„În proiectele de cercetare pe care le-am demarat, am inclus întotdeauna studenți” – interviu cu prof. univ. dr. Camelia Cmeciu, autoare a celui mai prestigios articol al anului 2023 din domeniul Științelor Sociale

La finalul anului 2023, în cadrul celei de-a șaptea ediții a Premiilor Senatului Universității din București, articolul (De)legitimation of COVID-1 vaccination narratives on Facebook comments in Romania: Beyond the co-occurrence patterns of discursive strategies, semnat de prof. univ. dr. Camelia Cmeciu, cadru didactic la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării a UB, a fost desemnat „cel mai prestigios articol al anului 2023 din domeniul Științelor Sociale”.

Lucrarea a fost publicată în Discourse&Society, la data de 26 mai 2023 (online), și în septembrie 2023 (varianta tipărită), revista fiind indexată în Clarivate (ISI). Discourse & Society este o revistă prestigioasă din portofoliul SAGE, al cărei scop principal este de a publica cercetări științifice aflate la granița dintre analiza discursului și științele sociale. Se concentrează pe legătura dintre interacțiunea verbală sau comunicarea, pe de o parte, și microstructurile/ macrostructurile societale, politice sau culturale și reprezentările sociale cognitive, pe de altă parte. Discourse & Society studiază societatea prin intermediul analizei discursului și discursul prin analiza funcțiilor sau implicațiilor sale socio-politice și culturale.

Autoarea are o activitate publicistică prolifică, iar dintre volumele publicate, menționăm: „Strategii în discursul politic”, Editura Universitas XXI, Iași, anul 2005; „Semiotici textuale”, Editura Institutului European, Iași, anul 2010; „Tendinţe actuale în campaniile de relaţii publice”, Editura Polirom, Iași, anul 2013; „Relații publice internaționale – între globalizare și glocalizare”, Editura Institutului European, Iași, anul 2020 etc., semnând totodată și numeroase articole în cărți și reviste din România și din străinătate.

Interesele predilecte de cercetare şi de predare ale prof. univ. dr. Camelia Cmeciu sunt Comunicarea organizațională, Relațiile publice, Comunicarea europeană și Comunicarea online.

În prezent, este director al proiectului de cercetare „European citizens – (De)legitimators of a networking Europe” (e-Eurociti), precum și editor-șef al Revistei BDI Styles of Communication.

Despre tema de bază a articolului premiat de Senatul UB, provocările cercetării în domeniul științelor sociale, interdisciplinaritate, importanța depolitizării unor anumite tipuri campanii de comunicare, implicarea studenților în proiecte de cercetare, precum și despre provocările unui cercetător într-un domeniu aflat într-o dinamică continuă, ne va spune mai multe chiar prof. univ. dr. Camelia Cmeciu.

Reporter: Ați câștigat, în cadrul celei de-a șaptea ediții a Premiilor Senatului Universității din București, distincția pentru „Cel mai prestigios articol al anului 2023” din domeniul Științelor Sociale. Ce a însemnat pentru dumneavoastră propunerea dumneavoastră de către decanul Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, conf. univ. dr. Romina Surugiu, și apoi obținerea acestui premiu?

Camelia Cmeciu: Nominalizarea a însemnat o onoare și o recunoaștere a muncii mele. Sunt recunoscătoare pentru această oportunitate și încredere mai ales că vine pentru o cercetare pe care eu o prețuiesc enorm, fiind publicată într-o revistă de prestigiu cunoscută pentru analiza de discurs al cărei editor-șef este prof. Teun van Dijk.

R.: Cercetarea dumneavoastră aparține unei direcții care îmbină (sub)domenii majore precum Relații Publice, impactul rețelelor sociale asupra utilizatorilor, fake news, storytelling, fiind la granița dintre analiza discursului și științele sociale. Ce trebuie să facă un cercetător pentru a dobândi „echilibrul” necesar unei abordări interdisciplinare?

C.C.: Eu am absolvit două specializări, limbile străine și științele comunicării. Astfel, am dobândit aceste competențe interdisciplinare din timpul facultății. Am fost conștientă că cele două subdomenii se întrepătrund. Ce trebuie să facă un cercetător? Să studieze, să studieze și iarăși să studieze, să nu se limiteze la un singur domeniu. Este o muncă continuă, nu se oprește niciodată după ce un studiu este publicat. Nu poți spune niciodată că știi absolut tot ce s-a scris. Stadiul actual al cercetării este mereu în schimbare.

