Ioana Marussi a absolvit Facultatea de Matematică și Informatică a Universității din București anul acesta. Pentru proiectul ei de licență, Ioana a ales să realizeze platforma online utilizată de facultățile Universității din București pentru înscrierea candidaților în noul an universitar. Pasionată de informatică încă din timpul gimnaziului, Ioana Marussi s-a încăpățânat să nu-i creadă pe cei care îi spuneau că acesta este un domeniu “de băieți”. A avut alături mentori dedicați care, atât în timpul liceului, cât și la facultate, au sprijinit-o să își urmeze visul. Din anul II de facultate, Ioana a început să lucreze cu normă întreagă într-o firmă din domeniu și, în paralel cu facultatea și serviciul, timp de mai mulți ani, a făcut parte dintr-un ONG care are ca misiune crearea de programe de mentorat și introducere în programare. Astfel, dintr-o studentă care, încă din anul I, medita la informatică tineri cu doar câțiva ani mai mici decât ea, la absolvirea facultății, Ioana Marussi este deja o expertă în devenire în domeniul pe care l-a îndrăgit încă din copilărie.
Despre această pasiune a ei pentru informatică, despre demersul care a stat în spatele realizării platformei utilizate de UB la admiterea de anul acesta și despre influența stereotipurilor de gen în alegerea unei cariere în informatică și programare am stat de vorbă cu Ioana Marussi.
Acest material se subscrie inițiativei UB de susținere și promovare a femeilor în știință și deschide seria de articole UB for Women in Science.
Reporter: Ați participat la realizarea platformei online pe care Universitatea din București a utilizat-o în cadrul procesului de admitere 2020. Dați-ne mai multe detalii despre această platformă și despre utilitatea ei.
Ioana Marussi: Platforma a fost lucrarea mea de licență, coordonator fiind domnul profesor Radu Gramatovici și având la bază ideea aplicației de admitere folosită de Facultatea de Matematică și Informatică la care am contribuit anul trecut. După mai multe discuții am luat în calcul posibilitatea de a crea o nouă aplicație care să poată fi folosită de cât mai multe facultăți, indiferent de procesul lor de admitere. Acest lucru a presupus dezvoltarea unui sistem complet configurabil care să se poată plia pe nevoile individuale ale fiecărui domeniu. Posibilitatea de a trece online prin procesul de depunere și validare a dosarului de înscriere este un avantaj în orice circumstanțe, însă în 2020 o astfel de platformă a devenit o necesitate odată cu apariția noului coronavirus. Astfel, a apărut aplicația în starea ei actuală, permițând completarea unui dosar de înscriere într-o sesiune activă, trimiterea documentelor, alegerea domeniilor de studiu, efectuarea plăților, managementul dosarelor trimise și multe alte funcționalități pentru utilizatorii de tip secretar și administrator.
R: Cum a fost realizată platforma și cât efort, în termeni de timp și de alte resurse, se ascunde în spatele acesteia?
I.M.: Aplicația a fost realizată pe parcursul a câteva luni. În octombrie 2019 au fost niște discuții inițiale cu domnul profesor Gramatovici în legătură cu caracteristicile care trebuiau implementate, însă discuția a fost în linii mari și fără a avea toate detaliile în legătură cu nevoile celor care urmau sa folosească platforma. Implementarea efectivă a început abia în 2020, după ce domnul profesor a luat legătura cu reprezentanții facultăților și mi-a putut oferi un set de cerințe pe care le-am discutat și am convenit asupra modului în care acestea vor fi disponibile în aplicație. Au urmat niște luni cu multe nopți nedormite, în care am lucrat în medie 4-5 ore în fiecare zi după terminarea programului de nouă ore de la serviciu. În ciuda efortului care a fost necesar pentru a avea o aplicație funcțională la timp pentru sesiunea de admitere, a fost o experiență la care mă gândesc cu plăcere și sunt foarte mândră de rezultat pentru că la final am obținut un produs care a fost folosit cu succes de mii de candidați.
R: Cine v-a susținut în realizarea acestui demers? Vorbiți-ne puțin despre această implicare.
I.M.: Domnul profesor Radu Gramatovici a fost cel care a ținut legătura cu facultățile, comunicând-mi cerințele și nevoile acestora și a testat în permanenta funcționalitățile noi pentru a se asigura că ele corespund cerințelor. Partea de devops a fost făcută de Rareș Cristea, el ocupând-se de cele 14 instanțe ale aplicației. După lansarea în producție și predarea lucrării de licență a urmat un val de noi cerințe ce constau atât în funcționalități noi, cât și în modificarea celor existente, moment în care Ana Țurlea a lucrat în același timp cu mine pentru a putea termina cât mai repede noile implementări. În tot acest timp platforma era folosita, iar dosarele erau depuse și validate.
R: Fiind vorba de un proiect cu aplicabilitate practică, spuneți-ne dacă acesta și-a dovedit eficiența și utilitatea la nivelul la care vă așteptați? Au fost lucruri pe care ați fost nevoiți să le optimizați sau să le adaptați și după lansarea platformei?
