„Cu cât te implici mai mult, cu atât primeşti mai mult”, interviu cu prof. univ. dr. Doru Buzducea

Revista de Asistenţă Socială este prima revistă de asistență socială din spațiul academic românesc cu o apariție neîntreruptă de 16 ani. Componența impresionantă a boardului editorial a determinat ca revista să fie foarte solicitată atât de autori din România cât și de autori din mediul academic internațional. În prezent, revista este indexată în 9 baze de date internaționale (ProQuest, EBSCO, Social Work Abstracts, CEEOL, Index Copernicus, SCIPIO, GESIS, IBSS), cu relevanță pentru domeniul științelor sociale.

În cadrul Premiilor Senatului Universităţii din Bucureşti, Revista de Asistență Socială a primit premiul pentru cea mai bună revistă în domeniul științelor sociale. În cele ce urmează, prof. univ. dr. Doru Buzducea, redactor șef al revistei, decan al Facultății de Sociologie și Asistență Socială din cadrul Universității din București și președinte al Colegiului Național al Asistenților Sociali din România, ne va vorbi despre impactul contribuțiilor științifice în societatea actuală și provocările procesului editorial.

Reporter: Ce v-a motivat să concurați la Premiile Senatului Universității din București?

Doru Buzducea: În peisajul editorial românesc este foarte dificil să susţii o revistă ştiinţifică. Mă refer la apariţii regulate, conţinut şi tipar de calitate, internaţionalizare, board prestigios, peer-review-uri şi multe altele. Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, în colaborare cu Editura Polirom, reuşeşte acest lucru din 2002, de la înfiinţarea Revistei de Asistenţă Socială. Revista a devenit principala publicaţie ştiinţifică din România a comunităţii noastre profesionale. Este o performanţă care trebuie cunoscută şi recunoscută. Ce loc mai bun puteam găsi pentru această recunoaştere decât Universitatea? În definitiv, este revista Universităţii din Bucureşti.

R.: Ce a însemnat pentru dumneavoastră obținerea acestui premiu?

D.B.: O confirmare, desigur. Universitatea din Bucureşti editează multe reviste valoroase, iar criteriile pentru acordarea Premiilor Senatului sunt cât se poate de obiective. Era normal să candidăm pentru a vedea cum ne evaluează colegii. Nu este numai despre competiție, în primul rând e vorba despre comunicare, iar Facultatea de Sociologie și Asistență Socială excelează la acest capitol. Universitatea este o comunitate uriaşă și este bine să ştim unii de alţii, ce publicăm, ce studiem, ce edităm, ce proiecte avem etc. Este bine pentru cercetarea ştiinţifică şi este bine pentru profesiile pe care le reprezentăm şi pentru care pregătim studenţii.

R.: Povestiți-ne pe scurt cum a luat naștere Revista de Asistență Socială?

D.B.: Tradițional vorbind, ne revendicăm încă din 1929 de la publicația Asistența Socială – Buletinul Școalei Superioare de Asistență Socială „Principesa Ileana” din București (1929). Totuși, primul număr al Revistei de Asistență Socială a apărut în 2002, la inițiativa Catedrei de Asistență Socială din cadrul Facultății de Sociologie și Asistență Socială, fiind coordonată timp de 8 ani de zile de către doamna prof. univ. dr. Elena Zamfir. Eu am preluat colectivul editorial al revistei în anul 2010 și împreună am reușit în câțiva ani să o clasăm într-o revistă respectată atât la nivel național cât și internațional, fiind prezentă în baze de date internaționale de prestigiu.

R.: Revista de Asistenţă Socială este prima revistă de asistență socială din spațiul academic din România, cu o apariție neîntreruptă de 16 ani, iar în prezent revista este indexată în 9 baze de date internaționale cu relevanță pentru domeniul științelor sociale. Care considerați că sunt factorii care au contribuit la succesul revistei atât pe plan național, cât și internațional, și care este impactul pe care revista îl creează în lumea academică?

D.B.: Pentru prestigiul unei reviste ştiinţifice, calitatea materialelor publicate şi apariţia regulată sunt factori cruciali şi care se intercondiţionează. Dacă întrunești ambele condiții, poţi beneficia de internaţionalizare, de colaboratori prestigioşi şi multe altele. În multe domenii, România nu duce lipsă de specialişti foarte buni, de cercetări valoroase, dar, de multe ori din cauze absolut obiective, duce lipsă de reviste de specialitate care să aibă forţa de a grupa în jurul lor, cu regularitate, comunitatea ştiinţifică din domeniul respectiv. Aceasta a fost ambiţia şi provocarea actualei echipe editoriale – să devină punctul pricipal de întâlnire al tuturor asistenţilor sociali din ţară şi, desigur, al celor din străinătate interesaţi de profesia de asistent social. Calitatea articolelor, respectarea standardelor editoriale şi apariţia regulată au fost încă de la început condiţii certe, oricât de complicat a fost de-a lungul timpului să o asigurăm. În absenţa respectării acestor trei condiţii nu ai nicio şansă la o cotaţie internaţională bună. Revista de Asistenţă Socială a reuşit.

Despre impactul pe care revista îl are, datele scientometrice sunt foarte bune, în plus vă pot spune că oricine este interesat de asistenţa socială din România, cât și despre studii aplicative din domeniu, ia ca reper revista noastră.

Ştiţi, domeniul asistenţei sociale e un domeniu cu multă empatie, dar când vine vorba despre publicaţiile noastre ştiinţifice suntem foarte stricţi. Aşa am reuşit să creştem permanent cotaţia revistei.

