„Nu poți să transmiți cunoaștere dacă nu trăiești experiența și frământările căutării, dacă nu treci prin eșecuri și prin bucuria imensă a unei descoperiri, oricât de mică ar fi aceasta” – interviu cu prof. univ. dr. ing. Eden Mamut

Premiat cu distincția pentru „profesorul asociat al anului 2022 în domeniul Științelor Exacte și Inginerie”, prof. univ. dr. ing. Eden Mamut este cadru didactic la Universitatea „Ovidius” din Constanța, unde este titular al disciplinelor Bazele Termodinamicii Tehnice, Utilizarea Energiei Termice și Echipamente și Instalații Termice, precum și cercetător științific la Centrul de cercetări 3NanoSae de la Universitatea din București, desfășurându-și activitatea în domeniul fizicii materialelor, ingineriei mecanice și al energiei durabile.

În perioada de început a carierei, specialistul a lucrat în domeniul modelării, simulării, optimizării și exploatării motoarelor cu ardere internă utilizate în transporturi și a dezvoltat soluții inovative pentru sistemele de pornire a motoarelor cu aer comprimat. Ulterior, profesorul Mamut a desfășurat activități legate de procesele de transfer de căldură în materiale polimerice pentru creșterea durabilității sistemelor de izolare a vibrațiilor cu tampoane din cauciuc, sisteme de producere de hidrogen din surse regenerabile și sisteme electrochimice de conversie a energiei. Din anul 2019, Eden Mamut profesează în calitate de cercetător științific la Centrul 3NanoSAE de la Facultatea de Fizică a Universității din București și, totodată, colaborează la Școala Doctorală a facultății atât prin susținerea de cursuri, cât și prin mentorarea studenților doctoranzi în domeniul celulelor de combustie cu hidrogen și cu uree.

Pe lângă recunoașterea meritelor academice actuale, profesorul Mamut a fost recompensat și cu alte distincții, dintre care menționăm: în anul 2015, a fost desemnat „Profesor de onoare la Universitatea Tehnică Națională din Zaporozhye” (Ucraina), iar în anul 2012, „Profesor de onoare al Universității Tehnice și Pedagogice din Crimeea” (Simferopol, Crimeea). Totodată, în anul 2000, profesorul Mamut a fost decorat cu Ordinului Național „Steaua României”, în grad de Cavaler.

Despre colaborarea în domeniul științific, importanța interacțiunii interinstituționale și recomandările pentru partenerii mai tineri în procesul educațional, studenții, precum și despre proiectele de cercetare viitoare, ne vorbește chiar profesorul Eden Mamut.

Reporter: Ați câștigat, în cadrul celei de-a șasea ediții a Premiilor Senatului Universității din București, distincția pentru „profesorul asociat al anului” în domeniul Științelor Exacte și Inginerie. Ce a însemnat pentru dumneavoastră obținerea acestui premiu?

Eden Mamut: După cum cunoașteți, Universitatea din București reprezintă astăzi instituția de învățământ superior din România cu cea mai largă recunoaștere internațională. Astfel, Universitatea, prin reprezentanții conducerii, deține concomitent președinția Rețelei Universităților de la Marea Neagră (BSUN) – o rețea cu peste 120 de Universități din 12 state, a rețelei Universităților din Capitalele Europene (UNICA) – 54 de Universități din 38 de capitale europene, și este și membră implicată amplu, pe multiple planuri în cadrul Alianței de Universități Europene – CIVIS.

De la înființarea sa, din anul 1864, Universitatea din București se află probabil la cel mai înalt nivel de recunoaștere pe plan național și internațional și acest lucru reprezintă o realizare extraordinară pentru întreg învățământul românesc.

În contextul dat, a primi o distincție la o astfel de Universitate este pentru oricine o bucurie deosebită. Totodată, a fi declarat de Senatul UB drept „profesorul asociat al anului” este mai mult decât atât: o încurajare pentru a merge mai departe pentru a aborda proiecte mai ambițioase, pentru a da mai multă atenție detaliilor și de a sprijini mult mai mult studenții și colegii cu care colaborez.

R: De curând, ați fost ales și membru cu drepturi depline (Fellow) în cadrul Academiei Mondiale pentru Artă și Știință (World Academy of Art & Science). Cu ce noi provocări vine această recunoaștere academică internațională?

E.M.: Alegerea mea în acest for academic internațional reprezintă o altă împlinire care mă onorează și care îmi oferă posibilitatea de a colabora cu personalități deosebite din întreaga lume pe teme de mare actualitate pentru civilizația umană cum ar fi rolul științei în contextul actual, viitorul educației, sustenabilitate, securitatea omului și a comunităților umane șamd.

R.: Ce proiecte din cariera dumneavoastră consideraţi că au avut cel mai mare impact și de ce?

