O echipă interdisciplinară de cercetători de la Facultatea de Geologie și Geofizică a UB și de la Muzeul Județean Buzău a descoperit resturi scheletice pe Valea Buzăului, parte integrantă dintr-un „cimitir al mamuților”

Descoperirile și analizele osteologice unor fragmente osoase provenite de la diferite tipuri de mamuți care ar fi trăit în urma cu peste 2.000.000 de ani de-a lungul văii Râului Buzău îi determina pe specialiștii geologi, cadre didactice și cercetători de la Facultatea de Geologie și Geofizică a Universității din București și experți de la Muzeul Județean Buzău să continuie cercetările în speranța că arealul s-ar putea dovedi „un cimitir al mamuților”.

O echipă interdisciplinară, în fața unei provocări: analize osteologice de amploare

Recent, în urma descoperirii întâmplătoare a unor resturi scheletice de mari dimensiuni pe malul Râului Buzău, din zona localității Stăncești, cercetători și cadre didactice de la Facultatea de Geologie și Geofizică a UB au fost cooptați de specialiști de la Muzeul Județean Buzău pentru a încerca să identifice fosile de mamuți.

În urma analizelor osteologice, echipa de cercetători a ajuns la concluzia că resturile fosile – dinți izolați și fragmente de omoplat – aparțin unor exemplare de mamut sudic (Mammuthus meridionalis).

Din echipa proiectului face parte lect. univ. dr. Ștefan Vasile, cadru didactic la Facultatea de Geologie și Geofizică a Universității din București, cercetător care se ocupă cu studiul vertebratelor fosile, participând la descrierea unor resturi fosile de mamuți descoperiți pe teritoriul județului Teleorman, în localitățile Mavrodin, Peretu, Brebina, Albești, și în Ilfov,în localitatea Copăceni.

Primele rezultate ale cercetărilor științifice, prezentate la un eveniment științific de amploare

Alte resturi provenind de la aceeași specie, de mamut sudic, , descoperite în apropiere, tot de-a lungul Râului Buzău, au fost identificate în colecția Muzeului Județean Buzău, aceste piese nefiind vreodată menționate în literatura de specialitate. Ținând cont de faptul că astfel de piese fosile au fost descoperite în mod repetat în același areal, proximitatea municipiului Buzău prezintă un potențial ridicat de a furniza și în viitor astfel de piese, motiv pentru care sunt planificate cercetări de teren mai amănunțite în această zonă, care, până la momentul acestor descoperiri, reprezenta o pată albă pe harta siturilor cu resturi de vertebrate cuaternare din România.

Primele rezultate ale cercetărilor științifice efectuate asupra resturilor de vertebrate fosile aflate în colecția Muzeului Județean Buzău au fost prezentate în cadrul celei de a XXII-a ediții a Sesiunii de comunicări științifice a Muzeului Județean Buzău „Milenii tezaurizate. Creație și spiritualitate”, desfășurată în intervalul 9-11 mai 2024.

Mamuții, unele din cele mai mari mamifere terestre care au trăit pe teritoriul european

Unele din cele mai mari mamifere terestre care au trăit pe teritoriul Europei, mamuții reprezintă un grup de proboscidieni dispăruți, care au făcut parte din familia Elephantidae, din care în prezent mai trăiesc doar trei specii, două de elefanți africani și una de elefant indian. Întregul grup își are originea pe teritoriul Africii, de unde, aproximativ cu 3,2 milioane de ani în urmă, iese cea mai veche specie întâlnită și în Europa: Mammuthus rumanus.

