Care au fost cauzele care au determinat răspândirea rapidă a epidemiei de tifos exantematic și efectele dramatice ale acesteia, de la sfârșitul anului 1916 și până în vara anului 1917?
Deși au avut la dipoziție doi ani pentru a se pregăti (august 1914-izbucnirea războiului în Europa și în lume – august 1916-intrarea României în conflict), autoritățile nu au acordat o atenție prioritară chestiunilor economice, de înzestrare militară, de pregătire psihologică și practică a populației pentru a face față exigențelor războiului, de instruire și dotare a trupelor, de organizare a sistemelor logistice, civile și militare, de organizare a apărării, de întărire a sistemului sanitar și medical, de organizare a unor rezerve de materii prime, alimente, echipamente sanitare, medicamente, muniții, îmbrăcăminte.
Atenția s-a îndreptat aproape în totalitate către chestiunile și subiectele politice, atât cele legate de negocierile și discuțiile cu puterile aflate în conflict, din ambele tabere, cât și în sensul mobilizării opiniei publice către una sau alta dintre alianțele posibile, cu Antanta sau cu Puterile Centrale.
Cei mai valoroși și capabili miniștri din guvernul care a condus țara cu începere din 1914 au fost cei numiți în fruntea ministerelor care aveau și urmau să aibă un rol mai degrabă politic (Externe) sau să urmărească un obiectiv politic, deși activitatea curentă era de altă natură (Interne, Instrucțiune Publică, Război), și nu în fruntea unor ministere economice, girate de personalități de rangul doi.
Imposibilitatea formării unui guvern de uniune națională în condițiile în care Partidul Conservator era preponderent germanofil iar Partidul Național Liberal era preponderent antantofil.
Corupția administrației, în special a celei regionale și locale, care a deturnat fonduri, resurse și mai ales inițiative în scopuri individuale.
Haosul teribil provocat în Moldova liberă, o zonă mai săracă a țării, lipsită de infrastructură, asaltată de aproximativ 300.000-400.000 de refugiați din zona de sud ocupată sau în pericol de a fi ocupată după eșecul campaniei militare a anului 1916.
Ritmul extrem de încet de organizare a zonei Moldovei în concordanță cu noile realități.
Lipsa de resurse, alimentare, sanitare, de îmbrăcăminte, de igienă, de salubritate, din Moldova.
Criza foarte mare a spațiului locativ; în acest sens, cel mai elocvent exemplu este acela al reginei Maria, obligată să locuiască mai multe săptămâni, alături de copiii săi și de personalul domestic, în trenul personal garat pe o linie secundară în gara din Iași după plecarea din București; aglomerarea a favorizat răspândirea bolii în toate categoriile sociale.
Lipsa de medici și de personal medical calificat; aproape toți medicii civili au fost mobilizați și trimiși în spitalele de campanie de pe linia frontului sau din zonele de refacere ale armatei; studenții Facultăților de Medicină de la București și Iași din anii terminali au fost și ei chemați sub arme ca medici practicanți, iar cei din anii mici ca infirmieri; corpul medical secundar alcătuit din asistente, cele mai multe voluntare, a fost instruit treptat la fața locului, ceea ce nu micșorează devotamentul lor față de cauza națională dar, cel puțin în primele luni, efortul lor nu a fost decât parțial profesionalizat.
Lipsa de medicamente și mai ales de vaccinuri împotriva acestei noi boli
Lipsa unor spații special amenajate pentru a asigura condițiile de carantină obligatorii pentru izolarea bolnavilor.
Lipsa unor proceduri medicale profesionale, ceea ce a făcut ca o parte însemnată a corpului medical să cadă victimă, la datorie, în fața bolii; au murit aproximativ 300 de cadre medicale, medici și asistente medicale, atât români, cât și din corpul medical al Misiunii Militare Franceze condusă de generalul Henri Berthelot, în primele șase luni de la declanșarea epidemiei.
Lipsa de înțelegere din partea populației care nu a răspuns apelurilor autorităților; de exemplu, femeile au refuzat să-și tundă cât mai scurt părul, ca mijloc profilactic, deoarece părul lung era considerat un element obligatoriu modelului de frumusețe feminină în epocă, nu doar în România, ci în întreaga Europă a epocii; bărbații au refuzat la rândul lor să-și tundă barba și mustața, considerate valori simbolice ale masculinității și frumuseții masculine.
Folosirea, mai ales în mediul rural dar și la oraș, a unor remedii de medicină tradițională, total ineficace în fața unei boli de acest tip.
Iarna 1916-1917 a fost una foarte lungă și grea, cu multă zăpadă și temperaturi foarte scăzute, ceea ce a contribuit la extinderea, ca spațiu și timp, a epidemiei.
Spre deosebire de Moldova liberă, în Muntenia ocupată tifosul exentematic nu s-a manifestat decât izolat și fără a provoca o epidemie deoarece măsurile adoptate de autoritățile militare de ocupație au fost stricte și impuse prin forță.
Articol semnat de prof. univ. dr. Alin Ciupală.
Bibliografie:
Alin Ciupală, Bătălia lor. Femeile din România în Primul Război Mondial, Iași, Editura Polirom, 2017.
Constantin Kirițescu, Istoria războiului pentru întregirea României 1916-1919, 3 vol., București, Editura Casei Școalelor, 1922-1923.
Primul Război Mondial. Studii, articole, eseuri (Corneliu Pădurean, Eugen Ghiță coordonatori), Arad, Editura Gutemberg Univers, 2016.
Radu Tudorancea, Frontul de acasă. Propagandă, atitudini și curente de opinie în România Primului Război Mondial, București, Editura Eikon, 2016.