R.: Ce recomandări aveți pentru aspiranți în vederea îndeplinirii condițiilor de publicare?

D.B.: Pentru revista noastră condiţiile sunt foarte clare şi se găsesc pe siteul dedicat, www.swreview.ro. Sunt acceptate mai multe tipuri de articole relevante ştiinţific şi/sau profesional: idei, cercetări finalizate, evaluări de politici, studii de caz. Preferăm materiale rezonabile ca lungime, între 4000-8000 de cuvinte, poate puţin mai mult dacă se justifică. Publicăm articole în limba română sau engleză, obligatoriu cu rezumat în limba engleză. Toate detaliile de publicare le gășiți pe site-ul Revistei de Asistență Socială.

R.: Boardul editorial al revistei este unul impresionant. Acesta cuprinde 34 de membri, din care 29 sunt personalități cu prestigiu internațional. Ne puteți spune care este ingredientul cheie al unei astfel de colaborări eficiente?

D.B.: La început a fost vorba despre o investiţie de încredere din partea unor colegi din SUA, Marea Britanie, Spania, Italia, Elveţia, Austria şi alte ţări. Colegi cu care, în timp, am lucrat în diferite proiecte, ne-am întâlnit la conferinţe, în paginile unor reviste internaţionale sau în volume colective, personalităţi recunoscute ale asistenţei sociale internaţionale, din diferite ramuri ale acesteia. În timp,  investiţia lor de încredere în revista noastră s-a confirmat. Menţinerea revistei la standarde ridicate este şi o obligaţie morală faţă de colegii noştri din alte ţări care au acceptat să facă parte din boardul revistei atunci când eram încă la început de drum.

R.: Contribuțiile științifice pe care le regăsim în edițiile publicate ale revistei au un impact major în domeniul științelor sociale și cu siguranță au și un impact indirect asupra a ceea ce se întâmplă în societatea actuală. Ne puteți spune mai multe despre importanța și impactul stiințelor sociale, mai ales ale asistenței sociale, în viața de zi cu zi?

D.B.: Asistenţa socială este probabil unul dintre cele mai aplicate domenii din ştiinţele sociale și unul dintre cele mai interdisciplinare. La capătul intervenţiei se află oamenii care au nevoie de ajutor, de suport – beneficiari direcţi, care văd în mod concret şi direct cum îi ajută asistentul social. Acest profil extrem de pragmatic al asistenţei sociale a individualizat-o între disciplinele socio-umane, dar uneori i-a creat şi dificultăți. Asistenţa socială poate oferi societăţii mult mai mult suport decât s-ar putea crede, de aceea, revista noastră caută să reflecte baza ştiinţifică a practicii asistenţei sociale, complexitatea teoretică a profesiei, ramurile în care ea poate interveni. Revista aceasta este strict legată de profesia noastră şi de tot ceea ce facem pentru a o promova în societate.

R.: Dat fiind că parcursul profesionalizării este unul cu suișuri și coborâșuri, ne puteți povesti pe scurt ce v-a determinat să alegeți și să vă dedicați acestui domeniu?

D.B.: Așa cum am dat și titlul unei publicații, pentru mine asistența socială este o chemare, o misiune și un destin. În acest domeniu m-am regăsit și am putut să-mi aduc contribuția, atât la nivel universitar cât și profesional. Mi-am dorit să marchez acest domeniu.

R.: Aveți câteva recomandări pentru studenții, masteranzii, doctoranzii aflați la început de drum care vor să aprofundeze domeniul științelor sociale?

D.B.: Totul începe cu un vis, așa cum am afirmat de multe ori. Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială are marele avantaj de a fi o facultate nu numai performantă, ci şi plăcută şi prietenoasă cu studenţii. Un loc special în care poţi începe să îţi trăieşti visul profesional, dacă el te plasează undeva în domeiul ştiinţelor sociale. Trebuie spus însă, ştiinţele sociale sunt un domeniu care se bazează mult pe disponibilitatea studentului de a se implica. O implicare voluntară, una la care nu te obligă şi nu te poate obliga nimeni. Să citeşti o carte sau un articol în plus, să participi la un eveniment profesional şi, mai ales, să iei contact cu viața reală. Cu cât te implici mai mult, cu atât primeşti mai mult în domeniile noastre.

R.: Cum credeți că ar mai putea stimula excelența didactică și de cercetare Universitatea din București? 

D.B.: Universitatea este conștientă de faptul că preocuparea pentru excelenţa ştiinţifică şi de cercetare trebuie să fie un demers susținut. Mediul extern organizaţiei noastre este în continuă şi rapidă schimbare şi de aceea Universitatea din Bucureşti trebuie să se adapteze criteriilor, metodelor și modalităţilor de comunicare a ştiinţei, condiționări ce sunt într-o dinamică permanentă iar corelarea cu ele este obligatorie.

Sigur că sunt multe ingrediente ale succesului academic pe care Universitatea a demonstrat în timp că ştie să le folosească. De asemenea, sunt şi multe constrângeri obiective, legate de resurse, de exemplu. M-aş opri, însă, asupra elementului pe care cultura noastră organizaţională îl consideră fundamental în toată această ecuație și anume resursa umană. Universitatea din București a ştiut întotdeauna să evite excesul de reglementare şi să-şi plaseze încrederea în capacitatea propriei resurse umane de a face performanță, această paradigmă ne diferențiază și ne permite să abordăm cu încredere provocările actuale.