De curând, lect. univ. dr. ing. Ștefan Vasile, cadru didactic la Facultatea de Geologie și Geofizică a Universității din București și colaborator al Muzeului Județean Buzău în studiul vertebratelor fosile, a fost cooptat în echipa de paleontologi și muzeografi care studiază o descoperire deosebit de semnificativă pentru România: un fildeș de mamut lânos, semnalat de un localnic muzeografilor și extras ulterior din pământ, în urma unor operațiuni complexe de excavare dintr-o ravenă.
Zilele acestea, reprezentantul Universității din București se va deplasa în comuna buzoiană Săpoca, acolo unde a fost descoperit exponatul, unde se va alătura grupului de cercetători – arheologi, conservatori și restauratori – care vor studia la fața locului exponatul. Abia după această etapă, după ce va fi curățat, fildeșul de mamut lânos va fi încadrat corespunzător în perioada geologică aferentă, deocamdată datat în perioada Pleistocenului târziu, se va stabili proveniența și contextual arheologic: vor fi întreprinse, în caz de necesitate, acțiuni de restaurare a piesei. În cele din urmă, echipa de cercetători va elabora un plan și strategii de expunere și conservare pe termen lung, astfel încât publicul larg să aibă acces la artefact. Pe lângă expunerea într-un spațiu expozițional adecvat, conservarea corespunzătoare și minimalizarea riscului de deteriorare, „fildeșul de mamut lânos” va deveni punct de referință în cercetarea științifică de profil, informații despre aceasta urmând a fi publicate în lucrări de specialitate, expoziții, broșuri sau chiar înregistrări online, pentru a fi accesibile unui public larg, cercetători și studenți. Întregul proces contribuie la educația și promovarea patrimoniului cultural al comunității.
Până la această traiectorie, un parcurs comun oricărei noi descoperiri paleontologice și arheologice, este important să înțelegem contextual importanța descoperirii acestei piese de patrimoniu național și în ce constă implicarea Universității din București în acest proiect.
Studiul preliminar al piesei, efectuat de către lect. univ. dr. Ștefan Vasile de la FGG la UB
La jumătatea lunii ianuarie, un localnic din comuna Săpoca, județul Buzău, a semnalat cercetătorilor de la Muzeul Județean Buzău posibila existență a unei piese fosile, aparținând unui vertebrat de talie mare. În urma deplasării pe teren, aceștia din urmă au constatat că piesa reprezintă, într-adevăr, un fragment fosil, vizibil în versantul unei ravene, fiind adus la suprafață în urma eroziunii naturale. Excavarea piesei s-a dovedit a fi una dificilă, deoarece fragmentul fosil se afla la o adâncime de aproximativ 4 m în depozitul de loess. Cu ajutorul unui excavator, pus la dispoziție de Primăria comunei Săpoca din județul Buzău, a fost înlăturată cea mai mare parte a sedimentului acoperitor, permițând excavarea completă a piesei, un fragment al unei defense (incisiv superior, fildeș) de proboscidian. Studiul preliminar al piesei, efectuat de către lect. univ. dr. Ștefan Vasile de la Facultatea de Geologie și Geofizică a Universității din București, colaborator al Muzeului Județean Buzău în studiul vertebratelor fosile, a dus la concluzia că acesta a aparținut unui individ de Mammuthus primigenius, cunoscut și sub denumirea populară de mamut lânos.
Cea mai mare piesă de paleofaună din patrimonial Muzeului Județean din Buzău
Pe teritoriul actual al României s-au descoperit resturi fosile provenind de la patru specii distincte de mamuți. Dintre acestea, mamutul lânos este ultimul care a trăit în Europa, fiind specia de mamut caracteristică Pleistocenului târziu.
„În perioada aceasta a Pleistocenului târziu, deja în spațiul european existau populații umane: omul de Neanderthal până acum vreo 40.000 de ani, după care vine și se răspândește omul modern, Homo sapiens. În România există urme ale unor interacțiuni dintre om și mamut, omul vânând mamuți atât pentru a-și obține hrana dar și pentru a face diferite obiecte din os de fildeș. Există un fragment de fildeș de mamut cu urme de prelucrare în situl paleolitic de la Lespezi, județul Bacău. Descoperirea de la Buzău este importantă, pentru că sunt foarte puține piese de acest tip în sudul României. În general, mamutul lânos este una dintre speciile mai mici de mamut, pentru că trăia într-un climat mai rece și atunci suprafața mai mare a corpului ar dus la o pierdere mai intensă a căldurii, motiv pentru care și era acoperit cu un păr destul de des. Putem să considerăm din scheletele întregi descoperite că avea undeva la 3 m înălțime și putea să ajungă până spre 8 tone în greutate. Nu avem deocamdată elemente directe care să permită estimarea cu precizie a momentului de timp în care a trăit acest individ, ar fi putut să trăiască oricând în acest interval, între 125.000-11.000 de ani”, a precizat lect. univ. dr. Ștefan Vasile, membru în echipa de cercetători care va analiza și studia incisivul superior aparținând unui mamut lânos.