Mamut lânos (Mammuthus primigenius), sursă foto: Shutterstock

Aceasta este descrisă pentru prima dată de pe teritoriul României acum un secol, de către paleontologul Sabba Ștefănescu, pe baza unui molar descoperit în localitatea Tulucești din județul Galați. De-a lungul timpului, ca urmare a modificărilor climatice care au influențat hrana avută la dispoziție, au apărut încă trei specii principale, larg răspândite în Eurasia și America de Nord, care s-au succedat, înlocuindu-se una pe cealaltă: Mammuthus meridionalis (mamutul sudic), caracteristic intervalului cuprins între 2,5 milioane și 800.000 de ani, adaptat unui climat cald; Mammuthus trogontherii (mamutul de stepă), întâlnit în Europa între 800.000 și 175.000 de ani în urmă, adaptat unui climat temperat; și Mammuthus primigenius (mamutul lânos), care a trăit în Europa între 175.000 și 12.000 de ani în urmă.

Toate cele patru specii de mamut menționate au fost prezente și pe teritoriul României, resturi fosile de mamuți fiind menționate în literatura științifică din peste 200 de localități. Mamutul sudic este mai des întâlnit în sudul țării, numeroase piese fosile fiind descoperite în județele Ilfov, Giurgiu, Teleorman, Argeș, Olt și Dolj. Cele mai multe piese atribuite mamutului lânos au fost descoperite în Transilvania, dar numeroase fosile au fost găsite și pe teritoriul actual al Bucureștiului. Mamutul de stepă este mai rar întâlnit, deși au fost descoperite chiar schelete aproape întregi, cum este cel de la Codreni, județul Călărași.

Mandibulă de mamut sudic (Mammuthus meridionalis) dinn colecția Muzeului Județan Buzău, expusă în prezent la Muzeul Chihlimbarului de la Colți

Colecția științifică a Facultății de Geologie și Geofizică conține sute de piese de fosile de mamut

Colecția științifică a Facultății de Geologie și Geofizică a Universității din București conține peste 200 de piese fosile de mamut, incluzând molarul după care a fost descrisă pentru prima dată în lume specia Mammuthus rumanus, precum și molari de mamut sudic descoperiți în special în județele Giurgiu și Teleorman, sau molari de mamut lânos din zona Bucureștiului (în special zona de nord, unde se află astăzi cartierele Colentina, Floreasca și Bucureștii Noi). Cele mai multe din piesele descoperite sunt, însă, fie dinți izolați, fie fragmente ale câte unui os lung.

„Cimitirul de mamuți”, noțiune din cultura populară

Cazurile unor acumulări mai importante de oase fosile de mamut, fie sub forma unor schelete mai mult sau mai puțin complete, fie sub forma mai multor piese provenind de la indiviți diferiți, adunate de diverse râuri care le-au transportat și acoperit cu sediment, sau, în unele cazuri de omul preistoric care vâna mamuți lânoși, sunt mai rare.

Cercetători de la Muzeul Județean Buzău (dr. Daniel Garvăn, în dreapta imaginii) și de la Facultatea de Geologie și Geofizică (lect. univ. dr. Ștefan Vasile, în stânga imaginii) în timpul cercetărilor de teren de pe valea Râului Buzău

Din acest motiv, acumulările mai semnificative de resturi de mamuți au suscitat dintotdeauna un interes mai deosebit, apărând în cultura populară și noțiunea de „cimitir de mamuți”, cu corespondentul actual de „cimitir de elefanți” – un loc unde mamuții din trecut sau elefanții din prezent se retrag pentru a muri, atunci când simt că li se apropie sfârșitul. Un astfel de concept nu este însă susținut de argumente științifice nici pentru cazul elefanților nici pentru cel al mamuților, acumularea mai multor piese scheletice în același loc fiind una naturală, care ține de regimul de curgere și de sedimentare al râurilor, sau antropică, în cazul taberelor de vânători de mamuți.

Lect. univ. dr. Ștefan Vasile în anul 2020, în timpul excavării unor resturi de mamut în zona de sud a României, piese aflate în studiu care vor face obiectul unor comunicări viitoare.

*Fotografie originală: Sabba Ștefănescu, pe baza unui molar decoperit în Tulucești, județul Galați