E.M.: Preocupările mele au fost legate de cercetări în domeniul Termodinamicii Aplicate cu accent asupra fenomenelor disipative. Astfel, am dezvoltat o abordare de optimizare a sistemelor pe baza metodei de minimizare a entropiei generate și apoi am extins această metodă pentru urmărirea fiabilității sistemelor disipative. În perioada când am lucrat la Centrul de Cercetări din Karlsruhe și, ulterior, la Institutul pentru Fizica Solidului din cadrul Academiei Chineze de Știință am început studiile legate de modelarea comportamentului nanomaterialelor și a nanotehnologiilor. Aceste preocupări au condus la numeroase aplicații în domeniul sistemelor energetice, al utilizării surselor regenerabile de energie și al creșterii eficienței acestora, precum și al reducerii impactului asupra mediului înconjurător. În prezent, cercetările sunt legate de modelarea și optimizarea mulți scalară și mulți fizică a acestor tipuri de sisteme. 

R.: Începând cu anul 2019, profesați în calitate de cercetător științific la Centrul 3NanoSAE de la Facultatea de Fizică a Universității din București, cât și ca profesor universitar asociat la Școala Doctorală a facultății, atât prin susținerea de cursuri, cât și prin consilierea studenților doctoranzi în domeniul celulelor de combustie cu hidrogen și cu uree. Cum a decurs până acum această colaborare?

E.M.: Am avut șansa de a-l întâlni pe prof. univ. dr. Ioan Stamatin, cadru didactic la Facultatea de Fizică a Universității din București și reputat cercetător, cu mulți ani în urmă și am învățat de la domnia sa foarte multe aspecte în domeniul cercetărilor pe care le dezvolt.

Școala pe care a clădit-o domnul profesor în cadrul Facultății de Fizică a avut o contribuție deosebită în formarea mea și în timp, am început să derulăm o serie de proiecte comune. Pot spune că și astăzi, când am o problemă „mai deosebită” de rezolvat, prima persoană pe care o consult este domnia sa. Atmosfera care există în cadrul Centrului 3Nano SAE este foarte plăcută, orientată către experiment, către rezultate concrete și aplicații. Astfel, atât colaborarea cu colegii din echipa de cercetare, cât și cu studenții este exemplară. Din partea administrației, a conducerii, avem un sprijin efectiv care începe chiar de la scrierea de propuneri de proiecte, căutarea de parteneri, colaborările cu industria, dar și la raportarea rezultatelor și finalizarea contractelor de cercetare.

R.: Considerați că este nevoie de metode noi de predare a fizicii materialelor, ingineriei mecanice și a energiei durabile? Cum poate fi stârnit interesul studenților pentru aceste domenii științifice?

E.M.: Până la metode noi de predare, o problemă cu care ne-am confruntat a fost cea legată de participarea zi de zi, în mod temeinic a studenților la activitățile programate. Din păcate, problema are rădăcini mai adânci. Încă din anul 1998 când programele de studii de masterat au apărut în peisajul universitar românesc, s-a propagat o mentalitate conform căreia aceste studii sunt activități cu frecvență redusă.

Trecerea la sistemul de educație pe trei cicluri, în paralel cu situațiile economice dificile din societatea românească, a accentuat prezența pasivă a studenților în ciclurile de masterat și doctorat și cu tendința de a se extinde și pe ciclul de licență. Este meritul deosebit al cercetătorilor din cadrul Centrului 3NanoSAE care au create condițiile pentru studenții din ciclul 3 – de doctorat, precum și pentru studenții din ciclul 2 de a participa efectiv la activități de cercetare și la proiecte concrete.

În acest fel, studenții sunt prezenți în fiecare zi și au prilejul să interacționeze, să schimbe idei și să-și îmbogățească cunoașterea. Apartenența Universității la Alianța CIVIS va consolida și extinde aceste posibilități, dar în același timp, este necesară o implicare mult mai amplă a studenților care în perioada studiilor să se concentreze asupra temelor de cercetare, să vină cu propuneri și „să se lupte” pentru propriile lor idei. La rândul nostru, noi am creat și continuăm să asigurăm condițiile pentru abordări de tipul „învățare prin rezolvare de probleme” sau „învățare prin descoperire“. Implicarea activă în școli de vară sau în activități de tip hackathon, implicarea studenților în programe de schimburi și mobilități internaționale – dau și acestea rezultate foarte bune.

