„«Revista Cercurilor studenţeşti ale Departamentului de Limba şi Literatura Franceză» a devenit un reper în cercetare atât la nivel naţional, cât şi internaţional” – prof. univ. dr. habil. Lidia Cotea, director şi senior editor al RCSDLLF

Fondată în anul 2012 de un colectiv de profesori ai Departamentului de Limba şi Literatura Franceză din cadrul Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti, Revista Cercurilor studenţeşti ale Departamentului de Limba şi Literatura Franceză (RCSDLLF) şi-a dobândit, de-a lungul celor 11 ani de apariţie neîntreruptă, o relevanţă ştiinţifică internaţională.

În cadrul celei de-a şasea Gale a Premiilor Senatului a UB, desfăşurată la finalul anului 2022, RCSDLLF a primit premiul pentru cea mai bună revistă în domeniul Ştiinţelor Umaniste.

RCSDLLF, o premieră pe plan internaţional ca tip de demers ştiinţific, a instituit un standard de excelenţă pentru cercetarea studenţească, recunoscut ca atare nu doar la nivel naţional, ci şi internaţional, căpătând din anul 2013 o mare vizibilitate odată cu participarea Departamentului de Limba şi Literatura Franceză, prin echipe studenţeşti de elită, la jurizarea anuală pentru acordarea Premiului Goncourt.

Mai mult, din anul 2017, publicaţia găzduieşte şi contribuţii ştiinţifice primite din partea altor Departamente de Franceză din ţară şi din străinătate.

De la primul număr al RCSDLLF, publicat în anul 2012, echipa de redacţie a fost compusă din cadre didactice şi cercetători ai Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti, cărora li s-au alăturat, de-a lungul timpului, profesori de la universităţile „Ovidius” din Constanţa şi „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, precum şi de la universităţile Poitiers şi Reims din Franţa.

În cele ce urmează, prof. univ. dr. habil. Lidia Cotea, director şi senior editor al RCSDLLF, ne va vorbi despre valoarea contribuţiilor internaţionale în studiile de limbă, literatură, cultură şi civilizaţie franceză, precum şi despre rigoarea procesului editorial.

Reporter: Ce v-a motivat să concuraţi la Premiile Senatului Universităţii din Bucureşti?

Prof. univ. dr. habil. Lidia Cotea: În intervalul de timp care s-a scurs de la înfiinţarea RCSDLLF, revista a devenit un reper în cercetare atât la nivel naţional, cât şi internaţional, reuşind să se individualizeze în peisajul publicaţiilor ştiinţifice de înaltă ţinută printr-o dublă delimitare: tinereţea autorilor, care, deşi nu sunt încă cercetători consacraţi, fac dovada unei remarcabile maturităţi analitice şi hermeneutice, dar şi specificul publicului căruia i se adresează (studenţi, masteranzi, doctoranzi), pentru care RCSDLLF, prin profilul ei, funcţionează ca un etalon al cercetării de top. Competiţia pentru Premiile Senatului Universităţii din Bucureşti, aflată deja la a şasea ediţie, reprezintă pentru editorii afiliaţi la Universitatea din Bucureşti o importantă modalitate de validare şi recunoaştere a rezultatelor unei munci de construcţie în care se investesc multe resurse. Pentru echipa noastră de redacţie, competiţia pentru acest premiu a fost o ocazie de a plasa RCSDLLF într-un context care aduce împreună publicaţii de top, cele mai multe dintre acestea fiindu-le rezervate exclusiv cercetătorilor cu experienţă, drept urmare posibilitatea obţinerii premiului ne-a făcut să ne dorim să vedem, prin comparaţie, cum se poate raporta un juriu la cadrul editorial special pe care îl propunem, adresat în exclusivitate studenţilor.

R.: Ce a însemnat pentru dumneavoastră obţinerea acestui premiu?

