, relația dintre post-adevăr și propagandă sau paradigmele ideologice radicale de la extremele spectrului politic, limitele post-adevărului în lumea artei.
Volumul este disponibil pe site-ul editurii Eikon și în librării.