I.M.: Eficiența cred că a fost dovedită prin prisma faptului că au fost depuse peste 30.000 de dosare prin intermediul platformei. Nu au fost necesare optimizări după lansarea aplicației, însă odată ce au început înscrierile unele facultăți au cerut noi funcționalități sau modificarea celor deja implementate.
R: Sunteți absolventă a Facultății de Matematică și Informatică a UB. Care a fost parcursul dvs. de formare de până acum? Ce vă preocupa în timpul liceului și cum ați ajuns către acest domeniu?
I.M..: La școală am avut norocul de a fi la profilul de informatică intensiv din clasa a V-a până la finalul liceului, iar în tot acest timp am avut un profesor de informatică foarte bun, recunoscut pentru rezultatele sale și ale elevilor. După intrarea la liceu, m-am hotărât că vreau să lucrez în domeniu în ciuda faptului că mi s-a spus că programarea este „de băieți”, iar în anii următori am participat la mai multe olimpiade și concursuri de programare. Alegerea Facultății de Matematică și Informatică a părut naturală la terminarea liceului. La finalul primului an am început să dau meditații la informatică, majoritatea elevilor fiind la liceu sau pregătindu-se de BAC, urmând ca, în anul II, să mă angajez cu normă întreagă, iar acum lucrez în domeniu de peste patru ani. În paralel cu facultatea și serviciul, mai mulți ani m-am implicat într-un ONG care avea ca scop crearea unor programe de mentorat pentru învățarea programării. Aici am fost inițial elev (sau „padawani”, cum eram numiți) în cadrul programului de Ruby on Rails, unde am rămas ulterior ca mentor.
R: Domeniile asociate matematicii și IT-ului au fost percepute până destul de curând ca fiind mai degrabă masculine. Simțiți că s-a schimbat această percepție? Mai mult, care simțiți că este în momentul de față percepția asupra femeilor care se îndreaptă către aceste domenii?
I.M.: Cu siguranță percepția este în schimbare pe măsură ce tot mai multe femei aleg o carieră în domeniu. Din experiența personală, stereotipurile legate de zona IT sunt perpetuate mai mult de cei din afara industriei. Au existat cazuri când m-am întâlnit cu niște percepții învechite sau sexism și din partea celor care lucrează în domeniu, dar persoanele respective reprezintă excepțiile, nu regula. Cred că singurul mod în care putem schimba aceste percepții este prin a încuraja femeile să se implice, să le arătăm că nu este un domeniu doar al bărbaților și că nimeni nu le va trata diferit.
R: Ce anume credeți că este determinant în articularea interesului unui tânăr pentru o anumită zonă de cercetare sau de cunoaștere? Este oare vorba despre acele întâlniri esențiale și formatoare pe care le avem cu anumiți oameni sau este mai degrabă vorba despre un fel de predispoziție personală către anumite zone de învățare/cercetare?
I.M.: Cred că este vorba de o combinație dintre cele două variante. De multe ori este nevoie de o persoană sau de o întâlnire formatoare care să trezească interesul pentru acel domeniu, iar predispoziția este necesară pentru a putea lucra zeci de ani în acel domeniu fără a pierde interesul și fără a acumula frustrări și dezamăgiri.
R: Care sunt interacțiunile pe care le considerați esențiale pentru devenirea dumneavoastră profesională? Există profesori/mentori cărora le păstrați o amintire deosebită și în ce mod considerați că au contribuit aceștia la evoluția dumneavoastră ulterioară?
I.M.: Persoana care a contribuit cel mai mult la decizia mea de a lucra în acest domeniu este Daniela Lica. Mi-a fost profesor de informatică din clasa a V-a pana în clasa a XII-a și a fost prima persoană care mi-a arătat că nu există nimic mai fals decât concepția că informatica nu este pentru femei. În rest, am întâlnit numeroase persoane care mi-au influențat deciziile sau de la care consider că am avut foarte mult de învățat și sunt convinsă că voi întâlni mulți alți oameni de acest fel.
R: La ce alte proiecte similare participați în prezent? Sau ce alte proiecte similare aveți în vedere pentru viitor?
I.M.: După terminarea platformei de admitere, am dorit să mă axez o perioada pe ce se întâmplă la locul de muncă, unde nu am putut da totul o perioada din cauza programului extrem de încărcat, iar acum suntem în mijlocul unor noi proiecte. Pentru viitor am mai multe idei de aplicații pe care doresc sa le pun pe picioare, la o parte din ele colaborând probabil cu alte persoane.
R: Care sunt planurile dvs. de viitor din perspectivă educațională, formativă și profesională?
I.M.: Îmi doresc să pot crea cu succes măcar o parte din proiectele la care m-am gândit, în paralel cu locul de muncă. Zona de web/backend development este în continuă schimbare și consider că am multe de învățat. Iau în calcul și posibilitatea de a urma un program de master în următorii ani, însă nu m-am hotărât dacă doresc să fac asta în țară sau în afară.