L.C.: Obţinerea premiului vine cu o dublă recunoaştere. Pe de o parte, o recunoaştere a eforturilor studenţilor, a calităţii celor 76 articole, 6 eseuri, 64 recenzii, 10 rapoarte publicate de la înfiinţarea revistei, în anul 2012, până la momentul jurizării; pe de altă parte, o recunoaştere a eforturilor echipei redacţionale, în principal ale editorilor (Lidia Cotea, Marina Păunescu, Cătălina Gîrbea) şi ale profesorilor coordonatori, care au impus un standard internaţional în privinţa tuturor materialelor publicate, încurajând permanent gândirea critică a studenţilor şi originalitatea contribuţiilor.

R.: Povestiţi-ne cum a luat fiinţă Revista Cercurilor studenţeşti ale Departamentului de Limba şi Literatura Franceză (RCSDLLF)? Care a fost momentul decisiv în impunerea revistei la nivel internaţional?

L.C.: Primul număr al RCSDLLF a apărut în 2012, la exact un an după ce mi-am început mandatul de director al Departamentului de Limba şi Literatura Franceză. Înfiinţarea acestei reviste a fost unul din obiectivele esenţiale ale planului managerial pe care l-am prezentat cu ocazia depunerii candidaturii, obiectivul, definit în 2011 la nivel de intenţie, devenind, odată cu apariţia primului număr, o realitate concretă, o realizare atât la nivel administrativ, cât şi la nivel ştiinţific, căci, dincolo de dificultăţile iniţiale, care ţin de demararea unei astfel de construcţii, vin apoi alte provocări, din ce în ce mai mari: nu doar instituirea unui standard, ci şi menţinerea acestuia, nu doar menţinerea lui, ci şi identificarea unor noi direcţii de dezvoltare posibile, în sensul internaţionalizării şi al intrării în corul unor voci care merg spre teritorii puţin sau deloc explorate în cercetare. Din acest punct de vedere, aş putea menţiona importanţa deosebită a momentului 2013, an în care am acceptat să mă alătur, printr-un juriu studenţesc de elită al Universităţii din Bucureşti, echipelor româneşti implicate în jurizarea pentru acordarea Premiului Goncourt – Alegerea României. Acesta a fost şi un moment cheie în care am reuşit să racordez Departamentul de Limba şi Literatura Franceză la tot ce este conex studierii literaturii franceze şi francofone a extremului contemporan. Demersul acesta s-a dovedit fructuos, în sensul că RCSDLLF a putut deveni un prim laborator textual pentru masteranzii care au continuat apoi la nivel doctoral aceste exerciţii, gândite iniţial ca un demers de sine stătător şi integrate ulterior în cercetări foarte ample. Indexarea RCSDLLF în CEEOL, importantă bază de date, în 2019, a reprezentat un alt pas semnificativ în impunerea revistei la nivel internaţional.

R.: Care sunt temele vizate de planul editorial al revistei şi cui se adresează această revistă?

L.C.: Paleta tematică este foarte variată şi este corelată cu principalele linii de cercetare pe care le dezvoltăm în cadrul cercurilor ştiinţifice studenţeşti ale Departamentului de Limba şi Literatura Franceză, Departament care, după ştiinţa mea, se evidenţiază la nivelul Universităţii prin cel mai mare dinamism al activităţilor extracurriculare de acest tip, căci vorbim despre nu mai puţin de 5 cercuri studenţeşti: Literatură, cultură şi civilizaţie franceză, Lingvistică franceză teoretică şi aplicată, CONTRASTER – Contrastivitate, traducere specializată, terminologie, CENTRAL – Traduceri literare, respectiv Literatura extremului contemporan: Premiul Goncourt – Alegerea României (cerc organizat în jurul activităţilor Juriului bucureştean pentru desemnarea laureatului Premiului Goncourt, eveniment cultural internaţional la care Departamentul de Limba şi Literatura Franceză participă din 2013). RCSDLLF li se adresează în primul rând participanţilor la aceste cercuri, din 2017 existând o mare deschidere către alte universităţi din România şi din străinătate.