R.: Pentru a înțelege mai bine esența articolului (De)legitimation of COVID-19 vaccination narratives on Facebook comments in Romania: Beyond the co-occurrence patterns of discursive strategies, povestiți-ne, pe scurt, care sunt rezultatele cercetării dumneavoastră / concluzii ale analizei.

C.C.: Cercetarea s-a centrat pe o perspectivă „bottom-up”, adică analiza comentariilor pentru strategia online axată pe #PoveștidelaVaccinare, strategie lansată de autoritățile române în timpul campaniei de vaccinare. Din analiza co-ocurențelor diferitelor strategii discursive, aș menționa câteva concluzii relevante:

• Credibilitatea sursei și lipsa unei asocieri politice: Percepția asupra credibilității sursei (cine a transmis mesajul/ povestea) este dinamică și dependentă de context. Experților în domeniul sănătății li s-a conferit o încredere mai ridicată comparativ cu persoanele obișnuite sau persoanele publice. Astfel, cred că e important faptul că o parte dintre utilizatorii români asociază, din ce în ce mai mult, credibilitatea cu expertiza medicală atunci când vine vorba de campanii centrate pe sănătate. Dar un alt rezultat care nuanțează această încredere în sursele din domeniul medical indică un alt factor, și anume depolitizarea surselor. Alte studii din Europa Centrală și de Est arată exact același aspect, alegerea unor surse independente politic pentru a spori credibilitatea comunicării în domeniul sănătății.
• Polarizarea opiniilor. Nu este o noutate faptul că vaccinarea amplifică această polarizare, nu numai în România. Deci a fost vizibilă o polarizare semnificativă între susținătorii și opozanții vaccinării, caracterizată de percepțiile personale asupra riscului și de o dezbatere politizată în jurul vaccinării împotriva COVID-19. Din păcate, analiza comentariilor a subliniat faptul că această polarizare este amplificată de influența unor politicieni de dreapta care răspândesc dezinformări.
• Strategiile de comunicare dialogică. Din păcate, implicarea în comentarii a autorităților române a fost redusă. Iar acest lucru trebuie îmbunătățit. Alte studii arată faptul că strategiile eficiente de comunicare dialogică în domeniul sănătății ar trebui să recunoască temerile și incertitudinile exprimate de public. Adaptarea mesajelor pentru a răspunde acestor preocupări, promovând în același timp transparența cu privire la siguranța și eficacitatea vaccinurilor, este esențială pentru a construi încrederea.

R.: Într-un limbaj accesibil publicului larg, cum ați defini „deligitimarea unui discurs”?

C.C.: Dezvoltarea mediului online a condus la amplificarea delegitimării discursurilor autorităților. Adică, vocile utilizatorilor online care critică credibilitatea, autoritatea, validitatea unei autorități sunt foarte prezente. Delegitimarea unui discurs poate fi asociat cu contestarea valorilor, intențiilor și chiar a integrității celui care oferă discursul inițial.

R.: Din punctul dumneavoastră de vedere, cât de eficient/ ineficient a fost realizată comunicarea publică derulată de Guvernul României în campaniile de vaccinare? Gradul ridicat de opoziționism al populației poate fi pus pe seama acestora sau din alte convingeri (religioase etc.)?

C.C.: Studiul nu s-a centrat pe ceea ce a condus la lipsa vaccinării. Deci nu aș putea spune ce a determinat rata scăzută de vaccinare. Eu pot vorbi din perspectiva a comunicării strategice a autorităților române. Voi începe cu punctele pozitive. Părțile din campanie care consider că au fost adecvate au ținut de a oferi o voce utilizatorilor prin aceste #poveștidelavaccinare, de a combate știrile false sau de ceea ce poartă numele hashtag hijacking, autoritățile române regândind o strategie de a reutiliza un hahstag propus de oponenții vaccinării. Iar acestor tactici le-au fost asociate mesajele raționale care nu pot lipsi într-o campanie de vaccinare. Punctele negative ar fi lipsa unei sincronizări temporale, adică strategiile menționate au venit mult prea târziu. Combaterea știrilor false trebuia să aibă loc din prima zi, de la prima știre falsă. Iar un alt aspect problematic va rămâne politizarea surselor medicale și prezența politicienilor. Exemplul concret ar fi partea din campanie centrată pe #ceconținevaccinul unde unele dintre sursele principale au fost politicienii. Depolitizarea unei campanii de comunicare pentru vaccinare trebuie să fie un aspect important la care trebuie să se gândească practicienii de comunicare în domeniul sănătății.

