Chestiunea sanitară în timpul Primului Război Mondial a devenit foarte repede una strategică și a luat pe nepregătite autoritățile române, sigure că războiul va dura puțin și va aduce, nu se putea altfel, victoria. Sentimentul acesta a marcat nu doar societatea românească. El poate fi regăsit în toate statele combatante, fără excepție, și este expresia unei grave erori de apreciere.
În România războiul a adus moarte, victorii și înfrângeri, dar mai ales un haos de nedescris agravat de pierderea unei jumătăți a țării. În condițiile în care autoritățile nu erau pregătite să facă față tuturor implicațiilor războiului, rezolvarea chestiunii sanitare a fost preluată foarte repede de o vastă mișcare feminină de organizare a asistenței sanitare îndreptată atât către nevoile frontului, cât și spre spațiul civil, la fel de important și de afectat de epidemii. Spitalele de campanie și cantinele publice, așezămintele destinate îngrijirii săracilor, a orfanilor de război, a convalescenților, a bolnavilor civili, au suplinit într-un mod strălucit lipsa de acțiune a autorității publice și dezorganizarea acesteia.
Între inițiativele feminine, numeroase și diverse, un rol major i-a revenit reginei Maria care s-a implicat din prima zi a conflictului, care pentru România a început în august 1916, într-un efort de organizare a susținerii participării la război. Ea a creat o instituție care i-a purtat numele și care a acționat în mai multe direcții: deschiderea mai multor spitale de campanie, punerea în funcțiune în toată Moldova liberă a unor cantine și depozite de alimente destinate populației din mediul rural, sprijinirea Crucii Roșii Române, organizarea unui corp al ambulanțelor militare, punerea în funcțiune a unui sistem de aprovizionare a prizonierilor români de război, ofițeri și soldați, cu alimente și îmbrăcăminte, îngrijirea orfanilor de război. În timpul războiului au funcționat trei organizații de Cruce Roșie românești: una în Muntenia ocupată, condusă de Alexandru Marghiloman, a doua în Moldova organizată și condusă de regina Maria, a treia tot în Moldova organizată și condusă de un comitet de doamne din aristocrație și burghezie, coordonat de Olga Sturdza. Pentru serviciul de ambulanțe intervenția acțiunea filantropică a fost decisivă, de la cumpărarea din Franța și Statele Unite ale Americii de autospeciale până la dotarea acestora cu tot echipamentul sanitar necesar. Ambulanțele soseau însă în Moldova după un drum prin Suedia și Rusia, ceea ce a făcut ca unele să nu ajungă niciodată la destinație din cauza izbucnirii Revoluției bolșevice.
Prezență constantă în spitalele destinate armatei, Suverana s-a aflat și în prima linie a combaterii epidemiei de tifos exantematic. Aceste vizite ei zilnice în spitalele militare și în cele civile au expus-o constant, nu doar pe ea, ci și pe copiii săi, care au locuit în permanență cu regina, în timp ce regele avea amenajată o locuință la Marele Cartier General al armatei.
Acestă permanentă expunere la factori de risc a produs multe consecințe nedorite și dureroase. Astfel, în primele luni de război, regina a suferit de o furunculoză care a necesitat intervenția chirurgicală a medicului Maria Trancu Rainer. O gripă gravă, dobândită în iarna cu care a început anul 1917 a imobilizat-o o vreme la pat, ceea ce i-a prilejuit o amară retragere temporară din activitățile sale. Boala a fost atât de gravă încât sora sa Ducky, venită în vizită din Rusia, și-a amânat plecarea. Probabil ea și-a îmbolnăvit, fără să dorească, toți copiii de hepatită, boala declanșându-se în rândul acestora într-un interval de două săptămâni. Însă cea mai dură încercare i-a prilejuit-o îmbolnăvirea de gripă spaniolă, epidemie care a marcat toată Europa în 1918, cu urmări catastrofale pentru toate statele europene.
Valoarea de model a activității reginei Maria în timpul Primului Război Mondial ne vorbește despre implicarea, curajul și generozitatea unei femei care și-a asumat riscuri pentru a-și îndeplini o misiune alături de oamenii simpli.
Articol semnat de prof. univ. dr. Alin Ciupală, cadru didactic al Facultății de Istorie a UB.
Bibliografie:
Ciupală, Alin, Războiul lor. Femeile din România în Primul Război Mondial, Iași, Editura Polirom, 2017.
Maria, regina României, Capitole târzii din viața mea. Memorii redescoperite, ediție de Diana Mandache, cuvânt înainte de Dominic Lieven, traducere de Valentin Mandache, București, Editura ALLFA, 2009.
Maria, regina României, Jurnal de război 1916-1917, precedat de însemnări din 1910-1916, traducere din engleză de Anca Bărbulescu, ediție îngrijită și prefață de Lucian Boia, București, Editura Humanitas, 2014.
Maria, regina României, Jurnal de război 1917-1918, traducere din engleză de Anca Bărbulescu, ediție îngrijită și prefață de Lucian Boia, București, Editura Humanitas, 2015.
Maria, regina României, Jurnal de război 1918, traducere din engleză de Anca Bărbulescu, ediție îngrijită, prefață și scurtă cronologie de Lucian Boia, București, Editura Humanitas, 2015.