Primim anual propuneri de publicare de la diverse universităţi partenere, unele contribuţii văzând lumina tiparului, în funcţie de nivelul ştiinţific pe care reuşesc să-l atingă, în funcţie de calitatea îndrumării de care studenţii tuturor celor trei cicluri de studiu beneficiază din partea unui coordonator (cadru didactic universitar sau cercetător ştiinţific) şi, nu în ultimul rând, în funcţie de decizia comitetului de redacţie şi a editorilor implicaţi în realizarea numărului pentru care se trimit contribuţii.

R.: Aportul ştiinţific al autorilor în ediţiile publicate ale revistei este considerabil. Ce le recomandaţi aspiranţilor pentru a îndeplini criteriile de publicare?

L.C.: Da, au existat contribuţii absolut remarcabile, de o mare originalitate, ceea ce a făcut ca receptarea internaţională să fie foarte bună şi să ne oblige să menţinem un standard înalt, ba chiar să-l ridicăm, de la un an la altul. Pentru a da doar câteva exemple, aş menţiona articolul inaugural al numărului 1/2012, « L’image persuasive et l’ymage séductrice », redactat de Alexandra Ilina, la originea căruia se află preocuparea pentru forţa perlocuţionară a imaginii, pentru capacitatea ei de a acţiona asupra personajelor din literatura medievală şi asupra lumilor imaginate în scrierile din epocă, articol care a condus la o teză de doctorat remarcabilă, în care autoarea a continuat să investigheze funcţiile imaginii medievale în manuscrisele literare, aprofundând cercetarea prin aspecte de substanţă pe care le-a analizat în cadrul volumului La Hiérarchie entre texte et image dans le Tristan en prose, publicat în 2020 de prestigioasa editură franceză Classiques Garnier. Ţin să menţionez că un nucleu dur al revistei, încă de la înfiinţare, datorat editorului asociat prof. dr. habil. Cătălina Gîrbea, este reprezentat de studiile de medievistică, prezenţa în comitetul ştiinţific al unor nume importante ale medievisticii franceze, printre care se numără profesorul Martin Aurell, căruia îi transmitem toată gratitudinea noastră pentru expertiza cu care ne-a însoţit permanent, fiind o dovadă a dezvoltării extraordinare a acestui domeniu în cadrul Universităţii noastre. Academicianul Michel Zink, care a fost adesea în contact cu medievişti în formare, a avut ocazia să vadă, în timp, în ce direcţie merg lucrurile, şi a încurajat demersurile editoriale ale RCSDLLF.

Ar fi de menţionat, de altfel, că marile universităţi franceze nu beneficiază de o astfel de publicaţie, care să vină cu o deschidere atât de amplă inclusiv pentru studenţi ai ciclului I (licenţă). Un alt exemplu pe care l-am putea da, din cu totul altă arie de cercetare, ar fi contribuţiile Graţielei Buzic: urmare a cercetării ei asupra unui tablou al lui F.A. Bridgman, prezentată în cadrul Cercului de Literatură şi Cultură al Departamentului, cercetare reflectând o activitate amplă de documentare şi investigare desfăşurată în intervalul 2013-2015 şi validată pentru publicare în numărul 5/2016 al RCSDLLF, Muzeul de Artă din Boston, SUA, a inclus, în 2016, informaţiile furnizate şi propunerile formulate de Graţiela Buzic în cadrul cercetării sale, modificând titlul tabloului din Armenian Woman în Romanian Lady.

