„De când m-am hotărât să urmez studiile de licență la FMI, am știut că este un domeniu în care vreau să rămân” – interviu cu lect. univ. dr. Ana-Cristina Țurlea

Câștigătoare a premiului pentru cea mai bună lucrare de doctorat în domeniul Științelor Exacte și ale Ingineriei în cadrul celei de-a patra Gale a Premiilor Senatului UB, desfășurată la finalul anului 2020, lect. univ. dr. Ana-Cristina Țurlea și-a început cariera academică cu 5 ani în urmă. În prezent, laureata este implicată într-un proiect de cercetare care vizează dezvoltarea unor metode de testare pentru roboți software (testare RPA).

Lucrarea de cercetare câștigătoare, intitulată „Model Based Testing using Evolutionary Approaches”, a fost realizată sub coordonarea prof. univ. dr. Florentin Ipate, cadru didactic în cadrul Facultății de Matematică și Informatică a UB.

Despre provocările din spatele redactării lucrării de doctorat, activitatea de predare online și ambiții profesionale, ne va povesti chiar Ana-Cristina Țurlea.

Reporter: Ați câștigat, în cadrul celei de-a patra ediții a Premiilor Senatului Universității din București, distincția pentru cea mai bună lucrare de doctorat în domeniul Științelor Exacte și ale Ingineriei. Ce v-a motivat să participați la această competiție și ce a însemnat pentru dumneavoastră obținerea acestui premiu?

Ana-Cristina Țurlea: Știam de această competiție încă de la a doua ediție. De atunci mi-am dorit ca după finalizarea tezei să pot concura și eu. Nu m-am gândit foarte mult la câștigarea acestui premiu înainte de competiție, pentru că știam că în domeniul Științelor Exacte sunt foarte multe teze de doctorat bune, însă tocmai din acest motiv mi-am dorit măcar să intru în competiție. Acest premiu reprezintă pentru mine răsplătirea efortului pe care l-am depus în acești ani, recunoașterea importanței rezultatelor obținute și motivația de a continua să investesc în cercetare.

R.: Ce metode de cercetare ați folosit în elaborarea lucrării și ce dificultăți ați întâmpinat?

C. Ț.: Teza de doctorat prezintă câteva metode de testare a sistemelor software, modelate sub diverse forme. Am urmărit două aspecte: dezvoltarea de noi produse software care pot fi folosite în testare și aplicarea anumitor tehnici în diferite domenii, pentru a arăta scalabilitatea lor. La baza lucrării stau mai multe aplicații implementate de mine, iar pentru a le aduce la forma finală a fost necesar să experimentez foarte mult, să modific configurațiile lor și să le rulez de sute de ori, aceste lucruri însemnând ore în șir în care calculatorul meu a procesat aceste aplicații și alte ore în care am analizat rezultatele, alegând configurația cea mai potrivită pentru fiecare problemă.

R.: Lucrarea dvs. de doctorat a avut parte de o receptare pozitivă, fiind descrisă în propunerea făcută de prof. univ. dr. Andrei Păun, de la Departamentul de Informatică al FMI, drept „cea mai bună teză de doctorat din anul 2020 din partea Școlii Doctorale de Informatică”. V-ați gândit la o posibilă continuare a acesteia în cadrul unui grant postdoctoral și la o eventuală publicare a acesteia într-o ediție bilingvă?

C. Ț.: Da, iau în calcul posibilitatea continuării în cadrul unui grant postdoctoral. Momentan lucrez la aplicarea anumitor metode prezentate în teza mea de doctorat pe o zonă de actualitate din domeniul produselor software.

R.: Ce v-a determinat să alegeți această temă de cercetare, una complexă, interdisciplinară și, potrivit profesorilor care v-au propus pentru obținerea acestei distincții, cu un grad foarte ridicat de dificultate?

C. Ț.: Cred că în oarecare măsură a fost intuiție. Când mi-am ales tema, profesorul coordonator mi-a trimis mai multe lucrări, să analizez care sunt domeniile de cercetare ale dumnealui. Nu aveam cunoștințe prea multe în aceste domenii, așa că am ales ce m-a atras cel mai mult atunci.

R.: Care sunt concluziile cercetării dvs. și în ce fel domeniul, având în vedere că e în domeniul Științelor Exacte?

C. Ț.: Testarea este un pas foarte important al procesului de dezvoltare software. Este necesar ca pe lângă testarea manuală să existe metode de testare automată a produselor software. Nu putem spune când am testat suficient de mult o aplicație, mai ales dacă este complexă. Lucrarea mea de cercetare propune câteva metode de testare care urmăresc producerea de teste folosind diferite criterii, pentru a acoperi cât mai multe scenarii posibile de test.