R.: Ce v-a determinat să vă alegeți această temă, ați început elaborarea studiului încă din pandemie sau după încheierea perioadei, având „o distanțare” față de modul în care au fost receptate și interiorizate campaniile de vaccinare de către publicul larg? Care este corpusul de texte / discursuri folosit în analiza de cercetare științifică?

C.C.: Comentariile utilizatorilor români pentru o parte (#poveștidelavaccinare) din campania de comunicare au constituit corpusul cercetării. Cercetarea a fost demarată din timpul pandemiei pentru că colectarea datelor s-a realizat în timp real. Actualitatea temei, dorința de a analiza modul de percepție a românilor față de vaccinare dar și oportunitatea de a oferi o perspectivă națională asupra acestui fenomen au fost principalele argumente pentru a demara cercetarea.

R.: Articolul a fost publicat în limba engleză, aveți în plan să îl publicați și în limba română, mai ales că nu au existat astfel de studii în România sau deja realizați cercetări pe alte teme de actualitate, în afară de activitatea didactică? R.:

C.C.: Nu, nu cred că îl voi publica în limba română pentru că va fi o problemă cu copyright-ul. Dar nu cred că va fi o problemă de accesibilitate la acest studiu în engleză. Realizez cercetări în continuare, nu e ca și cum am atins ultima treaptă și gata mă opresc. Cercetările continuă pe domeniul medical, dar centrate mai mult pe comunicarea de risc și criză și creatorii de conținut din domeniul sănătății.

R.: Considerați că studenții ar trebui să fie implicați într-o măsură mai mare în diverse proiecte de cercetare? Pe de altă parte, dacă vă raportați la generațiile anterioare de studenți „la Comunicare”, considerați că s-a schimbat „profilul studentului” la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării?

C.C.: Da, normal, studenții trebuie implicați în cercetare, de la articole, studii până la proiecte. Eu sunt co-autoare cu studenți de la masterat sau doctorat pe diferite studii. În proiectele pe care le-am demarat am inclus întotdeauna studenți.

R.: După părerea dumneavoastră, ce credeți că ar mai putea face Universitatea din București pentru a stimula excelența în domeniul cercetării?

C.C.: Am apreciat inițiativa Premiile Senatului prin care se acordă aceste premii și pentru cercetare. De asemenea, inițiativa de a premia un anumit tip de articole și studii la edituri internaționale de prestigiu este de lăudat.

Accesibilitatea la mai multe baze de date ar trebui îmbunătățită, de exemplu, studiile publicate de Taylor & Francis.

Dar cercetarea nu înseamnă numai publicare, cercetarea presupune și relaționarea cu colegi din străinătate cu care un cercetător poate depune proiecte, scrie studii. Iar acești cercetători pot fi întâlniți la conferințe internaționale. Suma alocată pentru o conferință în Europa și în alte state nu reflectă realitatea. O deplasare costă mult mai mult în Europa. Da, pot fi conferințe care sunt mai ieftine. Dar conferințele organizate de asociații europene au taxe mari. Mai trebuie ținut cont și de faptul că România nu mai este o țară în curs de dezvoltare și astfel, nu se mai aplică o taxă mai mică. Cercetarea fără fonduri suficiente este foarte greu de realizat.

Articolul (De)legitimation of COVID-19 vaccination narratives on Facebook comments in Romania: Beyond the co-occurrence patterns of discursive strategies este disponibil în regim open source („cu sursă deschisă”), în format digital, pe platforma oficială a Librăriei Naționale de Medicină a Statelor Unite ale Americii, National Library of Medicine, operată de Guvernul federal al SUA, cea mai mare bibliotecă medicală din lume.