Evident, exemplele de acest tip sunt foarte numeroase. În 2014, Arhivele şi Muzeul Literaturii din Bruxelles au indexat raportul general al Juriului bucureştean pentru desemnarea laureatului Premiului Goncourt (2013), realizat în colaborare de profesor Lidia Cotea şi doctorand, pe atunci, Laura Dumitrescu, preşedintele din acel an al Juriului bucureştean, contribuţie publicată în numărul 2/2013 al RCSDLLF. Este unica indexare de acest tip făcută de AML. Despina Jderu, de 4 ori preşedintă a Juriului studenţesc bucureştean pentru decernarea Premiului Goncourt, a fost invitată de Editura Humanitas să traducă romanul laureat în 2018, Povestea asta este despre Sarah, fiind totodată invitată, alături de autoarea franceză Pauline Delabroy-Allard, la lansarea oficială a cărţii, organizată de Editura Humanitas în octombrie 2019. Fabiana Florescu, de două ori preşedintă a aceluiaşi juriu studenţesc bucureştean pentru decernarea Premiului Goncourt, a propus pentru 4 numere ale RCSDLLF studii critice de o mare originalitate axate pe scriitorii contemporani Christian Prigent şi Valère Novarina. Acestea au devenit nuclee ale unei teze de doctorat cu totul remarcabile, care urmează să fie susţinută public în mai 2023, Fabiana Florescu fiind primul specialist (deja!) din România care reuşeşte să se alăture cercetătorilor francezi care se ocupă de opera acestor doi autori, importante voci ale literaturii extremului contemporan. Nu în ultimul rând, aş vrea să menţionez calitatea contribuţiilor din zona lingvisticii teoretice şi aplicate, zona de studii terminologice şi contrastivitate fiind foarte bine reprezentată. Contribuţiile Larisei Rusu, în 2017, s-au remarcat prin calitatea cercetării terminologice, prin deschiderea inter-instituţională şi europeană, dar şi prin finalitatea lor directă (validarea intrărilor în limba română din glosarul realizat şi integrarea lor în IATE – Interactive Terminology for Europe).

Pe scurt, le recomandăm aspiranţilor la publicare să fie originali, să se familiarizeze cu standardele şi normele de redactare academice, să se apropie cât mai mult de practicile cercetării de top, lucrând cu bibliografii de ultimă oră. Autonomia în gândire, exerciţiul critic şi originalitatea demersului ştiinţific, dublate de o exprimare în franceză de foarte bună calitate sunt necesare în vederea selectării pentru publicare.

R.: Cum aţi reuşit performanţa ca RCSDLLF să ajungă să se regăsească în mai multe baze de date internaţionale?

L.C.: Indexarea a fost rodul firesc al unei munci de construcţie la care am făcut deja mai multe trimiteri în tot ce am explicat până acum. Am mers de fiecare dată pe criterii strict calitative (nici o indexare de care beneficiem nu este plătită/nu presupune plata unei taxe), supunând evaluării numerele de revistă solicitate de reprezentanţii bazelor de date. Este de la sine înţeles că o astfel de indexare presupune o muncă susţinută, în spatele fiecărei indexări de număr fiind un efort administrativ foarte mare (pe care, pentru moment, îl fac singură, ca director de publicaţie). Aş avea o menţiune specială pentru momentul 2020, primul an în care am beneficiat, pentru fiecare articol cuprins în RCSDLLF, de DOI, ceea ce a făcut ca propagarea conţinuturilor în numeroase biblioteci prestigioase ale lumii să se facă extrem de rapid, un alt factor care a adus un plus de vizibilitate cercetărilor publicate.

R.: Care este impactul produs de revistă în rândul studenţilor şi al tinerilor cercetători? O regăsiţi citată în lucrările lor ştiinţifice, uneori primiţi feedback din partea lor sau chiar sugestii de subiecte?