R: Cum ați putea explica pentru publicul larg posibilele aplicații ale acestei cercetări, ce înseamnă mai exact „transformarea problemelor de inginerie software în probleme de optimizare”?

C. Ț.: În cadrul tezei am propus câteva metode ce pot fi folosite pentru a testa anumite produse software. Găsirea scenariilor de test este o problemă intens studiată în prezent în domeniul ingineriei software. Metodele propuse în teza mea de cercetare aplică anumite concepte matematice de optimizare pentru a determina cele mai bune scenarii de test din anumite puncte de vedere. Așadar, pornind de la o problemă de inginerie software (și anume generare de date folosite pentru a testa diverse produse), se ajunge la a rezolva o problemă de optimizare, transformând informațiile necesare testării într-o funcție matematică pentru care trebuie să găsim valoarea maximă sau minimă.

R.: Alegerea unei profesii pare din ce în ce mai dificilă în zilele noastre. Ce anume v-a determinat să vă dedicați Informaticii, mai ales că ați avut un parcurs educațional și profesional „fidel” domeniului pentru care ați optat după liceu, iar în prezent sunteți lect. univ. dr. în cadrul Departamentul de Informatică al FMI?

C. Ț.: De când m-am hotărât să urmez studiile de licență la FMI, am știut că este un domeniu în care vreau să rămân, însă nu mi-am planificat foarte mult ce voi face după finalizarea facultății. După ce am început studiile masterale m-am angajat ca programator la o firmă privată care abia atunci își începuse activitatea. În acea perioadă, echipa era mică, iar contribuția mea în dezvoltarea produselor software era importantă.

Din anul al doilea de masterat am avut ocazia să predau, moment în care mi-am dat seama că aș putea încerca mai mult: să urmez studiile doctorale și să aplic pentru un post de asistent universitar. Lucru care s-a și întâmplat, reorientându-mă profesional și, drept urmare, plecând din echipa de la firma de programare. După finalizarea studiilor doctorale, am participat la concursul pentru ocuparea postului de lector universitar pe care l-am și obținut.

R.: Anul trecut ați absolvit studiile doctorale și deja aveți o activitate publicistică prolifică: 16 articole științifice cotate în baze de date internaționale, participări la conferințe și simpozioane naționale și internaționale, granturi de cercetare, școli de vară în Marea Britanie, stagiu Erasmus+, apartenență la echipe implicate în implementarea unor proiecte, premii. Cum ați reușit această performanță și în ce proiecte sunteți implicată în prezent?

C. Ț.: În perioada 2017-2019, am fost membru într-un grant de cercetare. Am prelungit studiile doctorale pentru a putea elabora cât mai multe lucrări pentru acest proiect și m-am axat foarte mult pe cercetare în perioada respectivă. Am muncit foarte mult pentru a obține toate aceste rezultate, lucru confirmat cu fiecare „accept” primit de la conferințe pentru prezentarea lucrărilor. Finanțarea primită prin acest grant a contat mult, sprijinindu-mă să particip la cât mai multe manifestări științifice.

În prezent lucrez cu câțiva colegi din Departamentul de Informatică, împreună cu două doctorande, la dezvoltarea unor metode de testare pentru roboți software (testare RPA).

R: Având în vedere faptul că predați seminare și cursuri de mare complexitate, care au fost provocările întâmpinate în predarea online? Care a fost feedback-ul studenților?

C. Ț.: Pentru facultatea noastră se simte foarte mult lipsa interacțiunii față în față cu studenții. Se pune mult accentul pe practică, pe lucrul la calculator, iar online este foarte greu să coordonăm grupele de studenți. Se pierde mult mai ușor interesul în timpul orelor online. Cea mai mare provocare este organizarea examenelor, astfel încât să se desfășoare cât mai în siguranță, să nu fie dezavantajați studenții, iar rezultatele să fie relevante.

R.: În opinia dvs., cum credeți că ar mai putea stimula excelența didactică și de cercetare Universitatea din București?

C. Ț.: În primul rând este foarte important să sporim interesul studenților. Pentru foarte mulți dintre aceștia, urmarea unei facultăți este echivalent cu a obține o diplomă, indiferent cu câte cunoștințe rămân la final. Cred ca workshop-urile pe această temă ar fi utile atât pentru cadrele didactice, cât și pentru studenți.

În al doilea rând, legat de cercetare, cred că o posibilă soluție ar fi să se sprijine mai mult (poate și financiar) organizarea la nivel local de conferințe, workshop-uri, manifestări științifice.