Potrivit aceleiași surse, co-existența cu omul modern nu este una certă. E adevărat, mamuții lânoși au trăit în Europa în intervalul 125.000-11.000 de ani înainte de prezent, iar omul modern s-a răspândit pe continent ca populație acum aproximativ 40.000 de ani. Cu toate acestea, până în prezent, luna februarie 2025, echipa de cercetători, din care face parte și profesorul Vasile, nu cunoaște cu exactitate perioada când a trăit animalul căruia i-a aparținut fildeșul. E posibil să fi fost contemporan cu omul modern, dar nu este sigur. Aceste detalii urmează să fie lămurite, așa cum am menționat, în perioada imediat următoare.
Mamiferul trăia „în așa-numita stepă a mamutului”
Fildeșul descoperit în comuna Săpoca oferă informații despre ecosistemul în care trăia mamutul lânos în România în Pleistoicenul târziu. Vegetația specifică „stepei mamutului” (mammoth steppe), cu ierburi și arbuști, permitea existența vieții și a omului.
„Fildeșul descoperit în comuna Săpoca poate oferi detalii cu privire la climatul și mediul înconjurător în care trăia la acel moment exemplarul de mamut. În momentul în care găsim urme ale unor specii de animale, putem vorbi și despre mediul înconjurător și condițiile existente în care au trăit ele. În ultimele 2,6 milioane de ani s-au succedat mai multe glaciațiuni și intervale mai calde. În Pleistocenul târziu, mamutul lânos apare cu precădere în intervalele reci. Nu trebuie să ne imaginăm că totul era acoperit de gheață. Erau suprafețe acoperite total: calota glaciară scandinavă acoperea complet Peninsula Scandinavă și o parte din nordul Germaniei și Poloniei, o parte din nordul Marii Britanii, a Olandei. Mai la sud, în zona noastră au existat ghețari alpini. Climatul era mai rece, probabil cam cu 5-6 grade față de cel din prezent. Peisajul arăta puțin altfel. Mamutul lânos are un tip de vegetație caracteristic, trăia în așa-numită stepă a mamutului, în care nu prea existau copaci, ci arbuști și ierburi, iar zăpada era destul de multă, existând un climat care permitea, totuși, existența vieții și a omului”, a mai subliniat Ștefan Vasile.
Lect. univ. dr. Ștefan Vasile, cadru didactic la FGG a Universității din București, consultant științific în studiul vertebratelor fosile
Autoritățile locale din Săpoca și-au manifestat public intenția de a pune în valoare această descoperire, prin instalarea unui panou informativ, prin care localnicii să poată afla mai multe detalii despre animalul căruia i-a aparținut fragmentul de fildeș și mediul în care acesta a trăit.
Sursă fotografii: Daniel Garvăn, Muzeul Județean Buzău
SECŢIUNE ACCESIBILIZATĂ PENTRU PERSOANELE CU DIZABILITĂŢI DE VEDERE
Postări asemănătoare:
„Știința este o mare conversație la care participi ca ascultător, și din când în când ai cuvântul” – interviu cu prof. univ. dr. Marius Stoica și conf. univ. dr. Ionuț Șandric, cercetători UB, membri în echipa proiectului care a descoperit cel mai mare lac din istoria Terrei
„Nu poți să transmiți cunoaștere dacă nu trăiești experiența și frământările căutării, dacă nu treci prin eșecuri și prin bucuria imensă a unei descoperiri, oricât de mică ar fi aceasta” – interviu cu prof. univ. dr. ing. Eden Mamut
„Nu mă consider profesor, ci un mentor pentru studenți, un fel de coleg mai mare care încearcă să-i inspire” – interviu cu lect. univ. dr. ing. Alexandru Andrășanu, „Profesorul UB al anului 2020”
Comunitatea academică a UB, invitată la conferința „Repurposing media for collective inquiry. Notes from the Public Data Lab 2017-2023”, susținută de lect. univ. dr. Liliana Bounegru și de lect. univ. dr. Jonathan Gray, cadre didactice și cercetători la „King’s College London”