L.C.: Impactul este foarte mare. Revista este citată intens (cea mai recentă teză de doctorat depusă în vederea susţinerii face zeci de trimiteri la RCSDLLF), există doritori să-şi publice contribuţiile, care vin cu sugestii tematice, deşi mulţi sunt din start conştienţi că există riscul să nu fie acceptaţi, dacă standardele de calitate nu sunt suficient respectate. În paranteză fie spus, de câţiva ani încoace, chiar şi unele cadre didactice mai tinere doresc să contribuie la realizarea anumitor numere, ceea ce devine posibil mai ales dacă acele numere consemnează rezultatele unor mese rotunde sau colocvii care au implicat deopotrivă participarea cadrelor didactice şi a studenţilor. Aş menţiona şi faptul că, în contextul jurizării pentru Premiul Goncourt, autorii cărţilor recenzate reacţionează uneori la textele publicate, aşa cum a fost cazul autoarei franceze Clara Dupont-Monod, scriitoare, jurnalistă şi medievistă, romanul publicat de aceasta în 2014 fiind recenzat de Alexandra Ilina pentru numărul 3/2014 al RCSDLLF. Revista deschide, aşadar, şi posibilitatea unui dialog de acest tip, extrem de stimulant.

R.: Unde pot găsi persoanele interesate revista? Există şi un tiraj limitat printat?

L.C.: Revista este accesibilă pentru consultare online, în mai multe baze de date, dar şi pe site-ul propriu, existând pentru fiecare număr şi un tiraj printat şi comercializat de Editura Universităţii din Bucureşti (care găzduieşte RCSDLLF încă de la înfiinţare). 

R.: Cum credeţi că ar mai putea stimula excelenţa didactică şi de cercetare Universitatea din Bucureşti?

L.C.: Cred că s-au făcut deja paşi foarte importanţi în această direcţie, prin suplimentarea fondurilor pentru deplasări la manifestări ştiinţifice internaţionale, atât pentru cadrele didactice, cât şi pentru studenţi. Mai ales pentru studenţi acesta este un stimulent consistent, care îi ajută enorm să se poziţioneze în raport cu stadiul cercetărilor similare din universităţi prestigioase din străinătate. Astfel, pentru a da doar un exemplu, doctoranda mea Ioana Belu s-a întors recent de la un colocviu care a avut loc la Grenoble, participarea sa fiind subvenţionată de Universitatea din Bucureşti, colocviul fiind pentru ea o excelentă ocazie să constate că cercetările sale despre traumă, aşa cum se conturează această problematică în literatura franceză şi francofonă a extremului contemporan, sunt întru totul racordate la ultimele noutăţi pe plan internaţional. Sigur că, atât pentru doctoranzi, cât şi pentru cadrele didactice, ar trebui făcut mult în continuare în sensul obţinerii unui acces extins la anumite baze de date pe care, pentru moment, nu le putem accesa decât parţial sau deloc. Calitatea documentării condiţionează calitatea cercetării şi este greu, pentru numeroşi colegi, să investească resurse personale în această direcţie, în timp ce colegii din străinătate profită din plin de resursele instituţionale.

Pe de altă parte, cadrele didactice care au performanţe dovedite în activitatea cu studenţii ar putea beneficia de norme didactice uşor reduse, ceea ce le-ar permite să aloce resurse de timp mai consistente pentru cercetare, iar doctoranzii de top care sunt invitaţi să susţină activităţi de predare în cadrul Universităţii ar trebui remuneraţi adecvat pentru aceste activităţi. Nu în ultimul rând, pentru stimularea excelenţei, dat fiind că unele masterate reprezintă o importantă verigă pentru studiile doctorale, din punct de vedere administrativ se pot lua decizii strategice care să nu condiţioneze existenţa acestora de atingerea unui prag fix de cursanţi (asimilabil unui prag de rentabilitate financiară), decizii care să meargă în sensul unei abordări calitative centrate pe performanţele şi pe rezultatele concrete reprezentate, spre exemplu, de nivelul şi originalitatea publicaţiilor masteranzilor, şi pe modul cum aceste programe au putut conduce, în timp, la parcursuri doctorale încununate de succes, devenind astfel pepiniere de viitori specialişti şi cercetători de elită.