Este foarte important de menționat faptul că toate inițiative noastre depind de interesul și ambiția studenților cu care lucrăm. Astăzi, fiecare studentă sau student al Universității din București are posibilitatea de a accesa resurse de educație de cel mai înalt nivel pe plan mondial, de a urmări cursurile chiar ale unor laureați de Premii Nobel sau de a-și prezenta părerile sau ideile în fața colegilor lor de la Universități din Roma, Madrid, Stockholm sau Glasgow. Aceste lucruri trebuie să fie împărtășite elevilor din toate liceele din țară, iar cei care doresc să se împlinească „să nu pribegească” pe alte meridiane. În același timp, cadrele didactice din Universitate ar trebui sa avem colaborări mult mai strânse cu elevii din ciclurile de învățământ preuniversitar. Noi am început să facem laboratoare pentru promovarea interesului pentru știință în grădinițe. O să continuăm la școlile primare, în gimnazii și licee. Dar, pentru a avea un efect notabil, exemplul nostru ar trebui multiplicat și să devină un fenomen de masa.

R.: Mai ales în ultimii ani, ați făcut parte din mai multe echipe de cercetare din cadrul la Centrului 3NanoSAE, contribuind, astfel, la dezvoltarea unor noi direcții de cercetare în colaborare cu diferiți parteneri industriali. Ne puteți menționa câteva dintre acestea?

E.M.: Proiectele derulate în cadrul 3NanoSAE sunt foarte diverse. Am avut șansa să fac parte din colectivele care au dezvoltat soluții inovative de electrozi și membrane pentru celule de combustie cu hidrogen și cu uree. Pe baza experienței acumulate avem în pregătire proiecte care au în vedere soluții de propulsie pentru autovehicule dar și colaborări cu alte Universități cum ar fi Universitatea Tehnică de la Varna pentru aplicații în domeniul naval.

În perioada pandemiei de SARS-COV2 sub îndrumarea domnului profesor Stamatin, ne-am implicat prin derularea rapidă a unor proiecte cum ar fi:

1. Evaluarea capacității ambalajelor utilizate pentru produse de panificație de a preveni transmiterea virusului SARS-Cov 2. În cadrul acestui proiect s-au dezvoltat colaborări cu Spitalul de Boli Infecțioase „Matei Balș” din București, cu Institutul de Virusologie al Academie Române si cu un producător de produse de panificație. Cercetările au creat o bază pentru dezvoltarea de soluții folosind nanotehnologii pentru ambalaje cu proprietăți bactericide și virucide.
2. Caracterizarea proprietăților fizico-chimice ale unor eșantioane de soluții electrolitice obținute prin electroliza apei de mare cu scopul de a identifica componentele cu caracter virucid. Cercetările au sprijinit introducerea tehnologiei și certificarea produselor de către o societate comercială din țara noastră care comercializează în prezent produsele.

De asemenea, în cadrul Clusterului de inovare MEDGreen derulăm un proiect legat de Caracterizarea proprietăților termofizice ale unor eșantioane de vopseluri integrând componente nanostructurate. Cercetările au condus la o serie de rezultate de interes pentru o societate comercială din București care pregătește producția acestor vopseluri dar au deschis și noi piste de cercetare de interes pentru cercetarea fundamentală.

R.: Sunteți de părere că cele două profesii – de cercetător și de profesor – sunt complementare? În ce manieră cele două se întrepătrund?

E.M.: În opinia mea, cele două activități sunt indisolubil legate. Nu cred că poți să transmiți cunoaștere dacă nu trăiești experiența și frământările căutării, dacă nu treci prin eșecuri și prin bucuria imensă a unei descoperiri, oricât de mică ar fi aceasta. Munca în laborator este extrem de grea și te face să înțelegi imensitatea necunoașterii noastre. Ai nevoie de curaj, de creativitate, dar mai ales de tenacitate și de perseverență. În acest fel devii mai modest și te uiți cu speranță la studenți împărtășindu-le experiența ta personală.

R.: În ce alte proiecte de cercetare sunteți implicat în prezent?

E.M.: Proiectele care se află în diferite faze de derulare se referă la utilizarea materialelor grafenice funcționalizate pentru diferite procese fizico-chimice, dezvoltarea de concepte noi de sisteme electrochimice pentru acumulare de energie precum și sisteme bio-electro-chimice folosind culturi de bacterii îmbunătățite genetic.

R: În afară de Premiile Senatului, cum credeți că ar mai putea stimula excelența didactică și de cercetare Universitatea din București?

E.M.: În primul rând, consider că în cadrul Universității, deja sunt foarte multe oportunități în direcția excelenței didactice și de cercetare. Mă refer în special la apartenența la Alianța CIVIS și apoi la apelurile din programele europene de cercetare și inovare. Pentru a valorifica aceste oportunități este nevoie de idei originale, ambițioase care să atragă interesul partenerilor. Aș propune să se pună accent pe seminariile de departament care să fie accesibile și colegilor de la alte departamente sau centre de cercetare și să favorizeze abordările trans și interdisciplinare.